Reţetă pentru viaţă

Vorbele mă lasă rece,
Le-arunc într-un pahar
şi le las sa se înece.
Faptele le mixez într-o salată,
Măcar, mă alimentez cu ceva concret,
Nu cu hârtie frumos ambalată. Adevărul îl despic în patru,
Modelez minciuna, ca şi aluatu',
Adaug cuvintele de umplutură,
Strecor îndoială, cu sau fără măsură. Dezamăgirile le sortez parte, în parte,
Încrederea-mi este secţionată-n franjuri,
Bucuriile le pun deoparte, să nu ardă,
Elimin surplusul de pe straturi,
Servesc totul la tavă.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regrete

O lacrimă căzută pe hârtie,
Un regret ascuns într-o fotografie,
O speranţă închisă într-un sertar,
Un început amar.
O apropiere scurtă,
O îndepărtare prelungă,
Un pas dat înapoi,
O iubire împărţită la 2.
Un film derulat pe repede-nainte,
O imagine schiţată în minte,
O situaţie oarecare,
Un semn de întrebare.
O hotărâre pripită,
Un eşec, nu o reuşită.
O îndoială nejustificată,
O inevitabilă baricadă.
O amprentă a trecutului,
Un gol al sufletului,
O lumină aprinsă la capăt de drum,
Un întuneric ce lasă fum.
O tăcere, un răspuns neutru,
Un ecou, egoul meu.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fragment II

Într-un pahar cu sare de potasă
Într-o soluţie murdară şi opacă
Arunci un mic cristal şi totul e pe cale
Treptat şi lin să se prefacă
Într-un pahar cu floare de cristale.

În treacăt mi-ai zâmbit
Funigel zburat şi sfială
Şi până dimineaţă mi-a-nflorit
În sufletu-mi trudit de îndoială,
În tulburatu-mi suflet mi-a-nflorit
O rece feerie siderală.

poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noi românii

Azi de rele-avem noi parte!
Adevărul stă deoparte,
Iar minciuna, permanent,
E stăpână-n Parlament.

epigramă de Ştefan Boboc-Pungeşteanu din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verset abstract

iau sentimente înmuiate în destin
le trec prin răzătoare
adaug un pahar solid de vin
şi morcov de culoare
tristeţe presărată cu piper
un boţ de sare
din întuneric toate le transfer
la colb de soare
în bibeloul meu de porţelan
amestec toate
adaug sumedenia de ani
purtaţi în spate
un zâmbet mai arunc în fine, fîn
în durul talmeş
aceleaşi sentimente din destin
le trec prin balmeş
adaug încă un pahar de vin
un muc de ceapă
şi-n sâmbăta-mbibată cu venin
le-arunc în apă...

poezie de Iurie Osoianu (19 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul este frumos, fără nici o îndoială; dar la fel este şi minciuna.

citat celebru din Ralph Waldo Emerson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intoxicaţi cu vise

Mă găseşti, agăţată de o fărâmă de ceva,
Ceva ce, încă mai ţine,
Legătura e puternică, de priveşti de la distanţă,
De te apropii, sunt frânturi de destine.

Intoxicată de vise, la intersecţia unor străzi paralele,
Îmi fac felinare din stele,
Alimentez cu lumină clar-obscurul, ce zgârie noaptea,
Îmi port paşii, urmele-mi dispar odată cu ceaţa.

E fum, e un orizont prăfuit,
Nici limita de la pământ la cer
nu mai e ceva definit.
Totuşi, se loveşte de timp,
într-un punct din infinit,
Unde converg toate,
Atât simplu, cât şi cu ambiguitate.

Intoxicaţia a pătruns şi-n privire,
Nu mai descifrează siluete, ci umbre-n devenire.
E o pată pe retină, care absorbe din culoare
Şi-o transformă-n film de scurt metraj,
Proiecţii pe vinil, imagini în reluare.

Ne suntem unul altuia, otravă,
Nivelul de toxicitate se măsoară
în pura detaşare de crunta realitate,
Ne abandonăm pe noi, undeva deoparte,
Fugim după "alarme false".

E toxic şi sângele ce trece prin vene,
L-aş schimba prin transfuzie, să revin la gene,
Dar este epidemie în masă,
N-aş mai găsi sânge, fără de pată.
Mai bine, lasă...

Din vise a rămas scrumul,
Îl inspir în suflet, respir fumul.
E toxic, atinge tot ce a mai rămas pur,
Încât, nici gândurile nu mai prind contur.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambiguu

Un întreg univers,
Un colţ de lume,
O fărâmă de ceva anume,
O inefabilă natiune.
O pierdere absurdă în detalii,
O regăsire printre cioburi de vitralii,
O constatare ambiguuă,
O muncă depusă asiduuă.
Un amalgam de cuvinte fără sens,
O înşiruire logică cu subînţeles,
O analiză pe subiect,
O sinteză obiectivă, în lipsă de concret.
Un deranj inutil,
Un mod de a fi abil,
Susceptibil de ceva,
Deocamdată instabil.
O cugetare fără noimă,
O idiomă,
O parafrazare din citate,
O ambiguitate.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem obligaţi să producem adevărul tot aşa cum, la urma urmelor, suntem obligaţi să producem şi bogăţiile, şi trebuie să producem adevărul pentru a putea produce bogăţii. Şi, pe de altă parte, suntem în egală măsură supuşi adevărului şi în sensul că adevărul face legea; discursul adevărat este cel care, fie şi doar în parte, decide; el vehiculează, propulsează prin sine efecte de putere.

Michel Foucault în Trebuie să apărăm societatea (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere apăsătoare

O parte dintr-un întreg,
Un lucru intrisec,
Jumătăţi de măsură
Pe muchie de fisură.
Mi-am ales un drum
Cu suişuri şi coborâşuri,
Unde soarele răsare o dată -n zi
Şi luna-i sfeşnic de veşnicii.

Merg pieziş,
Mă impiedic de propria-mi umbră,
Nu căt ascunziş,
Singurătea e sumbră.

Frunzişul îmi ţine de umbră, de cald,
Raze de soare-n sclipiri de diamant,
Strigătul mut, asonor,
Pierdut în al său ego,
Într-o chemare fără ecou.

Linişte apăsătoare
În ecouri surzi,
Tremur de ape,
Trosnet de crengi uscate.

Izvorul îşi plânge dorul
În albia adâncită de brazde,
Vântul işi pleacă crengile
Într-un ton de lamento, de despere.

Cântul necuvântătoarelor
e redus la tacere,
Sunetul singurătăţii,
a ceţii, a voluptăţii.

Pământul suspină,
Glas răpus de durere,
Înecat în negura timpului,
Auzi materia cum se pierde.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obsesie

Înţelept fără voie
şi fără de soartă,
oaia neagră
a cuvintelor din amvon,
Parte din totul
şi fără de parte,
născut fără întrebare...
Rămâne totuşi
obsesia lutului.

poezie de Vasile Ghinea din Ochiul din umbră (2004)
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercului...

patru şi încă patru.
se desface fiecare cifră
în părţile ei intime.

oricum încerc,
obţin patru vii în patru morţi,
patru gratii în patru pereţi,
patru frici în patru nervi,
patru în patru în patru.

totul are patru laturi,
chiar şi minciuna
are patru dimensiuni -
lungime, lăţime, grosime şi sens.

matematica plecării
se îngrămădeşte în cifra asta,
ca şi când patru e un cerc
fără diametru,
un fel de desagă geometrică.

azi se sărută cifra,
se iartă de înalta trădare,
se face spaţiu în cruce
pentru ort.

să bem pentru sufletul moartei
un jack sau o fugă de bach.
doamne,
şi ce loc era în doi pentru unu plus unu...

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă dimensiune

eşti suit pe marginea aceea abruptă
unde îmbrăţişarea trebuie ridicată să te ajungă
din lumina rece şi înclinată într-o parte.
umărul tău e gata să fugă.

în stânga ta e o respiraţie de aer verde
o reîntoarcere a neîntâmplărilor schimbate în gând,
pradă unei lumini încete şi fierbinţi.

strigătul din lucruri nu te lasă ocupat cu tainele frunzelor
şi ieşirea din sfera ta strâmtă.
totul ar fi ca o răsărire de iarbă perfectă
de n-ar fi gravitaţia şi cuvintele legănate de sunet
în spaţiul gol cu o altă dimensiune rostogolită în zare.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic

Se ia o cochilie.
Se pune în ea un suflet
sau mai multe,
apoi se închide uşa.
Se crapă ferestrele
pentru a se putea distinge
ziua de noapte.
Fiecare are voie
să se adapteze situaţiei,
nu au dreptul să (se) plângă.
Li se dau toate cuvintele
spre folosinţă...
Socializarea rămâne însă interzisă -
Ciocu' mic să nu deranjezi vecinii.

Se ia o cochilie.
Se pune în ea o viaţă
sau mai multe,
se taie gazul, lumina, aerul...
Se închid ferestrele
şi se deschide uşa,
cu picioarele înainte.
După ce-a cântat cocoşul de trei ori,
se scot la soare,
se scutură de praf
şi se pun deoparte.
Se verifica din patru în patru ani în ce parte înclină balanţa.

Se ia o cochilie.
Se pune în ea o zi de ieri
sau mai multe,
se închide uşa.
Ziua de azi se aşează în fereastră
cu amiaza înspre geam.
Pe uşă
se lipseşte un afiş
(ziua de mâine n-a mai încăput )
cu literele-n jos
oricum nimeni nu mai citeşte.

Se încalţă timpul
cu bocanci nepăsători
şi se lasă liber
să alerge
până totul devine nimic

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portretul creştinului modern

Prăpăstii de lumină,
Hău de întuneric dur,
Porţi deschise în semiobscur,
Chemare divină.

Îngeri ai cerului
Solii ai Domnului,
protectori,
deschizători de Rai,
dovezi ai veşnicului trai.

Omul-fiinţă muritoare,
Capabil de păcate,
Lipsit de virtuţi,
Nesăvărşitor de bune fapte.
Adept al bogaţii,
Al ispitei şi idolatrii,
Nedoritor al mântuirii,
Sclav în patima beţii,
cunoscător al tainelor hoţii.

Omul, purtător de cruce
În necazuri şi momente de răscruce.
Fiecare treaptă,
O treaptă spre mântuire
O şansă de a tinde spre veşnicie.
Trăieşte în iubire de aproape,
Fii fără de păcate.
Trăieşte în armonie şi întelegere,
Dăruieşte bunătate şi binefacere.

Ajută-ţi semenii,
Lasă deoparte
Invidia şi ura,
Din sufletul tău
Scoate ranchiuna.
Ocoleşte minciuna,
Sădeşte bunătate,
Împarte şi cu cel ce nu ţi-e frate.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără îndoială că la vârsta aceea cu totul fragedă nu mi-am propus să ţin minte tot ceea ce vedeam şi tot ceea ce auzeam, dar am ţinut minte. Totul. Absolut totul. Am înmagazinat astfel, fără să ştiu, un teribil material, care mai târziu a devenit o parte din materialul meu de viaţă, din materialul cu care aveam să fac literatură.

Zaharia Stancu în Confesiunile lui Darie (1966)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunatic

E plină, e lună plină,
După perdeaua de nori se arată timidă,
Un astru celest, într-o lumina difuză,
O parte misterioasă, alta ascunsă.
Razele lunii îmi dezvăluie trupul,
Mă ating subtil, îmi golesc conţinutul.
Soarele sărută zorile,
În timp ce, luna mângâie stelele.
După ce şi-a jucat rolul,
La ceas de noapte,
Lasă luna să preia controlul.

Şi privesc la luna-n semiumbră,
Atât de aproape şi totuşi atât de departe,
Mi se descoperă în faze,
E noapte senină.
E întuneric şi eter,
E contemplare şi mister,
Rotundă, semilună sau pătrar,
Un lunatic, mă declar.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pahar cu vin

O frunză de geam se loveşte
O fată in gol priveşte,
O lacrimă curge lin
Într-un pahar cu vin.

Un sunet nesfârşit
De plânset răguşit,
O viaţă ce se duce lin,
Într-un pahar cu vin.

O continuă dilemă
Într-o gândire fermă,
Un gând ce apare lin,
Dintr-un pahar cu vin.

Pe masă o pată
Şi-o tigară sfărâmată,
Scrumu-i împraştiat lin
Lâng-un pahar cu vin.

O rază rătăcită
De lună înngalbenită,
Luminează lin...
Un pahar cu vin!

poezie de Radut Simina
Adăugat de gandesc deci exist
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ştiinţa omenească în general, în orice domeniu, cea mai mare parte există totdeauna numai pe hârtie, în carţi, această memorie de hârtie a omenirii. Numai o mică parte din ştiinţa omenească este în orice clipă cu adevarat vie în unele capete.

citat celebru din Arthur Schopenhauer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisesc că am încercat să traduc în limbajul gândirii normale un proces evident nonconştient sau preconştient care interesează, fără îndoială, sarcinile energetice ale unui substrat indefinibil. Această dificultate, imposibil de evitat, de altfel, nu este insurmontabilă. Important este să se discearnă bine ceea ce se întâmplă, în cursul refulării, în eu, pe de o parte şi în sine, pe de altă parte.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred că prin gândurile, vorbele şi faptele noastre, ne planificăm singuri suferinţele de care avem parte la bătrâneţe, şi poate chiar durata vieţii.

Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!