Iubirea nu-i un cântec...

Iubirea nu-i un cântec, ce-l cânţi şi îl sfârşeşti,
Ea îţi domină viaţa şi-ţi cere s-o rodeşti
Aşa, precum copilul ne creşte din pruncie,
Se vrea şi ea-ngrijită, cu multă dibăcie!

Iubirea-i dăruire, te nalţă-n zări senine,
Ea nu cunoaşte ură, dar cere preţuire!
Să nu o laşi uitată ori mistuită-n ploi,
Alină-i geana dulce şi creşte-i raze noi!

Iubirea-i precum omul: de-i strâmb şi înăcrit
Şi fructul vieţii fie-va nerod şi necioplit!
Iar unde-i zămislire cu dragoste-n splendoare,
Mereu ea va renaşte, va străluci la soare!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce povară ...

Iubirea e visul ce ţi-e hărăzit,-
Te leagănă-n braţe în cântec şoptit.
Iubirea e soare trimis pe pământ,
În sufletu-ţi arde purtată de-avânt.
Ca-ntre nicovală şi crudul ciocan,
Aprinsă-i ca lava arzând sub vulcan.
Iubirea urneşte şi munţii cu stânci.
Nu e o nălucă, nici basm pentru ţânci.
Iubirea e spadă, iubirea e scut
Răneşte fatală la modul acut.
O! Dulce povară, din miere şi-amar,
Te pune în lanţuri când nici n-ai habar.
Iubirea e cântec, iubirea e dans,-
Să fie pereche pluteşte-n balans.
Iubirea e floare, iubirea e spin,
E viaţă iubirea, trăieşte-o din plin!
Iubirea e stâncă în crucea urgiei
O cântă adesea poeţii-elegiei.
Iubirea e mare, iubirea-i ocean,
A inimii undă ce nu curge-n van.
Iubirea e sânge fierbinte prin vene,
Alungă şi tihna şi somnul din gene.
Iubirea e fugă, iubirea-i popas.
De-ţi tragi răsuflarea, îşi ia bun rămas.
Iubirea e cerul, iubirea e stea
Şi plină, ca luna, e inima mea.
Iubirea e arcul, iubirea-i săgeată
Ce are ca ţintă inima mea toată.
Iubirea-i balsamul atât cât eşti viu.
Nu-i Fata Morgana dansând în pustiu.
Iubirea e gândul, iubirea-i ideea.
De vreţi vinovatul, îl ştie femeia...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea-i durerea tămăduită-n doi

Iubirea-i durerea tămăduită-n doi,
E pansată cu mângâieri în tăcere,
E dezinfectată cu sărutul din noi,
Cu inima ce curge duios, în plăcere.

Iubirea e casa din nou primitoare
De oaspeţi cu chip îngeresc
Pe care ţâţe cu lapte din soare
Sub crucea credinţei îi cresc.

Iubirea-i durerea iubirii de ţară,
De neam, de hotar şi de glie,
De vorba maternă cea rară,
De jertfa din munţi şi câmpie.

Iubirea-i etalon când îngerul laşi
Să zboare cu tine-n sufletul lui,
Cu tureatca săltăreaţă sub paşi
Tămăduiţi de mângâierea Domnului!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea-i înălţătoare...

Iubirea-i înălţătoare
Cât ne-nveselim sub soare,
Cât udăm la rădăcină
Forma ei pusă-n lumină

Iubirea-i floare şi nai
În credinţele din rai,
Puse-n crucea răsucită
Într-o coastă învechită.

Ard în focul ei subţire
Clipe lungi de fericire,
Apoi cu îndemânare
Înzestrez fulgii de soare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea nu-i doar floare

Iubirea nu-i doar floare de muşcată
Pe care-o pui la geam ca să se vadă,
Să ştie lumea cât de mândru eşti
Că ai ajuns şi tu ca să iubeşti.
Iubirea nu-i coroană, nici blazon,
Şi nici măcar un lucru de bonton,
Iubirea nu-i trofeul că iubeşti
Şi nici un film pe care-l tot priveşti,
Şi nu-i nici marfă generos dosită,
Ce duce omul sigur în ispită.
Dar, uneori, iubirea-i un secret,
Pe care-nveţi să îl trăieşti discret
Când este pasiune şi ocară,
Ce-ţi face viaţa aspră şi amară,
O iei aşa cum e şi cum ţi-apare,
Ca floarea care creşte prin ponoare.
Iubirea nu-i un antidot la ură,
Nici adorarea celui ce te fură,
De-ar fi aşa, am tot fura cu toţii
Şi-am pune-n poarta vieţii noastre hoţii.
Iubirea nu-i nici floare altruistă,
Pe care o ţii la altul în batistă,
Ca fericirea lui să fie soare,
Iar viaţa ta coşmarul care doare.
Iubirea nu-i nimic şi-i tot ce este,
Un mod de-a fi, o magică poveste,
Este-un copac ce creşte din pământ
Chiar dacă frunza lui se risipeşte-n vânt...
Dar asta o-înţelegi foarte târziu
Când viaţa ta a devenit pustiu,
Pustiu de gând, de şanse şi de lume,
Pe care-l iei ca drog de-nţelepciune.

poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul

Unde-i copilul cel iubit
Prin razele de soare
Zburdând, în jocu-i fericit,
Doar zâmbet şi candoare?

Unde-i copilul cel bălai
Cu ochii ca azurul?
Prin care colţ al cărui plai,
Ce-l cântă trubadurul?

Copilul dulce şi plăpând,
De-o vreme lungă nu e;
În locul lui pe cer arzând,
E steaua, cea gălbuie.

poezie de Ionel Adrian Gugea (15 ianuarie 2013)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea nu-ţi cere sacrificii şi nici compromisuri. Egoismul îţi cere asta. Iubirea nu te face să simţi suferinţă şi nici durere. Egoismul te face să le simţi. Iubirea nu-ţi cere să te schimbi, ci să fii tu însuţi. Egoismul îţi cere să renunţi la tine. Iubirea înseamnă întotdeauna libertate, respect, acceptare, admiraţie, preţuire şi prietenie. Tu... iubeşti?

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romeo: Vezi, iubirea-i o tortură.
Căci suferinţa mea ce se răsfrânge
În dragostea ce mi-o arăţi, sporită
Mi-o faci prin ea şi mai nesuferită...
Iubirea-i fum ce din suspine creşte,
Aprinsă foc ce-n ochii dragi zbucneşte,
Gustată e izvor de armonie
Ce-ngână-auzul; dar inăbuşită
E val clocotitor de mare-adâncă
De lacrimi... Ah, şi ce mai este încă?
Sminteală înţeleaptă! Dulce fiere!
Mă duc, iubitul meu, la revedere!

replică celebră din piesa de teatru Romeo şi Julieta, scenariu de William Shakespeare (1597)
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

M-a trezit tristeţea-n zbucium,
Recele-i fior de nea
Îmi răscoală şi-mi străluce
Scânteieri de altcândva.

Paşi timizi se mai strecoară,
Cântărind cea clipă-a mea,
Ca nămeţii dau năvală
Să mă ducă, să mă ia!

Vârcolaci de gând m-apasă,
Chinga inimii durea,
În pornire nemiloasă
Eclipsa răsplătire vrea...

Am s-o las! O să dispară...
Păsul nu e cel mişel,
Aştepta-voi să apară
Noi speranţe-n sânul meu!

Năucit în căutare,
Nu vedeam, nu auzeam
Cum renaşte o clipă iară
Prin noianul ce-l aveam!

Azi, ridicolă privire
Mă domină lin, tăcut
De mă îndeamnă-n prevenire:
Nu mai căuta-n "demult..."

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfabetul iubirii

iubirea-i taina clipelor nescrise
e cheia ce uneşte doi străini
ea nu trădează fluturii de vise
le curăţă aripile de spini

iubire-ai ca o lebădă pe ape
ca ‘naltul zbor al marelui condor
e lacrima ce picură sub pleoape
când rănile nestinse aspru dor

iubirea-i iarba udă-n stropi de rouă
zefirul ce-n timpane-l resimţim
miracolul cerescului când plouă
e dulcele şi-amarul pân' sfârşim

iubirea-i curcubeul dintre nouri
e tot ce ne-nconjoară cât trăim
e micul vals al marilor ecouri
pe ringul ce-am ales să dănţuim

iubirea-i simfonia primăverii
e inocenţa soarelui din zori
e luna ce luceşte-n pragul serii
pe-arcuşuri lunecoase de viori

iubirea-i macul roşu dintre şine
ce nu se pleacă-n faţa unui tren
e zumzetul destoinicei albine
ce zburdă peste lanuri de saten

iubirea-i răsăritul şi-asfinţitul
e zâmbetul din ochii de copil
e vraja ce cunoaşte infinitul
polenul strălucind pe un pistil

iubirea-i anotimpul veşniciei
e-averea ce ades n-o preţuim
iubirea e liantul trăiniciei
e leagănul sortit să locuim

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vindecare de boala iubirii

Iubirea-i o boală de primăvară târzie,
Apare spontan, pe nepusă masă,
Te caută în flori şi-n marea poezie,
Se tratează prin ieşirea din casă.

Iubirea-i o vară fierbinte, caniculară
Sau tomnatică, iubirea-i în aburii
Ochilor chemători ce te scot afară
Şi-ţi plantează-n inimă laurii

Învingătorului printr-un prelung sărut.
Iubirea-i un dor care măsoară
Paşii noului, măreţului gest plăcut
Care te-ngenunche, rapid şi te doboară.

Dacă sprijinul vine din inimă târzie,
Învelită în tot ce-i mai frumos,
Apetisantul vis devine poezie
Boala se vindecă statornic şi duios!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea mereu

Iubirea nu-i un ultimatum...
Nici prima nici ultima, vreau să rămâi
Iubirea din mine nu e doar patul,
Iubirea în mine-i pe locul întâi.

Iubirea nu-i o datorie...
Nici rimă, nici vers, nici fior sau cuvânt,
Ciudată mereu, un pic fistichie,
Ea veşnic ne poartă între cer şi pământ.

Iubirea mereu... e doar... iubire,
Sentimentul fiebinte, e nodul din gât
Fiorul din pântec, un vis-amăgire,
Iubirea-i iubire... iubim... şi atât.

poezie de Dumitru-Cristian Ştefănescu (6 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru-Cristian Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi de vis

Îmi tremură frunza pe ramuri,
un gând mi se răsuceşte stingher
bunul meu soare, ziua dispare
eşti tot mai aproape de lună şi zare!
Secătuitu-m-ai de vlagă iubire
cruţă-mă de viaţă şi chin!

Doruri adânci îşi strigă mâhnirea
adu-mi iubire, aripi de vis,
noaptea e una şi noapte voi fi totdeauna!

Privesc dimineaţa ce-şi cerne lumina,
înfloresc sub raze de soare
te privesc, te admir, te iubesc
iubirea-i o pasare, dar nu călătoare,
ce zboară pe-o rază de soare!

Tu, mi-ai dăruit cu adevărat zile senine
înfloresc, sub privirea-ţi plină de iubire
tac, şi-ţi ascult gândul tău cel bun
iubesc infinitul, oare sunt nebun?

poezie de Cernea Rodica
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecouri romantice

iubirea crează ecouri şi în intuneric
nu cunoaşte limite şi nici distanţe
sfidează timpul aspru cu vântul coleric
se acordează-n cerul cu mândre creanţe.

iubirea e pictată în mii de culori
nutreşte veşnicia cu tandre mângâieri
zburdă cu fluturii prin ronduri de flori
vine de pretutindeni trece prin adieri.

e dulce ca nectarul unui trandafir
iubirea-i universul de care ne-agăţăm
cu strălucirea preţioasă de safir
se ondulează-n inimă cu dans o învăţăm.

pluteşte precum lebăda pe unde de zefir
atinge răsăritul prin care ne-nălţăm.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ca şi voi...

Mi-e împietrirea sânge de reptilă
Şi-asemenea îmi pare azi tot omul,
Sau poate că, aşa doreşte Domnul:
De noi, s-ajungem să ne fie silă.

Mă simt în suflet mic, precum atomul...
Întreaga lume-mi pare instabilă.
Şi nu mai văd din cer un strop de milă,
Din ignoranţă să ne-alunge somnul.

Tot ca şi voi, stăpân sunt peste zile,
Dar beznele îmi domină trăirea.
Mi se reflectă iadul în pupile —

Acelaşi foc vă domină privirea.
Din cartea vieţii noastre smulgem file,
Pe-acelea unde-i scrisă nemurirea.

sonet de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viaţă...

O viaţă e de aur,
O clipă e de- un veac
Când zbori şi cazi alături
De omul ce ţi-e drag!

Rămâne-va o clipă
În zbor de rândunea,
Ce va sclipi la tâmpla
Argintului de nea!

E taină de lumina
Ţesută-n catifea,
Ce vine şi tot scaldă
Mereu prezenţa ta!

O lacrimă-i un strigăt
Şoptit din viaţa ta,
Ce speră a renaşte
În strălucirea sa!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispita

Să nu te laşi pradă cercării mişele!
E doar ispitire! Fii demn! Fugi de rele!

Priveşte altarul, alt pas îţi prepară:
Mai rumen obrazul, mai clar îţi e harul!

Trezeşte-ţi privirea şi văzul din hău,
Şi poartă- înainte frumos chipul tău!

Dă vlagă-n suflare spre clipa frumoasă,
O nouă lucire spre tine se lasă!

Îţi cere prezenţa, te cheamă-n hazard,
Aleargă, primeşte-o! E scumpul tău dar!

De ce să te ţină grea clipă în loc?
Vezi, alta curată renaşte cu foc!

Ridică privirea, la tine priveşte!
Pe tine te caută! Spre ea, tu, porneşte!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu întrebaţi !

Nu mai răspund la întrebări,
Răspunsuri n-am la ele ;
Le-am căutat în patru zări,
Dar cred că-s sus, la stele.

Nu pot nici eu să îmi explic
Lucruri nenumărate...
Nevolnic e omul şi mic,
Dar la vrea şti pe toate.

Nu ştiu de rostul pe pământ,
Ştiu cum doare iubirea...
Nu pot găsi nici un cuvânt
Să explic fericirea.

De ce alerg mereu s-adun
Comori nemăsurate?
În inimă n-am ce să pun -
Iubirea-i scrisă-n carte.

Nici nu pot şti ce drum e bun
De străbătut în viaţă...
M-aşez confuz sub un alun:
Iubire... vis... speranţă...

Nu mă-ntrebaţi, vă rog, nimic,
Ce-i rău sau ce e bine!
Vă dau dintr-un răspuns un pic:
Omul nu veşnic ţine!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (29 aprilie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul de azi

Îl vezi şi sufletu-ţi renaşte,
Că-i dulce ca o pară coaptă
Şi ţipă chiar de când se naşte
De parcă ştie ce-l aşteaptă...

epigramă de Corneliu Păunescu din Top E, culegere de epigrame (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sans souci

Nu ştiu ce-ar putea iubirea fi, nu deţin acest atu,
Ea vine pentru toţi, dar pentru mine nu.
Cum poate fi blândă şi tandră, cum cei mai mulţi susţin,
De vreme ce aceste doamne scot suspin după suspin?

Cum poate fi izvor de bucurie şi-adâncă desfătare,
De vreme ce-aceste delicate doamne plâng fără-încetare?
Cum poate fi o binecuvântare, aşa cum tot insistă vanitoşii,
De vreme ce ochii doamnelor sunt mai mereu de roşii?

Dacă iubirea-i un ghimpe, n-au pic de chibzuinţă-acei
Care prosteşte se-agaţă şi se ţin de poala ei.
Dacă iubirea-i pir, o buruiană rea, cât e de-înţelept
Cel care o culege şi-o strânge zi de zi la piept!?

Dacă iubirea urzică şi-i bine de ea să stai departe,
De ce o iei în braţe şi-i faci din inima ta parte?
Iar dacă nu-i nici una dintre-acestea, întreb eu,
De ce-oftezi şi-ţi curge-n suflet tristeţea ca un seu?

poezie de William Schwenck Gilbert, 1836 – 1911, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea-i precum ziua de mâine. Vine la vremea ei.

aforism de Cornel Stelian Popa (6 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!