Eminescu, copil
Tresărind scânteie lacul
Se cutremură sub soare...
Dar copilul ce-l privește
Unde-i oare?
El cutreieră pădurea,
Și, apoi, lângă izvor,
Obosit de-atâta umblet,
Ațipește-ncetișor.
Iar Hyperion din slavă
Iată, parcă îi zâmbește
Fiincă știe: visătorul
E-un luceafăr care crește!
poezie de Corina Maicariu din În brațele poeziei m-am făcut fată mare (martie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Copilul
Unde-i copilul cel iubit
Prin razele de soare
Zburdând, în jocu-i fericit,
Doar zâmbet și candoare?
Unde-i copilul cel bălai
Cu ochii ca azurul?
Prin care colț al cărui plai,
Ce-l cântă trubadurul?
Copilul dulce și plăpând,
De-o vreme lungă nu e;
În locul lui pe cer arzând,
E steaua, cea gălbuie.
poezie de Ionel Adrian Gugea (15 ianuarie 2013)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacul
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.
Și eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult și parc-aștept
Ea din trestii să răsară
Și să-mi cadă lin pe piept;
Să sărim în luntrea mică,
Îngânați de glas de ape,
Și să scap din mână cârma,
Și lopețile să-mi scape;
Să plutim cuprinși de farmec
Sub lumina blândei lune
Vântu-n trestii lin foșnească,
Unduioasa apă sune!
Dar nu vine... Singuratic
În zadar suspin și sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr.
poezie celebră de Mihai Eminescu din revista "Convorbiri literare" (1 septembrie 1876)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Sunt disponibile și traduceri în latină, engleză, franceză, spaniolă, italiană și germană.
Cartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar 
Bucium de cer
Ninge cu nuferi albaștri de tei
Luna se oglindeste-n ochii ei
Doinind lacrima catargelor
Infinite coloane...
Scufundate-n codrii pe cer
Somnorase stele pe ramuri de păsărele
Călătoare petale de floare albastră
Pe vântul unui rece astru
Fiu de Luceafăr......
Cu vine de mercur argintiu
Izvorât din lacul Phoenix
Invălurit de ramură de plopi fără soț adiind
Dulcea baladă incrustată
Pe o placă de marmură jelită de soare
Cutreieră el
Copilul bucium de cer...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hyperion
De fiecare dată
când scria Eminescu
să deghiza în propriul lui poem
cazul ce mai celebru
a fost când a scris Luceafărul
s-a deghizat așa de bine
încât s-a prefăcut în Luceafăr
după modelul lui Hyperion
și a rămas Luceafăr
peste veacuri
ca să strălucească veșnic
numai un geniu ca el
putea realiza așa ceva.
poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Copilul de azi
Îl vezi și sufletu-ți renaște,
Că-i dulce ca o pară coaptă
Și țipă chiar de când se naște
De parcă știe ce-l așteaptă...
epigramă de Corneliu Păunescu din Top E, culegere de epigrame (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești
Te iubesc de-atâta vreme,
Te iubesc, da, te iubesc,
Nici nu știu pe câte teme
"Te iubesc" îți tot șoptesc.
Nu auzi, nu vezi cuvântul
Ce-l trimit cu scrisul meu?
Nu auzi în doruri gândul,
Chinul meu de chipul tău.
Ești un bulgăre de ceață,
Ești ca versul nerostit,
Ești o lacrimă sărată
Înghețată, când te strig.
Nu mai știu nimic de tine,
Te ascunzi și te ferești,
Poate știe nu știu cine
Dacă alta o iubești.
Asta e, așa se pare,
Asta-mi e marea durere,
Doar al meu, așa e oare?
Îi spun inimii să spere.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre frunză
Oare frunza se gândește
când e mică și când crește,
ce rol are ea de-i verde
și de unde se hrănește?
Oare stând prinsă de-o creangă
câte-o dată se întreabă,
dacă timpul ce-l petrece
e doar cald și când e rece?
Oare frunza are simțuri
și se sperie de vânturi,
știe frunza când e noapte
și de ce plouă în rate?
Știe frunza sau nu știe
când e vremea ei târzie,
când e toamnă, oare știe
și bătrână și pustie?
Știe frunza când e ruptă
și când moare ca o frunză,
când căzută ruginită
e călcată și e frântă?
Sau când doare poate știe
sau când vântul o adie,
sau când este ruginie,
știe frunza... cine știe?
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freamat de codru
Tresărind scânteie lacul
Și se leagănă sub soare;
Eu, privindu-l din pădure,
Las aleanul să mă fure
Și ascult de la răcoare
Pitpalacul.
Din izvoare și din gârle
Apa sună somnoroasă;
Unde soarele pătrunde
Printre ramuri a ei unde,
Ea în valuri sperioase
Se azvârle.
Cucul cântă, mierle, presuri -
Cine știe să le-asculte?
Ale păsărilor neamuri
Ciripesc pitite-n ramuri
Și vorbesc cu-atât de multe
Înțelesuri.
Cucu-ntreabă: - Unde-i sora
Viselor noastre de vară?
Mlădioasă și iubită,
Cu privirea ostenită,
Ca o zână să răsară
Tuturora.
Teiul vechi un ram întins-a,
Ea să poată să-l îndoaie,
Ramul tânăr vânt să-și deie
Și de brațe-n sus s-o ieie,
Iară florile să ploaie
Peste dânsa.
Se întreabă trist izvorul:
- Unde mi-i crăiasa oare?
Părul moale despletindu-și,
Fața-n apa mea privindu-și
Să m-atingă visătoare
Cu piciorul?
Am răspuns: - Pădure dragă,
Ea nu vine, nu mai vine!
Singuri, voi, stejari, rămâneți
De visați la ochii vineți,
Ce luciră pentru mine
Vara-ntreagă.
Ce frumos era în crânguri,
Când cu ea m-am prins tovarăș!
O poveste încântată
Care azi e-ntunecată...
De-unde ești revino iarăși,
Să fim singuri!
poezie celebră de Mihai Eminescu (1 octombrie 1879)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.* * *
Te-aștept copilul meu, e iarnă iar în sat
Îmi este frig în suflet de-atâta așteptat,
Întoarce-te acasă, se-apropie Crăciunul
Din câți ați fost odată, n-a mai rămas niciunul.
Te-aștept copilul meu, de-atâția ani te-ai dus
Și câte-am pătimit, mă știe Cel de Sus
Icoanele din casă îmi știu durerea mea
Și geamul ce-l pândesc, venind a te vedea.
Te-aștept copilul meu, nimic nu-ți reproșez
În rugă și în gând te port și te veghez,
Dar sufletul mă doare căci nu ești lângă mine
Întoarce-te de poți, cât Domnul mă mai ține.
Te-aștept copilul meu, mi-e tare dor de tine
Se-apropie Crăciunul e frig și nu mi-e bine,
Vino să-mi încălzești inima-ndurerată
Acuma cât mai poți, mă mai colindă-o-dată.
Te-aștept copilul meu, căci pasul mi-e greoi
Aripile-mi sunt frânte, zboară tot înapoi,
Doar gândul meu la tine în viață mă mai ține
Te-aștept copilul meu, uite Crăciunul vine!
poezie de Lucica Forfotă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăcașul tinereții
Copilul din tine nu înțelege
De ce lăcașul lui îmbătrânește,
Nici la joacă nu-l poftește,
Nici în oglindă nu se privește,
Nici măcar nu îi zâmbește
Când El basme ii cerșește.
Doar muncește și muncește,
Nici un pic nu se odihnește.
Oare unde se grăbește?
Că în față n-are decât bătrânețe!
Omule, te rog oprește!
Copilul care e in tine
Mai vrea o porție de tinerețe!
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când râde în somn copilul
Legănându-l pe picioare
Mama își culcă copilul.
E fericită că-l are,
Că și-a împlinit destinul.
Cu glas duios îi alină
Somnul dulce de copil.
Cheamă somnul ca să vină
Și se bucură din plin.
Cu drag pruncul își privește,
Gânguritul îi ascultă.
Când în somn puiul zâmbește
De necazuri mama uită.
Când râde în somn copilul
Soarele din nori apare.
Aleargă repede timpul
Să crească copilul mare.
Când în somn râde copilul
Mai ușor mama zâmbește.
Râsul lui este mobilul
Care o întinerește.
Mereu vor râde-n somn copiii,
Mereu vor înflori, ca trandafirii.
poezie de Dumitru Delcă (19 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Obosit de-atâta vreme
A văzut lumina zilei
cu optzeci de ani în urmă.
Azi, prizonier al milei,
glasul lui nu mai răsună.
Obosit de-atâta vreme
petrecută pe pământ,
De moarte el nu se teme,
cum nu se teme de vânt.
Un unghi drept este bătrânul,
orientat către pământ.
Caută cu ochii drumul
care-l duce spre mormânt.
Părăsind lumina vieții,
intră în altă lumină.
Lumina Eternității,
unde-i liniște deplină.
poezie de Dumitru Delcă (15 mai 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Veronicăi mele
O cafea lungă, Veronica
și hai să colorăm amintiri în groapa asta din asfalt
mă simt ca-ntr-un vernisaj pe care
nimeni nu-l cunoaște deși toți trecem zilnic
pe lângă/pe sub/prin el
ochii tăi se cristalizează în cana
pe care o săruți cu patimă
iar apoi mă lași să le privesc verdele
care ne este comun
nici Van Gogh n-ar fi putut picta
iazurile distilate peste care clipești
cafeaua e pe terminate
tu privești în gol în continuare
în timp ce șuvițele luminoase ți se răsfrâng pe obraji
și-mi închipui iar că în cerul gurii tale crește hyperion
nu-i așa că-mi vei citi poemele tale, Veronica?
nu mă înveți și pe mine să pictez diminețile circulare
în vitrină
în oglindă
nu-i așa că mă plimbi ținându-mă de mână
prin livada ta de portocali
și că hyperion va plânge
dacă te voi rupe și te voi
purta în pălărie?
poezie de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul pierdut
Am patruzeci și opt de ani
și asta-i foarte bine.
Păcat doar de acest april
ce parcă nu mai vine.
Păcat doar de acel copil
ce nimeni n-o să-l știe
care privește dintr-un iaz
de-oglindă fumurie
spre tâmpla-mi dreaptă grea de scrum,
apoi spre tâmpla stângă
și nu se bucură, și-ar vrea
să plângă, doar să plângă.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubito, hai să ne iubim
hai să ne iubim lângă lacul titicaca
să torci lână de lamă
pe un fus de lemn nu stai
mama ocllo în ambarcațiune
acțiunea se desfășoară
pe lângă stuf și raze de soare
să ne iubim i
real ar fi că eu sunt manco capac
și am înfipt bas
tonul de aur acolo unde trebuie să fie
cuzco îmi datorează tot, toar
ce lână de lamă sacră torci (!?)
hai, iubirea mea să ne îmbrățișăm
și să mâncăm peștele-pisică mâncat
de păstrăvul-curcubeu adus
să îndestuleze poporul andin
o rază de soare cade
pe sânul tău lângă lacul titicaca
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câinele... este prietenul omului. Însă de ce oare? Pentru că... Câinele nu judecă lucruri, aspecte sau oameni. Pentru el, iubirea este infinită și necondiționată. Fără întrebări, fără a analiza. Doar iubește! Un câine știe să zâmbească! Zâmbește. Zâmbește. Și iar zâmbește. Ca om fiind, ajungi să te molipsești. Zâmbești și tu, dragă omule. Ajungi să te bucuri și tu lângă câinele zâmbitor.. Omul a uitat, câinele îți reamintește... Să zâmbești. Ca bebeluș fiind, ai zâmbit. Așa de mult încât reușeai să bucuri sufletele oamenilor "mari". Pentru că "adulții" au uitat să zâmbească, e nevoie ca o ființă nouă, cum este bebelușul, copilul sau câinele, să îi reamintească de ce suntem în această viață.. SĂ ZÂMBIM. Cu fața, însă și cu sufletul!
George Aurelian Stochițoiu
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea nu-i un cântec...
Iubirea nu-i un cântec, ce-l cânți și îl sfârșești,
Ea îți domină viața și-ți cere s-o rodești
Așa, precum copilul ne crește din pruncie,
Se vrea și ea-ngrijită, cu multă dibăcie!
Iubirea-i dăruire, te nalță-n zări senine,
Ea nu cunoaște ură, dar cere prețuire!
Să nu o lași uitată ori mistuită-n ploi,
Alină-i geana dulce și crește-i raze noi!
Iubirea-i precum omul: de-i strâmb și înăcrit
Și fructul vieții fie-va nerod și necioplit!
Iar unde-i zămislire cu dragoste-n splendoare,
Mereu ea va renaște, va străluci la soare!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbește...
Trăiam în trecut
Destine amare,
Gândeam în trecut
Greșeala mea mare!
Eram... Nu eram...
Și speram,
Că timpul pe toate repară!
Dar nimeni s-audă
A mea murmurare!
Te-ndeamnă izvorul:
Privește!
Prezentul
O clipă îți dăruiește!
Și-n zare lumina
Din nou se strecoară.
O rază!
O rază
E ziua cea mare!
Zâmbește!
Și sufletul tău blând
Îl dezmiardă,
Zâmbește
Și înainte pășește!
Mergi, progresează!
De tine îngrijește
Și clipa senină
Păzește!
Tu treci peste toate biruitor!
Zâmbește!..
Apoi...
Apoi să râdem de noi
Cu sfială,
Cum ne pusem destinul
Pe lespezile cele mai usturătoare,
În chin,
Pân' în creștet,
În ale racilor clește...
Zâmbește!...
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri călătoare
Privește spre stele și zboară
cu mine spre ele și-apoi
s-alegem o stea solitară
din calea de stele convoi.
Privește, e una ce pare
ascunsă de stelele mii!
Ce crezi, să ne fie ea, oare,
căminul din alte vecii?
Să mergem, iubito, -mpreună,
cu gânduri de mână, -amândoi,
s-o facem, prin rugi, să ne spună
de are un loc pentru noi!
Dar, uite, e-a noastră, clipește!
Ne știe, ne-așteaptă, zâmbește.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucurie de Florii
Osana, e Rege! Se-aude-n mulțime,
Hristos e Mesia, al nostru-mpărat!
Tresalte pământul, răsune cântarea,
Să-I dăm astăzi slavă, mereu, ne-ncetat!
Și-n drum se așterne a pomilor frunze...
Măslini și finici, apoi hainele moi;
Mulțimea tresaltă și cântă-nainte:
Osana, e Rege, Cel Sfânt e cu noi!
Isus îi privește, coboară pe cale,
Călare pe-asin, blândul Rege Slăvit
Cunoaște mulțimea, El știe și ura...
Pe cei ce-L vor pierde, pe Domnul iubit...
Privește de-asemeni... privește copiii
Și-un zâmbet pe buze-nflorește frumos;
Osana ei cântă, o Rege-al Măririi,
Slăvit fii de-a pururi, Iubite Hristos!
Stăpân fi-ne Doamne, acum și-n vecie,
Tresalte tot cerul și-ntregul pământ;
Osana, Isuse, Ți-aducem doar Ție,
Ne binecuvântă, o Doamne Preasfânt!
Amin!
poezie de Toma Simona Magdalena (27 martie 2018)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!