Epiderma unui gând
cunosc la zei de apă convertire
când ploaia gândului izbește pieptul
și rațiunea îmi conjugă dreptul
la rătăciri de vin de prin potire.
se săvârșește visul, înțeleptul,
dub toată dulce-a aștrilor rotire
în simplă a luminii povestire
și nefiind tenebrelor adeptul.
venind, femeie, în odaia-mi stinsă
aprinzi scântei de lene a păcat
dar șarpele-are patima învinsă.
cu tine-a mea murire-am îmbrăcat
spinarea cu poveri de alb mi-e ninsă,
acolo epiderma ți-ai urcat.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Rey
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefan Petrea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.