Tăcere apăsătoare

O parte dintr-un întreg,
Un lucru intrisec,
Jumătăţi de măsură
Pe muchie de fisură.
Mi-am ales un drum
Cu suişuri şi coborâşuri,
Unde soarele răsare o dată -n zi
Şi luna-i sfeşnic de veşnicii.

Merg pieziş,
Mă impiedic de propria-mi umbră,
Nu căt ascunziş,
Singurătea e sumbră.

Frunzişul îmi ţine de umbră, de cald,
Raze de soare-n sclipiri de diamant,
Strigătul mut, asonor,
Pierdut în al său ego,
Într-o chemare fără ecou.

Linişte apăsătoare
În ecouri surzi,
Tremur de ape,
Trosnet de crengi uscate.

Izvorul îşi plânge dorul
În albia adâncită de brazde,
Vântul işi pleacă crengile
Într-un ton de lamento, de despere.

Cântul necuvântătoarelor
e redus la tacere,
Sunetul singurătăţii,
a ceţii, a voluptăţii.

Pământul suspină,
Glas răpus de durere,
Înecat în negura timpului,
Auzi materia cum se pierde.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritmicitate

E ploaie.
Picături curg şiroaie,
Se preling pe geamul fără reflecţii,
Privesc cum plânge timpul,
Că nu i-a acordat timp vieţii.

Vântul bate şi el, într-un ritm fără bătaie,
Crengile dansează-n perechi, de haine goale
Strada captează zgomotul de paşi
Şi-l redă în măsuri iambice,
În timp ce, urbanul respiră vremuri arhaice

Praful se depune pe asfaltul,
Ce poartă trecerile dintr-un timp în altul.
Siluete se disting de departe-n aproape,
Chipuri cunoscute sau străini în noapte,
Rămân în urma lor, neauzite şoapte.

În timp ce, m-aş pierde în zgomot,
M-aş regăsi în linişte,
Dar tot n-ar reuşi cuprinde,
Printre bătăi de inimi, extrasistole.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Unde soarele răsare
Prind şi umbrele viaţă
Răcorind noua speranţă...
Însă cel prins într-o stare
De pasivitate sumbră
Face pe pământ o umbră
Dar nu-i încălzit de soare.

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am regăsit

Mi-am regăsit liniştea în cuvinte,
Când haosul punea stăpânire între virgulă şi spaţiul dinainte.
Mi-am regăsit culoarea în imagini,
Când non-culorile scrijeleau zgârieturi în cretacic.
Mi-am regăsit timpul sau doar o parte
Pierdut printre rânduri sau devieri din aproape-n aproape.
Mi-am regăsit zâmbetul în fotografii,
Acum rămas pierdut printre amintiri.
Mi-am regăsit dorul de mine,
Pe treptele abandonării de sine.

Mi-am regăsit pasiunea pentru cunoaştere,
Abilitate dezvoltată din naştere.
Mi-am regăsit chemările,
Am lăsat în urmă uitările.
Mi-am regăsit ceea ce declarăm pierdut,
Însă, tot a rămas ceva în necunoscut.
Mi-am regăsit adăpost
Când sufletul se zbătea între tăcere şi zgomot.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţe seci

Mă simt ca închis într-un sicriu
Pierdut pe singuratice poteci
Bătut de gânduri şi de ploi
În nopţile reci.

Astept o stea să îmi surâdă
Să plângă trandafirii-n zori
Să bata vântul cald de vară
Prin crengi şi flori

În cărţile ce zac în praf
Să-mi fie scris destinul meu
Cu sânge cald de vrăjitoare
Ca la un zeu

Să-mi poruncească cei din umbră
Să mi dăruiesc sufletul lor
S-aştept să cânte iar cocoşii
Şi-apoi să mor.

poezie de Alin Ojog (9 mai 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brad bătrân

Au fost tăind un brad bătrân
Fiindcă făcea prea multă umbră
Şi-atuncea din pădurea sumbră
Se auzi un glas păgân:

"O, voi ce-n soare cald trăiţi
Şi aţi răpus strămoşul nostru
Să nu vă strice rostul vostru,
De ce sunteţi aşa grăbiţi?

În anii mulţi cât el a fost
De-a lungul ceasurilor grele,
Sub paza crăcilor rebele,
Mulţi şi-au aflat un adăpost.

Moşneagul, stând pe culme drept,
A fost la drum o călăuză
Şi-n vreme aspră şi hursuză
El cu furtunile-a dat piept.

Folos aduse cât fu viu,
Ci mort, acuma când se duce,
Ce alta poate-a vă aduce
Decât doar încă un sicriu?"

poezie celebră de Nicolae Iorga
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşezământul tău...

Noaptea stelele sclipesc,
Liniştea nimic n-o curmă,
Vreau în ochi să te privesc
La-ntâlnirea cea din urmă.

Am venit la "bun rămas",
Să-nţeleg de ce-ai fost crudă,
Dacă ai dojană-n glas
Sau tulburarea te-asudă.

Parcă toate-n jur doinesc,
Noaptea se anunţă sumbră,
Cu blândeţe îţi privesc
Sufletul prea trist din umbră.

Despărţirea e ca piatra,
Nici puhoiul n-o urneşte,
La mine vei găsi vatra
Celui care te iubeşte!

Lin izvorul apa-şi toarce,
Copacii au crengi uscate,
Nimic nu se mai întoarce,
Dă târcoale toamna, poate!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opreşte-te s-asculţi ...

N-auzi cum povesteşte vântul
Cu susur alintând pământul?
Când freamătă şi-aleanu-şi varsă
Prin lanul de secară arsă?
Când sprinten fluieră şi cântă
Frunzişu-n frasini îl frământă?
Şopteşte tainic cu-a lui boare:
Nimic nu este nou sub soare!

S-asculţi şi picurii de ploaie,
Când vin mărunţi, ori cad şiroaie,
În fascinantul ritm, în ropot,
Sau suspinat ca într-un şopot,
Cum se preling pe ramuri ude,
Ar spune celui care-aude
Că nu-i urcuş fără cădere,
Nici viaţă nu-i fără durere!

Auzi cum murmură izvorul
Când prin prundiş îl mână dorul?
Îl mângâie grăbit, dar trece,
Nu-şi lasă albia să sece,
Un clipocit şi se desparte
Că-l mână dorul mai departe...
Şopteşte: nu-i timp de visare,
De-un loc să nu te legi prea tare!

poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (2 august 2021)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nonacţiune

între două margini de drum,
aştept revenirea cuvântului,
în matca fără glas
a iubirii.

cu tine în nervurile ruginite,
mă ascund în colţul croitorului de vise.

las răstignită pânza portocalie.
o privesc.
rup din ea dreptunghiuri de răni.

între două puncte,
aştern culorile inferioare.

vindecarea
începe cu strigătul verdelui alburiu.

în albastru îmbrac suferinţa,
pentru a-mi fi la final linişte,
într-un cub violet.

intensă adâncire în uitare,
chipul devine felinar natural.
tâmplele unesc sânul stâng şi sânul drept
în boltă.

fără stele, fără prezent,
hălăduiesc prin tunelul de cuvinte,
născute sub aripa întunericului.

călătorie între aer şi nimic,
între uitare şi trezire,
între rugă şi tăcere...

între margini de drum,
redevin centrul gol al vortexului,
în care urma paşilor se pierde.

regăsesc nonmişcarea.

redescopăr viaţa,
într-un con de umbră dăruit infinitului
iubire...

poezie de Anne Marie Bejliu (15 octombrie 1968)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E o umbră dragostea

E-o umbră dragostea şi piere,
Iar inima în pumn îmi plânge
O melodie de durere,
adusă ploii se răsfrânge.
E-o umbră dragostea şi piere,
Destinul meu călău, o frânge
În neagitări fără vedere,
asupra-i sufletul îmi plânge.
O melodie de durere,
adusă ploii se răsfrânge.
De ce? De ce? - strig în tăcere,
fiinţa mea întreagă plânge,
Destinul meu călău, o frânge.
Ce-o fi? Şi ploaia ce mă cerne,
mi-i sufletul în sfâşiere
de melodia ce-o răsfrânge.
E-o umbră dragostea şi piere,
iar inima în pumn îmi plânge.

poezie clasică de Luis de Camoes
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleacă iarna...

Pleacă iarna zdrenţuită, se pierde în vârf de deal,
Din frunzişul toamnei triste răsar veseli ghiocei,
Primăvara lin coboară în ţinutul meu natal
Dând semnalul deşteptării în alai de clopoţei.

Curg zăpezile topite clipocind în dulce val,
Colţi firavi de iarbă verde dau culoare pajiştei,
Pleacă iarna zdrenţuită, se pierde în vârf de deal,
Din frunzişul toamnei triste răsar veseli ghiocei.

Râul dezmorţit se mişcă mângâind rănile-n mal,
Pe-o colină-nmiresmată bănuţi roşii, gălbenei,
Linişte aduc privirii ţesută-n covor floral,
Soarele cu raza-i blândă încălzeşte anii mei,
Pleacă iarna zdrenţuită, se pierde în vârf de deal.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Estival

E cald, e atât de cald -colant de după multă ploaie,
De-un diamant cât perla- arzând în baie de azot,
Lăsându-şi topituri de raze în şarjă peste pomii-n floare,
Fierbând până şi poamele... într-un pedunculat compot.

Şi gâzele devin apatice de-atâta zbor, libidinoase,
Pisoii jucăuşi de-o lună, stau alungiţi, sleiţi la umbră...
Doar rândunicile 'n survol de-asfalt încins se duc săgeţi spre case
Şi un câine-a săpat groapă adâncă... să-ntindă unde-i pata sumbră.

E larmă de copii pe stradă, tril neostoit, apel de guguştiuc
Maşini lucind clipocesc bitumu-aburit, atât de încins.
Echipe de meseriaşi îşi fac de lucru în soare, dup-un nuc...
S-a dus definitiv, pentru puţin, frisonu' rece... vara a învins!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu plânge!

Ce greu e-ades prin viaţă
Şi drumul ce murdar!
Câţi nori, câtă-ntristare
Şi întuneric, dar...
Mai e şi dimineaţă
Senină, strălucită.
Nu plânge! Te agaţă
De clipa fericită

Şi frământări şi vise
Ştiute de cireşi,
De flori de albăstrele,
De câmpuri cu maci deşi,
Pe aripi desfăcute,
Din sânul zămislirii,
Porni-vor spre doritul
Tărâm al izbândirii.

Sclipirile visării
Ţinute-n umbră, pier
Nu plânge după ele
Ci zboară către cer
Şi-abia eliberate
De cheia tainei plânse
Aşează-le pe pragul
Dorinţelor nestinse.

Nu plânge!
Când ţi-e glezna
Atinsă de noroi
Şi nu mai ştii pe unde
Călca de-atât gunoi,
Tu curăţă-te singur
De ele, fără silă
Şi drept rămâi! Nu cere
Sau aştepta vreo milă.
Şi-aşa e scurtă vremea
Şi-i soare prea puţin
Să înrobeşti cu lacrimi
Al ochilor senin.
Mai clar se vede zarea
Prin genele uscate,
De ce sâ dărui clipe
Trăirii zbuciumate?

Apusul, dintr-o dată
Se risipeşte-n zori
Din ei culege raze,
Prin ei să te strecori,
Cu zâmbetul, sfărâmă
Culoarea morţii hâde,
Nu plânge! Simte Raiul!
E-n inimă... surâde!

poezie de Cristina Maria Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reţetă pentru viaţă

Vorbele mă lasă rece,
Le-arunc într-un pahar
şi le las sa se înece.
Faptele le mixez într-o salată,
Măcar, mă alimentez cu ceva concret,
Nu cu hârtie frumos ambalată. Adevărul îl despic în patru,
Modelez minciuna, ca şi aluatu',
Adaug cuvintele de umplutură,
Strecor îndoială, cu sau fără măsură. Dezamăgirile le sortez parte, în parte,
Încrederea-mi este secţionată-n franjuri,
Bucuriile le pun deoparte, să nu ardă,
Elimin surplusul de pe straturi,
Servesc totul la tavă.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demult pierdut

Demult un suflet pierdut în adânc
Oamenii i-au şi făcut mormânt
Nu se aude nimic, e doar vânt
S-a pierdut un om în adânc

Printre crengi se abate o trist-adiere
În aer se pierde o altă suflare
Tu porţi în suflet mare durere
Te pierzi şi tu în marea tăcere

Unde e amintirea
Unde s-a pierdut iubirea
De ce oameni-au uitat
De toţi cei care-au plecat

Când pleacă unii dintre noi
Chiar dacă nu sunt eroi
Amintiţi-vă c-au fost cu noi
Aprindeţi o lumânare şi voi

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

E linişte în a mea iarnă

E linişte în a mea iarnă,
Noaptea-i pustie şi-i prea lungă,
Un nor răzleţ ar vrea să cearnă,
Nu-l lasă vântul, îl alungă.

Sfârşeşte-o frunză în pământ,
Îngroapă-ncet dorul de vară,
Luceafăru-i de neînfrânt,
Întemniţat nu vrea să moară.

Acoperiţi de-aceeaşi umbră
Privim absenţi la norii grei,
Ne-ndepărtăm de lumea sumbră,
Te simt aproape... Ştiu ce vrei...

Mi-e dor de ale tale şoapte,
Aşteptăm neaua să se-aştearnă,
De-mi iei neliniştea din noapte
E linişte în a mea iarnă.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

nălucă

Năluca

O arătare ştearsă, sumbră,
O umbră vagă, fără umbră.

distih de David Boia (19 aprilie 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină capturată

Ţi-au dat un număr, mamă,
Pe-un buletin de vot,
Te-au validat elector, măi tată,
Şi nu pot
Să vă trimit în pace,
Alături s-odihniţi,
O lege strâmbă face
Ca iar să pătimiţi!

Oh, câţi copii curg râuri
De lacrimi din izvoare
Scăpate azi din frâuri
Să umple-a noastră mare!
O umbră, sub o stâncă,
De soare se fereşte,
Şi alte umbre, încă,
Alături, ea lipeşte.

Lumina-i capturată,
Pusă în trainic jug,
Scuipată cu o pată
De negru, iar în plug
E înfierată-n ziuă
Şi violată-n noapte,
Şi razele, în piuă
Îi sunt zdrobite, toate!

Dar, vai, de-atâta umbră,
Tot viul ofileşte,
Realitatea sumbră
În negru se-nveleşte...
Doar undeva, în vatră,
Mai licăre-o scânteie
Care aşteaptă-o piatră,

La umbră, foc dă deie,

Iară din focul iute,
S-aprind o lumânare,
Lumină-n muchii rupte
S-aducă alinare.
Voi aduna pământul
Negrit în timp de sânge
Şi mângâiat de vântul
Cel cald, tihnit, voi plânge...

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nou început

Plânge cerul şi pământul,
Soarele nu mai luminează,
Nu mai bate vântul
Cel cald de la amiază!

Oamenii sunt orbi
Şi merg pe drumul fără de întoarcere,
Chiar dacă vor să facă ceva,
Nimic nu mai pot face!

Căci lumea asta moare
Şi alta-n locul ei să va naşte,
Ca Hristos în zi de Paşte.

poezie de Vladimir Potlog (27 aprilie 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretele toamnei

Un aer cald pluteşte peste zare,
Deschid fereastra şi simt ca o chemare,
Ecou de anotimp ce pleacă în uitare,
Ecou de anotimp desprins parcă din soare.

Nu am nici teamă, nu am nici vină
Şi mi se pare toamna, o doamnă în crinolină,
Se crede minunată, frumoasă chiar aş zice,
Cu braţe de lumină şi cu furtuni complice.

Admir această doamnă cu mers domol de zână,
Cu coloritul vesel, stăpân peste natură,
Se poartă cu petale de crizanteme in păr,
Şi cred ca doamna aceasta, ascunde un mister.

De unde atâta patos, de unde vii culori?
De unde roade copte şi sunet de viori?
De unde veselia copiilor şcolari?
De unde vii tu toamnă, de îmi umpli sufletul de har?

De unde bate vântul, rostogolind furie,
Tribut de frunze veştezi, ca într-o agonie
Rămâne în urmă totul, natura minunată,
Ascult cum bate vântul, cum vâjâie prin noapte.

poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbră

Iată că iarăşi m-aţi năpădit,
Amintiri despre camarazii de arme, morţi în război,
Măslină a timpului,
Amintiri devenite astăzi un tot întreg,
Precum un tot întreg sunt blănurile unui mantou,
Precum miile de răni devin un singur articol de ziar.
Sumbră, imperceptibilă aparenţă ce şi-a luat
Forma instabilă a umbrei mele;
Un indian în veşnică pândă;
Umbră, vă târâţi spre mine,
Mai mult, însă, nu mă auziţi,
N-o să mai cunoaşteţi cântecele pe care le cânt.
O, destinule!
Astrul ceresc să vă aibă-n pază, multiplă umbră,
Că n-o să mă părăsiţi niciodată,
Fiindcă mă iubiţi
Şi dansaţi în soare şi nu faceţi colb.
Umbră-cerneală a soarelui.
Umbră-scris al luminii mele.
Arsenal de regrete.
Un zeu umil.

poezie clasică de Guillaume Apollinaire, traducere de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!