Regrete

O lacrimă căzută pe hârtie,
Un regret ascuns într-o fotografie,
O speranţă închisă într-un sertar,
Un început amar.
O apropiere scurtă,
O îndepărtare prelungă,
Un pas dat înapoi,
O iubire împărţită la 2.
Un film derulat pe repede-nainte,
O imagine schiţată în minte,
O situaţie oarecare,
Un semn de întrebare.
O hotărâre pripită,
Un eşec, nu o reuşită.
O îndoială nejustificată,
O inevitabilă baricadă.
O amprentă a trecutului,
Un gol al sufletului,
O lumină aprinsă la capăt de drum,
Un întuneric ce lasă fum.
O tăcere, un răspuns neutru,
Un ecou, egoul meu.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai reuşită fotografie

Cea mai reuşită fotografie
nu e cea de pe hârtie.
Este cea din trei cuvinte
care îţi rămân în minte:
Inteligentă,
Frumoasă,
Credincioasă.
Aceasta-i imaginea care
nu se pierde în uitare.
Imaginea ce te-a marcat
când în suflet ţi-a intrat.
I-ai pus inima drept ramă
chipului ce îi spui MAMĂ.

poezie de Dumitru Delcă (12 iunie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reţetă pentru viaţă

Vorbele mă lasă rece,
Le-arunc într-un pahar
şi le las sa se înece.
Faptele le mixez într-o salată,
Măcar, mă alimentez cu ceva concret,
Nu cu hârtie frumos ambalată. Adevărul îl despic în patru,
Modelez minciuna, ca şi aluatu',
Adaug cuvintele de umplutură,
Strecor îndoială, cu sau fără măsură. Dezamăgirile le sortez parte, în parte,
Încrederea-mi este secţionată-n franjuri,
Bucuriile le pun deoparte, să nu ardă,
Elimin surplusul de pe straturi,
Servesc totul la tavă.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie

Copilăria, perioada paşilor mărunţi,
Într-o lume a jocului,
Într-un schimb de roluri,
Unde părinţii devin copii,
Iar copiii-adulţi.
Copilăria, perioada scrisului, cititului
A număratului, a socotitului,
A noţiunilor abstracte,
A cifrelor dezordonate,
Rupte dintr-o cruntă realitate.
Copilărie, perioada nesiguranţei,
A lucrurilor confuze,
A întrebărilor fără răspuns,
În pofida unor circumstanţe difuze.
Copilărie, perioada nondiscernământului,
A noilor descoperiri, a necunoscutului,
Într-o lume lipsită de principii morale,
Unde nu există libertate de exprimare.
Prin ochii sinceri de copil,
Lumea e frumos schiţată,
Desprinsă dintr-un scenariu de film,
Dar cum spune şi
Vorba din popor
"Prea frumoasă, ca să fie adevarată"
Când eşti copil,
Nu poţi intelege
Lumea celor mari,
E mult prea complicată,
Pentru a o întelege în amănunt.
Un copil trebuie să se joace,
Să cunoască, să interacţioneze,
Să nu-l preocupe lumea celor mari,
Care privesc viaţa,
Printr-o gaură de cheie. Astfel, la randul lor,
Cei mari, măcar o dată
Să-şi mai acorde o şansă,
O şansă unică în viaţă,
Aceea de a redeveni copii.
Copil este echivalent cu infantil,
Însă infantil înseamnă
Să ai asemenea comportament,
Spre deosebire de un copil,
La care totul vine de la sine,
Natural, inerent.
Copilărie, cufăr cu amintiri,
Pagini îngălbenite de timp,
Poze uitate într-un vechi sertar,
Într-o carte. un trandafir de timp uscat.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar eu

Ascuţită, prelungă aş vrea să fiu uneori
să vuiesc asurzitor a praf de zbor.
Să plutesc în alb.
să mă defragmentez in bule de licurici
care să încolţească în inimi compatibile.
Să nu fiu nici sferă, nici dreaptă,
nici închisă, nici alţii, nici unii,
nici ieri, nici umbră, nici cristal,
nici, nici...
Doar eu: ascuţită şi prelungă uneori,
cu inelele mele albe de lumină.

poezie de Diana Cojocaru (19 septembrie 2009)
Adăugat de Diana Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbracă dragostea

Împachetează dragostea,
În mii şi mii de feluri, însă nu mi-o arăta.
Îndoaie-i marginile,
Însa, păstrează-i forma
Cea mai aproape de inima ta.
Dăruieşte dragostea,
Nu atunci când e momentul,
Ci atunci când simţi că ea,
Te va conduce spre inima mea.
Împătureşte-o şi trimite-o într-un plic timbrat,
Nu ca bacnotă, valoarea ei s-ar devaloriza imediat.
Nu o duce la schimb valutar,
Preţul ei va oscila în funcţie de destinatar.
Îmbracă dragostea în parfum,
Ambalaj de hârtie fină,
Lasă fărâme de iubire pe drum,
Pentru cei ce au prea puţină.
Serveşte-o în porţii mici,
Nu pe toată odată,
Lasă inima să rabde,
De sentimente îndestulată.
Îmbrac-o în pură emoţie,
Poart-o în paşii tăi, ca un "defect" de locomoţie.
Înconjoar-o cu preţuire şi strălucire,
Însă, nu cădea în plasa ei defectă de orbire.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fragil

Iubire, univers de nădejde, fragil,
Te-am pierdut într-o seară geroasă
Pe un drum ce-a plecat de acasă,
Bănuind că aşa e util.

Iubire, univers de-adevăr fermecat,
Te-am ascuns fără sens în cuvinte
Într-o frază ce pleacă şi minte,
Să te şterg, să te uit am sperat.

Timpul trece prin lume tiptil
Aşezând câte-un dor în balanţă
Pe un taler vegheat de speranţă,
Iubire, univers de-aşteptare, fragil.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ȋntr-o după-amiază oarecare

istoriile se scriu
lângă sobe de teracotă
şi mese goale de lemn
ca un îndemn
care perpetuează
amiază după amiază

se scriu pentru a fi citite
pe ascuns
de cei care n-au nevoie să ceară
dreptul de a cânta la chitară

e de ajuns
pentru a trece mai departe
într-o după-amiază oarecare

când liniştea din jurul tău
devine semn de întrebare

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o mare diferenţă între direcţiile înainte şi înapoi ale timpului, în viaţa de zi cu zi. Imaginaţi-vă o cană cu apă care cade de pe masă, se izbeşte de podea şi se sparge. Urmărind filmul acestei întâmplări, îţi poţi da seama cu uşurinţă dacă este derulat înainte sau înapoi. Când e derulat înapoi, vezi cioburile de pe podea cum se adună brusc laolaltă, alcătuiesc cana, iar aceasta sare pe masă, unde e plină cu apă. Îţi dai seama că filmul e derulat înapoi, pentru că un asemenea comportament nu se întâlneşte niciodată în viaţa reală. Dacă s-ar întâlni, sticlarii ar da faliment.

Stephen Hawking în Teoria universală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra de neînlocuit

Te caut de mult timp şi tu eşti atât de departe...
Acum că te-am găsit distanţa aceasta
Îmi scoate sensibilitatea în afara sufletului
Şi voi aşterne pe hârtie iubirea
O iubire imposibilă se poate scrie?
Da, se scrie ca o coală cu cerneală incoloră
Dar se scrie şi poate aduce fericirea
O fericire unică şi individuală
Poate că neîmpărtăşită în totalitate...
Tu crezi în iubirea nemărturisită?
Oare există?
Sau există acea imagine ideală despre iubire....
Eu am să cuprind lumea cu idealul meu
Şi ochii tăi se vor umple de lumină
Suntem aici să visăm ce alţii nu au putut
Şi jocul nostru de iubire nu se va termina curând.
Nu-mi doresc a fi o piatră la gâtu-ţi frumos
Dar una căreia să-i plângi şi să-i cânti duios
O imagine de vis, într-o lume de poveste...
Un capriciu într-o noapte insiprată de dragoste
Un covor albastru stă întins în camera primitoare
Tu mă saluţi cu ochii semi-închişi de iubire.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere apăsătoare

O parte dintr-un întreg,
Un lucru intrisec,
Jumătăţi de măsură
Pe muchie de fisură.
Mi-am ales un drum
Cu suişuri şi coborâşuri,
Unde soarele răsare o dată -n zi
Şi luna-i sfeşnic de veşnicii.

Merg pieziş,
Mă impiedic de propria-mi umbră,
Nu căt ascunziş,
Singurătea e sumbră.

Frunzişul îmi ţine de umbră, de cald,
Raze de soare-n sclipiri de diamant,
Strigătul mut, asonor,
Pierdut în al său ego,
Într-o chemare fără ecou.

Linişte apăsătoare
În ecouri surzi,
Tremur de ape,
Trosnet de crengi uscate.

Izvorul îşi plânge dorul
În albia adâncită de brazde,
Vântul işi pleacă crengile
Într-un ton de lamento, de despere.

Cântul necuvântătoarelor
e redus la tacere,
Sunetul singurătăţii,
a ceţii, a voluptăţii.

Pământul suspină,
Glas răpus de durere,
Înecat în negura timpului,
Auzi materia cum se pierde.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lampa

o lampă stinsă
o uşă închisă
luna, un ciob azvârlit pe cer
în noaptea aceea de beţie
trist surâs într-o lacrimă
mă sprijin pe coatele sufletului
tăcerea e goală şi mută
văd prin crăpăturile vieţii
o scânteie
dar uşa rămâne închisă
cărarea s-a stins în tăcere
doar amintiri înceţoşate şi seci
sunt un cuvânt în derivă
lovit de stânci, în ape tulburi, adânci
pe ţărmul abrupt al unui gând
un biet vapor cu pânze rupte
visul a oftat sau a plâns
cine azi mai ştie, cine...
timpul a trecut
o lampă stinsă
o uşă închisă
o viaţă ucisă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jucărie

ea stătea cu chirie într-o oglindă de pradă cu dinţi de zăpadă. ea îşi plătea sângele cu o fotografie pentru fiecare călătorie. ea se spăla corect pe dinţi şi pe viaţă, fără anestezie. ea mergea cu iubi la piaţă, să cumpere biscuiţi pentru o lebădă de hârtie. timpul se măsura în ceai de iasomie, se înmulţea cu dulceaţă, se înălţa până la aceeaşi stea nătăfleaţă, care într-o dimineaţă a chiulit de la lecţia de astrologie. atunci, toamna a intrat printr-o fracţie în bucătărie, cu un aer de nevinovăţie, camuflată într-o pisică de ceaţă şi a început să sape cu insomnie, sub pleoape de sare, până la rădăcina florii de soare. într-o noapte, pe când se scălda într-o lacrimă de lapte, a alunecat din beţie într-un melc din copilărie şi uite aşa, foarte zurlie, şi-a tras un glonte de marţipan, care-a intrat într-un pian, care trecea din întâmplare printr-un vis uitat deschis la colivie, care s-a sinucis, dulce şi clasic, într-o simfonie. uşor bacovian, îngerul gardian a trimis îndată trei tristeţi şi o castană coaptă de monotonie, să culeagă amprentele ploii de mătase, acuzată de igrasie până la oase. şi astăzi se mai se descoase această grozăvie. aici, la cofetărie.

poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimă, capăt de vis

Te-am găsit plutind
Ochii mari am deschis
Erai închisă plângând
Lacrimă capăt de vis

Ascunsă într-o mare
Temătoare şi sărată
Sora dorului iubitoare
Ţâşneşti ca o săgeată

De fericire tu apari
Prin genele stufoase
Un sărut pe buze pari
Tristă în clipe furioase

Perla fericirii şi tristeţii
Simţire la bine şi greu
În pruncie şi bătrîneţi
Punte între bine si rău

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfăţişări

Într-o flacără,
privirea unei vieţi îndepărtate ne ocroteşte zâmbind.

Într-un surâs,
e o întreagă câmpie a fericirii aşternută pe lume.

Într-o atingere a tăcerii,
înfloreşte neliniştea din adâncurile făpturii.

Într-o lacrimă,
se revarsă talazul visului născut din tristeţe.

Într-o clipă,
este surprinsă o imagine irepetabilă a veşniciei.

Într-o privire,
se deschide o poartă a gândului pătrunzător.

Într-un mister,
va sălăşlui întotdeauna atracţia necunoscutului.

Într-o poză,
există o trăire din timpul apus în privire.

Într-un cuvânt,
există o lume a literelor şi a sensurilor mărturisirii.

Într-o speranţă,
trăieşte un suflet şi un vis mereu neînfrânt.

Într-o viaţă,
esenţa este iubirea aproapelui -
sensibilitatea supremă.

poezie de Cristina Maria Şandru din Sub arcul miresmelor (27 iulie 2007)
Adăugat de Cristina Maria Sandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negru ca noaptea şi tăcută ca un ecou...

pe patul meu de flori, în lumină, Dumnezeu
l-am văzut cum îmi iubea sufletul
atomi de viaţă pluteau ca nisipul
într-un mănunchi de lumină lină
o lacrimă s-a format scufundându-se
în adâncul inimii, o îndoială albastră...
gânduri fără imagini, pierdute în ruină
am văzut, iubite, tulburându-se amurgul
şi ultima suflare a stelelor fără de vină...

apă sărată mi se scurgea printre degete
părul meu saturnian se prelingea în întuneric
asemenea unei meduze ude de la lacrima de stea
nimeni nu oprea timpul care se prelingea
nici măcar rana sau măcar umbra mea
camera se rotea în jurul unor muşte
Dumnezeu era din nou singur şi plângea
colora cu pigmenţi din carne şi sânge de zeu
eu muream în timpul unei hierofanii...
----------------------------------------------
negru ca noaptea şi tăcută ca un ecou...

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închisă in tăcere

Am coborat încet pe o scară
Tristeţe si sufltul îmi plange
Să sărut raza de soare afară
Sufletul să înflorească iară

Închisă într-o iarnă infernală
A timpului rece ce a trecut
Eu am fugit de o grea povară
Lumina pe pămînt a coborât

Picuri din lacrimi reci de iubire
Ajung pe pleoapele si ochii goi
Eliberează-mă si dă-mi putere
Te voi găsi iubire să fim amîndoi

Nu pot sa fiu închisă în cupolă
Gerul singurătăţi ce mă înghite
Voi sta în ploaia a cerului capelă
Sufletul vibrează în aer de placere

Imi trece-n păr un vânt singuratic
Si mi numără suvite ninse răvăşite
Imi fluieră un cântec mai romantic
Îmi aminteşte serele cu noi iubite

Tu timpule stai si-mi lăsa mie visul
Să mai trăiesc în libertate încă un an
Lumina soarelui lasă mi tu surîsul
Să pot fi închisă in tăcerea ce o am

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amprentă

Sunt o amprentă,
Asta sunt.
Un ombilic dintr-o placentă,
Un amănunt.

Sunt ergul liber,
Un ciudat,
Strop de glacial şi auster,
Un unicat.

Vână de soare,
Un avers,
Sunt o amprentă oarecare,
În Univers.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aviz legiuitorilor infractori

Legi pe repede-nainte
Aţi dat ca să furaţi voi,
Dar şi când ne-o veni minte
Veţi da totul... înapoi!

epigramă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Luci, poţi să-mi explici ce-i cu obrajii tăi? Iarăşi?!
Lucian: Ce-i cu ei, dom' director?
Traian: Ai urme de ruj... Să nu-mi spui că aşa te-ai prezentat în faţa Comisiei Disciplinară astăzi şi aşa ai rămas acolo tot timpul, la audierea finală, fără să te ştergi măcar?!
Diana: Vai, dragul meu... Scuză-mă, te rog, Luci, de la mine ţi-au rămas urmele astea. Ţi-aminteşti; eu te-am sărutat pe obraji chiar înainte ca tu să intri în sală...
Lucian: Cum aşa, mamă?!
Diana: Îmi pare rău, nu mi-am dat seama. Crede-mă, Luci, n-am vrut să te pun într-o asemenea situaţie neplăcută, în faţa celor din Comisie...
Lucian: Mamă, ştii ce poate însemna asta?!
Iulian: Vai, Diana, cum ai putut să faci una ca asta?
Diana: Regret, n-am vrut.
Iulian: Lasă, Luci, va fi bine! Orice ar fi...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de vise

Ploaie de vise...
Stelele s-au ascuns
La marginea cerului răstignit.
Furtuni se îngrămădesc în sufletul meu.
Coala de hârtie a inimii
Este pătată de sânge.
Ajunge!
Universul şi-a început genocidul,
Frunzele se rostogolesc în vârtejuri,
Semne de întrebare s-au agăţat de liniştea
Din adâncuri.
O dungă, ca un fulger, a tăiat tăcere în două.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!