Ne iese Moartea din gingii
de-atunci când suntem mici copii
ne iese Moartea din gingii,
pumnale albe ce vor fi
înfipte în celule vii.
zâmbim, vorbim și ne distrăm,
cuvinte mari ne declarăm,
iar foamea ne va obliga
să-i spunem crimei noastre: Da!
ne socotim mari înțelepți
și-i condamnăm pe cei nedrepți,
dar dinții noștri ascuțiți
sunt pentru crime pregătiți.
chiar și bătrâni, cu dinții rari,
ucidem viața pe molari,
de n-avem dinți, ne chinuim
bucata-ntreagă s-o-nghițim.
de-s negri dinții, îi albim,
de ne lipsesc, îi construim,
chiar și cu placa, hap, hap, hap,
ne facem, ucigând, de cap.
concluzia e foarte clară:
suntem de Moarte trași pe sfoară,
iar când în groapă ne vom duce
rânji-va poza de pe cruce.
---
de-atunci când suntem mici copii
ne iese Moartea din gingii,
pumnale albe ce vor fi
înfipte în celule vii.
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat, ediția a II-a (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.