* * *
Copac zămislit
din văpaia gândului...
rădăcini răsfirate
pe pânza timpului...
îmbrăcat în culorile
curcubeului
ce stranie părere de rău
că n-am înfrunzit
odată cu tine!
Copacul femeii
din mine
scrutând zări înseninate
de soarele resemnat
în fața întunericului.
poezie de Adriana Szilagyi
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copaci
- poezii despre întuneric
- poezii despre timp
- poezii despre gânduri
- poezii despre frunze
- poezii despre femei
- poezii despre curcubeu
- poezii despre culori
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.