
Melodrama
E grav,
Se scufundă notele în abis
pe un fundal monoton,
L-aș reduce c-un semiton,
Dar deja sunt pe minus.
E haos pe portativ,
sonete încâlcite,
Melisme pe canalul auditiv.
Instrumentalul e sărac,
ca și background,
Și-a pierdut din intensitate,
E melodrama visătorilor în noapte.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Pierdut în noapte...
Pierdut în noapte...
Lumini și umbre
Pierdut în noapte...
În clipele sumbre
Pierdut în noapte...
În visul ce-l simt
Pierdut în noapte...
Adânc labirint
Pierdut în noapte...
Speranțe deșarte
Pierdut în noapte...
Ești tot mai departe
Pierdut în noapte...
Un veșnic nebun
Pierdut în noapte...
Nu am ce să-ți spun
Pierdut în noapte...
Pierdut de tot
Pierdut în noapte...
Aș vrea să mai pot
Pierdut în noapte...
Pierdut în gânduri
Pierdut în noapte...
Pierdut printre rânduri
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
Să fie oare, un nou început?
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Oscilații în gândire
Cenzură pe gânduri,
Cenzură pe sentimente,
Am motivat absențe,
La rubrica salvăm aparențe,
Fără interferențe.
Sentimentele sunt ca un pendul,
Te ridică până la cer sau te aduc la nivelul sub.
Într-un ritm sacadat, sentimentu-i temporar,
Te scufundă în abis sau te duce în extaz.
Dintr-o extremă în alta,
Oscilează soarta,
Ar plânge și arta,
Dar lacrimile-s uscate,
De tăceri, ce-au fost uitate.
Oscilații de context,
Când note de subsol,
Când sublinieri pe text,
Dependent de sens,
Pictez rezoluții scindate-n univers.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vreau
Când vreau să tacă zgomotele
Îmi scot amplificatorul de sunete
Și mă asigur că nu mai pot auzi
Nici lacrima, nici durerea sfredelind sufletul.
Canalul auditiv este ca un hublou
Ce se deschide spre nicăieri,
Căci acolo este uitarea de lumea din jur.
Ciocanul, scărița și nicovala,
Timpanul și nervul auditiv
Sunt singurele jucării pe care le recompun
Cu puterea gândului.
Și atunci pot auz în mine
Dincolo de disperare și voci...
Atunci îmi pot auzi sufletul
Și bătăile inimii
Singura certitudine că exist.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Corista mustrată de dirijor
- Domnișoară, aude-oricine
C-ai greșit c-un semiton.
-Ba, pardon, eu știu mai bine!
Am greșit c-un... bariton!
epigramă de Aurel Ristea din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești sărac...
Ești sărac... că nu iubești.
Aproapele nu-l ajuți,
Îți place doar să bârfești
Sau mai grav, insulți.
Ești sărac... chiar de muncești,
Arunci în jur doar ură
Din loc nu te urnești
Și-ți ies doar răutăți pe gură.
Ești sărac... c-un suflet negru
Și așa vei fi mereu
Nu ești deloc integru,
Să te schimbi, e greu.
Banii n-ajută cu nimic,
Tot sărac te numești.
Nici măcar un pic
Dacă om nu ești...
Bine umbli îmbrăcat,
Dar gol în realitate.
Și nu l-ai respectat
Pe-al tău frate.
Ce-ar fi într-o dimineață,
În oglindă, caracterul să-l zărești.
În loc de frumoasa față,
Îți mai vine să zâmbești?
poezie de Alina-Georgiana Drosu (17 aprilie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunatic
E plină, e lună plină,
După perdeaua de nori se arată timidă,
Un astru celest, într-o lumina difuză,
O parte misterioasă, alta ascunsă.
Razele lunii îmi dezvăluie trupul,
Mă ating subtil, îmi golesc conținutul.
Soarele sărută zorile,
În timp ce, luna mângâie stelele.
După ce și-a jucat rolul,
La ceas de noapte,
Lasă luna să preia controlul.
Și privesc la luna-n semiumbră,
Atât de aproape și totuși atât de departe,
Mi se descoperă în faze,
E noapte senină.
E întuneric și eter,
E contemplare și mister,
Rotundă, semilună sau pătrar,
Un lunatic, mă declar.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Orchestra cântând
Notele pe portativ -
Dirijor vesel.
haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Acum dai și autografe, dragul meu?
Lucian: Se pare că da, mamă.
Diana: Ai devenit faimos, fiule. Sau erai deja, de mult și nu știam eu?
Lucian: Aș, mamă... Nu chiar așa.
Diana: N-ai putea să scapi cumva de papagalul ăla de pe umăr?
Lucian: Lasă-l; ce-ai cu el? Pe mine nu mă deranjează.
Diana: Dar arăți ca un caraghios.
Lucian: Deloc, mamă. Mie-mi place.
Diana: Treaba ta; fie cum vrei.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Maestrului Victor Eftimiu, autor a o mie de sonete
O mie de sonete? Teribil! Nici Petrarca
Nu și-a trecut prin secol așa-ncărcată barca.
Dar compunând atâtea, tu ai avut un vis:
Să făurești sonetul pe care nu l-ai scris.
epigramă de Tudor Măinescu (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt astăzi mai sărac c-un an
Se scociorăște-n iaz bâtlanul,
De-atâta ger o fi flămând
Și, ca secunda-n ornic, anul
Se schimbă fără niciun gând.
Deși sunt mai bătrân ca ieri
Eu anul nici că-l pot ascunde,
La tâmple tot rămân dalbi peri
Să îi ascunzi n-ai cum, n-ai unde.
Sunt astăzi mai sărac c-un an
Și pun de-aceea spre păstrare
Pentru pomneți un gologan...
Ce-l scociorăsc din buzunare!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Comerț cu organe
Organele ce s-au vândut,
O spun c-un zâmbet trist,
Sunt: un rinichi, deja pierdut,
Și-un polițist.
epigramă de Mihai Frunză (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Simțuri
Și văd, ceea ce alții nu văd
Simt, mai mult decât arăt.
Mă îmbrac în nepăsare,
Am deja prea multe întrebări,
Care-mi dau eroare.
Aud și liniștea apăsătoare,
Chiar și când zgomotul din mintea mea,
Țipă mai tare.
Sunt unde de frecvență joasă
Mă ridică, mă lasă.
Ating fericirea, apoi mă prăbușesc în angoasă,
Miros flori de gheață,
Pe când, atunci, gustam din nectar,
Scot la lumină,
Sentimente mototolite
Din al inimii buzunar.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Buze pe portativ
mi-a luat foc limba de atatea ganduri,
inima mea e un teren de pingpong,
sunt asa cum am fost dintotdeauna,
sunt mut, iubito, surd si orb.
am innebunit in asteptarea ta,
deja ma fugaresc cerbii fara stapan,
nici nu mai stiu ce vreau sa fac,
sa mai astept mai vreau? sa mai raman?
in umbra mea cresc fara jena arbusti
sub care nu ma pot ascunde,
in umbra mea mai incapi tu,
as vrea sa mai rasari dar nu stiu de unde.
se duc clipele pe rogvaive uitate,
pe portativele ramase goale;
si uite, notele toate inca mai au
forma uitata a buzelor tale.
poezie de Florin Deroxas
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu? (Doar sunt sau chiar exist?)
Cine sunt eu în lipsa ta,
Când inima mea e ca un pendul,
Între a te pierde sau a te afla.
Cine sunt eu în lipsă de mine,
Când caut chipuri, dar
mă lovesc doar de măști în mulțime.
Cine-s eu în trecerea timpului,
Un om sau doar o umbră-n amprentele zidului,
Ce unește, dar și dezbină
Ține de obișnuință sau de rutină?
Cine-s eu, atunci când nu mă recunosc,
Imagine proiectată de trăiri și neaos.
Caut liniștea în haos,
Dar mă afund mai mult,
Doar simplu exist sau chiar sunt?
Cine sunt eu într-o lume imperfectă,
De valori defectă,
Al cărui preț ține doar de etichetă,
Un inadaptat(ă) ce-și proiectează propria lume,
Ca un arhitect, într-o machetă.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iulian: Ce face Luci?
Diana: Stă. Ce-ar putea?! Nu-mi place cum te-ai purtat astăzi. Ai fost cam ursuz, mai ales față de familia domnișoarei biolog.
Iulian: Ce-ai fi vrut? Să par bucuros, când de fapt nu eram?
Diana: Ce motive aveai să nu fii?
Iulian: O grămadă. Dar cel mai mult m-a indispus faptul că l-ai lăsat pe Luci să rămână cu directorul în seara asta!
Diana: Doar câteva ore, Iuli... Nu puteam să-l refuz.
Iulian: Câteva ore?! Nu era oare de ajuns că a stat o săptămână întreagă la el? Și că, în plus, l-a văzut în tot timpul ăsta, zi de zi, mai mult chiar decât noi? Ce-i mai trebuiau câteva ore?
Diana: Te rog, fii înțelegător!
Iulian: Am fost întotdeauna; prea înțelegător, prea tolerant...
Diana: Iuli, te rog! N-are rost să ne certăm.
Iulian: Evident, n-are; nici nu vreau și nici n-am de gând. Așa că poți sta liniștită: Orice supărare mi-a trecut deja.
Diana: Mulțumesc. Avem destule pe cap, nu ne trebuia încă o grijă în plus.
Iulian: Sigur... Am să urc și eu puțin până la Luci. Crezi că l-aș deranja?
Diana: Nu știu. Încearcă!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

În școală înveți că minus și cu minus fac plus. În viață e un pic diferit, în sensul că minus și cu minus fac zero.
Teodor Burnar
Adăugat de Teodor Burnar

Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul unui pățit
Cu securiști în orice zi
Și c-un pericol ce mă paște,
Aș fi un bleg de l-aș cunoaște
Și-un mare prost de nu l-aș ști...
epigramă de Gheorghe Bâlici din Adevărul și minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte bună, femeie !
Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul care nu a știut
să-ți spună "bună dimineața"
sau "bună ziua"!
Acum, e...
Seară!
Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul aflat în toamnă,
care și-a pierdut primăvara și vara.
Acum, rămas cu un singur anotimp...
Iarna!
Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul care și-a pierdut
orele și minutele!
Acum, am rămas doar cu fărâme de timp...
Secunde!
Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul care a văzut bine,
dar nu te-a zărit!
Acum, aș vrea să pot zări,
dar nu pot, sunt...
Orb!
Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul care a pierdut căldura
pieptului tău!
Acum, aș vrea să mă încălzesc,
dar e frig și eu sunt...
Rece!
Bună seara, femeie!
Aș vrea să-ți spun "bună dimineața"
sau "bună ziua"!
Dar nu mai pot...
În curând,
Noapte bună, femeie!
poezie de Ion Apostu (28 ianuarie 2015)
Adăugat de Ioana acsuraM

Comentează! | Votează! | Copiază!

Canalul mării
Pensionari din largul țării
Au făcut canalul mării,
Ca să vină Marinarul
Să ne ia boii și carul.
epigramă de Victor Becheanu (24 mai 2010)
Adăugat de Victor Becheanu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul româncei
De-ar vrea bunul Dumnezeu
Să-mi asculte dorul meu!
De-aș avea un copilaș,
Dragul mamei îngeraș!
Cât e ziuă, cât e noapte,
I-aș șopti cu blânde șoapte.
Cât e noapte, cât e zi,
Tot la sânu-mi l-aș păzi!
L-aș păzi, l-aș dezmierda,
Mii de sărutări i-aș da,
Și i-aș zice încetișor:
Nani, nani, puișor!
(...)
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!