Mărturii

Îmi răsună în piept cu dangăte prelungi, hăuind,
prăvălindu-se cutremurat, succesiv.
Curtează împrejmuirile cu invitaţii la pritocitul orelor.
M-am impregnat de semne.
La fel de intens, se rostogoleşte, bulgăre, dinspre trecut înspre prezent,
culcând la genunchiul vremii resortul dezlegării de preaplin.
Sare din priporul răbdării în jungla ademenirilor pământii.
Poate c-acelaşi îngânat de vuiete s-ar auzi
din răzleţitul de săgeţi aurii.
Unde te duci?
Ce luntre fermecată-ţi ţine ochii vii?
Acelaşi clocot tulbură unduitor privirea,
rostogolindu-se prin mărturii.
Aud în piept confesiunile pe care, prin goliciunea tălpilor, le scrii

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tulburare

Maestrul vieţii struneşte măiestru paşii din umbră.
Vorbeşte şi mişcă fluviile în jind perpetuu de revărsare în simbioza rosturilor.
Cuvintele mă împing dintr-o margine în alta a lumii.
Pe o parte, aud răcnetul vremii ferecate de ecou,
în neconcordanţă cu verdele orelor,
pe de alta, mă copleşeşte dulceaţa închipuirii, nesprijinită de istoria ceasului.
Se apropie şi tremură prundul.
Tace şi se instalează ritualul migrării în adâncuri.
A rămas sufletul încleştat între cuvinte,
ca între ape dulci, ape tulburi, nefiltrate de sensuri,
în aşteptări descarnate de gânduri.
Tăcere! În contrast, sunetele se lovesc de misterul mânuirii orelor.
Am ascultat şi m-am impregnat de glasul repetiţiilor.
Am auzit vuiete nuntite de vibraţia înţelegerii.
Îmi spală valurile gleznele fermecate de ape.
Întinsă pe spate, ascult sunetul apropierii, depărtării.
Eşti mai frumoasă decât închipuirea, susură valul acela,
tocmai când nedesăvârşirea mă înfăşoară de ochiul lunii.
Iubesc unda aceea care îmi clatină ţărmul, şopteşte apoi cufundarea în libertatea posibilităţilor.
La fel, din săritură sălbatică, din avânt, se îmbrăţişează clipocirile aceluiaişi gând?
Întinsă pe spate, privesc cerul. De acolo vin semnele vremii.
Ascult, privesc... Încremenire! Cum primeneşte apa ţărmul!
Mă îngrop în privire. Din zbuciumul mării se aude o dublă glăsuire.
Ce tulburătoare întâlnire!

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inexistenta Românie

Om trecut şi om prezent
ai în piept inima arsă
că românu-i accident
România doar o farsă

Ai în piept inima arsă
iar te-a viscolit pârjolul
ţara că n-ar fi acasă
pretutindeni viitorul

Iar te-a viscolit pârjolul
românul nu-i accident
nordul n-are aicea polul
om trecut şi om prezent

Ai o şansă-n ochii trişti
poate totuşi nu exişti

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 noiembrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Santa Fe

... inima caută-n piept
singură nu ştie ce
scrii pe facebook să te- aştept
de prin SUA, Santa Fe
când ai plecat nu mai ştiu
când vei veni tot nu ştiu
poate degeaba îţi scriu
poate nu crezi că sunt viu
frunzele cad la pământ
cerul e şes plumburiu
scrii să te cred pe cuvânt
scrii că mă crezi că-ncă-s viu
inima caută-n piept
singură nu ştie ce
scrii pe Facebook să te-aştept
viu undeva-n Santa Fe...

poezie de Iurie Osoianu (13 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântări

Rămâi cu ce iubeşti la geamandura jindului de împărţiri neninse de uitări!
Ca şerveţelul împăturit delicat, zilele s-au repliat în tesseract.
S-au încovrigat câinii privirii de frig
ca în culcuşul amorţirii moi ce-nvăluie în apatii făptura. Brrr! Se scutură de ninsori bătătura.
Mărturisirea vremii se dădu de-a dura dinspre trecut înspre prezent. Ce curent!
Curg clipele înnoitor afront în prag de primăveri. Ce-mpotriviri?!
Între aceleaşi rotiri,
pleznesc în bulbi petalele pe ram ca sufletul unei femei îmbujorate de îmbrăţişări.
Se împletesc în binecuvântări înmănuşările din priviri.
Cunună-ţi gândul cu rebele-mpunsături cu pânza câmpului ce te primeşte deplin.
De înfloriri, orice-ai face, să nu te furi!

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre Inalt

Iubire pe verticalã
dinspre jos înspre Sus,
dinspre omenesc înspre Absolut:
-Altar înã lţat prin Cuvânt.

Iubire pe verticalã,
dinspre Sus înspre jos,
dinspre Nemã rginit înspre cei mulţi:
-Luminã revã rsatã în noi
spre Înalt.

poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe unde mai călătoreşti...

Pe unde mai călătoreşti,
Prin ce vitralii duci fior,
Prin ce colinde umblii-n carte,
Primind privirea viselor?

Prin ce grădină îţi duci crezul,
Îngândurată-n plâns ecou,
Şi-mi duci identitatea-n ochi,
Parfumul palid de tablou?

Ard negrele făclii în racle
Şi chihlimbare-n văi celeste,
Căci sufletul e călătorul
Înspre albastra sa poveste.

Peste cărări închipuite
Mor unduirile de seară,
Când crinii iernii păstoresc
La geamul tău, timizi, afară.

Tânjesc în facle foc de ceruri
Şi viaţa spre faguri de miere,
Priviri tânjesc după priviri
În roi de aur ars din stele.

Flori albe ies să te sărute,
Purtând mireasma-ţi de-anotimp,
Şi-ţi cânt colind, gustând obrajii,
Refrenul iernii peste câmp.

Pe unde mai călătoreşti,
Cu ochii scânteiaţi de îngeri?
Prin gene lungi se prăbuşesc
Cântarea florilor, când sângeri!

poezie de Aurel Petre (29 decembrie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miroase a tine

Miroase a tine
Recunosc tăcerea aceasta.
Miroase a tulburare, undeva între rugăciune şi parfum de femeie.
Are o uşă lemnoasă şi-o cheie.
S-a lipit de fundul pământului să nu i se audă pasul.
Şi... lucru curios! Îi aud glasul!
Miroase a lună sărutată de pe muntele vestit, a repetiţie în valsul sorocit.
O văd prin geamul vremii cum îşi mută în copaci privirea.
E în natura ei s-adulmece zidirea.
Are un tulnic ce-şi ridică între dealuri gâtul alungit.
Dintre talazuri şi pontoane, cu privirea fixă, s-a ivit.
E grijă pentru timpul nevoit să treacă prin tunel, pusă la urechea verii cercel.
Miroase a dor de împăcare cu sine. Veghează. Uită-te la ea bine! Miroase a tine! (23 iulie 2019-Iulia Dragomir)

poezie de Iulia Dragomir (23 iulie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

ASTEPTARE

Căutând prin vechile emoţii
Nu mai regăsesc primul sărut,
Mă întrebi care sunt sorţii
Prin care noi ne-am cunoscut.

Acum nici nu pot să plâng
Lacrimi n-am, am ochii trişti,
De durere pumnii strâng
Şi mă-ntreb de mai exişti.

Astfel zilele se scurg încet
Cu mersul lor înspre final,
Iubito eu te mai aştept
Până la sfârşitul meu fatal.

Dacă auzi că nu mai exist
Nu veni să vezi un trup inert,
Chiar dacă-ţi va fi chipul trist
Am murit cu tine-n piept.

Fălticeni 8 noiembrie 1963

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocei

Din orice colţ de stea, prin fulgii de nea,
susură dulci izvoare, şuşotesc, în piept se rotesc.
Din vârf de tei, ţipă şăgalnic şi mierle, porumbei.
Am dat deoparte bucăţi de idei, ştiuci, miei,
inelul acela colţat, m-am căutat,
am iscodit mădularele anilor să văd: cu ele ce-au luat?
Ce-am uitat? Câte ocazii de cânt, strălucind, m-au curtat?
Cu ce m-am furat? În ce m-am risipit, în ce m-am adunat?
Am pus tăriile la pritocit,
să văd de care parte mă împiedic,
cu ce mă aşez în tihna inimii frumos.
S-au aşezat oasele în tăcere la tors.
Au tras de firul ochilor duios.
Mai la vedere, mai pe dos,
s-au aşezat privirile untos pe colţul acela de rai.
Şi tot ziceau: Hai! Hai! Hei! Hei!
Luna la stos? Cai verzi pe pereţi?
Neastâmpărul cailor în lan?
Căldura pernelor pe divan? Cu tine ce iei?
În ce capcane se prind ochii tăi?
Înalţă gâtul, dintre ierburi, ghiocei.

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorie

Ca trasă de o baghetă magică, memoria, amazoana mitologiei stărilor,
călătoreşte pe amprenta ochiului lăuntric.
Urcă şi coboară pe textura fină a aniversărilor pragului de trecut în partea ruptă de lume,
de la şase înspre multiplu de miracol.
Mm! E un miros de neconfundat pentru respiraţia gândului!
Miroase a sufletul casei.
S-a îmbăiat călcâiul lui Ahile în tumultul clipelor.
Fotografiez încăperile în care vibrează pereţii de parcă s-ar întrece zeii sunetelor în transcendenţe.
Intonează curgerea în cascadă a cufundării în viaţă.
Şşş! Plutesc între punctele cardinale,
călăuze pentru cunoaşterea spaţiului.
Descopăr mersul pe ani din buricul privirii
spre buricul prezenţei. ( Iulia Dragomir )

poezie de Iulia Dragomir (22 iunie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă tine, lângă sufletul tău

când ies frunzele din lumea lor de lemn
nimeni nu ştie
se întâmplă firesc într-o dimineaţă când ai impresia
că atunci în acea secundă s-a petrecut toată viaţa ta
duci câţiva paşi câţiva stropi de pe clanţa de care tocmai
ţi-ai desprins palma

singurele lucruri care vin către tine sunt nişte sticle împinse de vânt
şi chiar de-ar veni 1000 ar fi acelaşi lucru
tot te împinge somnul pe stradă
cu ochii pe jumătate închişi priveşti la vâslaş
îi auzi cântecul încheieturilor
pe faţa lui nerasă i se citeşte copilăria ce urmează
zâmbeşte
îţi vorbeşte despre iubire
ce ciudat să-ţi vorbească cineva despre iubire în aglomeraţia de la metrou
un vâslaş

te trece o transpiraţie ciudată
poate şi pentru că cei din jur vorbesc de pomenire de maslu
de faptul că nu a răspuns la telefon deşi a sunat de 30 de ori cum cere părintele

pe uşa biroului oamenii fac tic tac fără să aibă habar
tu rămâi cu chestia aia din piept ce se crede la maraton
dar nu spui nimic colegilor
ştii că ţi-ar răspunde nostalgic că au avut pe cineva drag
care a murit de aşa ceva
îţi vor da un număr de telefon neapărat să-l suni
neapărat să mori

îl rogi (îl suni?) pe cel născut peste noapte în barcă să te ducă acasă
uite închid ochii îi promiţi şi îi loveşti ochii de aer cu rigla
ce dacă îţi scapă cana cu cafea şi se rostogoleşte sub dulap
îţi imaginezi apa unui izvor cum vine de dedesubt cum inundă
covorul biroului cum
îţi intră pe sub unghii şi rezolvă situaţia

lemnul bărcii e ud dar nu moale (cum e covorul
de aici multe semne de întrebare)
deschizi ochii şi îi vezi chipul de fată închizi ochii
deschizi ochii şi îi vezi chipul de adolescent închizi ochii
deschizi ochii şi îi vezi chipul de cerşetor închizi repede ochii
deschizi ochii şi îi auzi chipul de ploaie (întreînchizi ochii - ha!)
împingi cuvinte cu pixul afară din tine
dar nu le spui mai multe cuvinte decât trebuie
nici măcar prin mediumul
pe care l-au adus şi l-au pus pe oliţă
lângă

poezie de Ştefan Ciobanu
Adăugat de Ştefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bulgăre de ceară...

Ai veşti despre iubirea mea dintâi?
Am întrebat sfioasă într-o seară...
Mi-am pus la tâmplă palma căpătâi
Şi-n inimă... un bulgăre de ceară...

Şi m-a durut atât când am aflat
Că a plecat tăcut să înfrunte soarta,
Că după ani şi ani nu m-a iertat
C-am ferecat şi inima... şi poarta...

O nouă viaţă tristă şi-a clădit
Şi-n paralel am mers pe-o altă cale
Dar azi cu rouă ochii i-am clătit
Şi mi-a cântat vioara cânt de jale

E prea târziu şi toamna a venit
Iar viaţa mea înspre apus coboară
Şi-am să trăiesc... cât este de trăit
Purtând în piept... un bulgăre de ceară...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişcarea

cu păr pe piept şi piept pe burtă
sunt curios
tu nu mai eşti copilă
în anii care au trecut de când eşti moartă
eu caut prin femei o silă
mă antrenez la sală
fac mişcarea
ce ţi-ai dorit-o tu dintotdeauna

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub bolta unde ruginesc

Prin geamul nopţii trece luna,
O amintire pe perete
Rămâne umbra care creşte,
Cum creşte zborul la erete.

Mă înfăşor în gheara vieţii
Şi strâng în piept semne hazlii,
Aud cum umblă prin biserici
Trecute morţi cu oameni vii.

Văpăi albastre încunună
Un ochi rotund, un ochi domnesc,
Rămâne luna amintire
Sub bolta unde ruginesc.

Se duc aşa ca frunza anii,
Visez cu ochii puf în zbor,
Rămân credinţă-a ta lumină
Când moartea bate din picior!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăind din amintiri

Cu miros de orhidee
Şi cu ochii tăi căprui,
M-ai înnebunit femeie
Nu se poate! O să-mi spui.

Nu ştiu cine a-nceput
Să privească-n viitor?
În ochii tăi eu m-am pierdut
Şi asta nu întâmplător.

Cu o singură privire
Care nicicând nu pot s-o uit,
Mi-a trecut tot prin gândire
Şi prezent dar şi trecut.

Acum când eşti departe
Stau trăind din amintiri,
Citind scrisorile pictate
Având miros de trandafiri.

Aştept clipa revederii
Sunt încorsetat de gânduri,
La venirea primăverii
M-am înconjurat de gânduri.

poezie de Mihai Leonte (19 ianuarie 2002)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul vremii

Eroii nu se bat în piept
Cu gesturi mari, cu gesturi mici.
Nu-ntotdeauna cel ce-i drept
E izbăvit dintre pitici.

Ca să ajungă până-aici,
Cuvântul vremii înţelept,
Cu gesturi mari, cu gesturi mici,
Nu s-au bătut eroii-n piept.

A fost un drum şi drumul drept
Nu-ţi lasă dreptul să abdici.
Cel bun, de-i fulgerat în piept,
E sărbătoare la pitici.

Cu gesturi mari, cu gesturi mici
Eroii nu se bat în piept.

sonet de Nicolae Dragoş
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mugur de aripă

strângând la piept genunchiul său julit,
copilul meu şedea la rădăcină,
stătea aşa, în iarbă, liniştit,
fără să ştie ce-are să mai vină

m-am aşezat alături, m-am lipit
de umărul ascuns sub păr în pripă,
văzusem însă că e ascuţit
şi ţine închis un mugur de aripă

iar părul, ce frumos îi mirosea!
mătase de porumb de soare-ncinsă,
în care umbra frunzei se-mpletea
într-o cunună de lumină stinsă...

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina de april

Ţi-aduci aminte lacrima de zeu,
încremenită-n zarea cenuşie
născând trei arce mari de curcubeu
din însoţirea cu lumina vie

ce ne lega privirile profunde
în care reciproc ne scufundam
descoperind sfioşi în limpezi unde
luciri de perlă-n care doar speram?

Şi cum sub pasul meu felin
alunecând prin roua dimineţii
scotea pământul aburi de suspin
înfiorat de apăsarea vieţii?

În zorii zilei blânde de april
privirea ta cu verde iz de iarbă
găsea în ochii mei pământ fertil
în care rădăcinile să-şi piardă...

Noi împleteam nimicuri în cuvinte
în timp ce sufletele noastre-mbrăţişate
se sărutau luându-ne-o-nainte
chemându-ne pe culmi nemaiumblate.

.........................
Cu lacrima încremenită-n zare azi te-aştept
să trecem iar iubirea-n pas de menuet
prin prisma sufletelor, de la piept la piept,
din infraroşu către ultraviolet.

poezie de Adina Stoicescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abis I

Sunt piatra care se rostogoleşte.
Am fost la bâlciul prorocirilor şi
m-am tăvălit prin iarba dresorilor de vorbe.
Ştiu durerea din ochii
întorşi ca să-şi mănânce lacrimile.

Apa s-a mai zbenguit printre păstrăvi.
Vântul a mai zăbovit pe la porţi.
Te întorci în tine.
Te închizi în morţi.
Eşti piatra care se rostogoleşte.

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

În ochii tăi văd doar neîmplinire,

Ce îmi dezleagă destinul meu amar,

Iar glasul tău, foşnind din amintire,

Răsună-n suflet din ce în ce mai rar.

Mai văd acum şi-un vis apus în tine,

Pe care-ncet, încet tu îl vei uita,

Iar eu, acelaşi vis desprins din mine,

Am să-l aştern covor în faţa ta.

În ochii tăi, un lac de întuneric,

Încă mai văd extazul sfânt pulsând,

Dulci fiori prin piept curgând câte un pic,

Îngeri şi demoni pe culmi de chin dansând.

Purtat pe drum de umbra acestui vis,

Ca un străin pe cale colilie,

Bătând la poartă, respins de paradis,

Se stinge-n piept a inimii făclie!

Marin Voicu

poezie de Marin Voicu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!