Culoare

Ne înghesuim în cutii de carton
Dimineţile, cafelele, braţele.
Le pitim pe toate acolo gândindu-ne
Că la următoarea lună plină ne vor şterge ochelarii aburiţi de tutun.
"We listen only to reply" a zis un individ.
Comunicăm mai bine pe întuneric în carne.
Atunci ne acoperim ieşirile şi intrările spre noi într-un sincron aproape perfect.
Ne tăiem brusc limbile şi nu ma ies sunete.
Se cască încă o "şansă" curând de a ne alinia degetele în cutii de carton, pe numele lor,
Oameni.

poezie de Raluca-Ştefania Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfa 1

Ne ascundem
în cutii de carton
încropindu-ne
existenţele
în zodii de mucava...

poezie de Ion Ţoanţă
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu

am pe cine să invit mâine
la o pizza la lovrin
femeile
toate parcă s-au retras în cutii
de carton puţin unsuroase (?!)
eu nu p
un carnea asta pe oase, eu
sunt vegetarian şi bătrân

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teoria mea despre actori este că toţi suntem cutii de carton ambulante. Peste tot termene de garanţie expirate.

citat din Dylan McDermott
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi revăzură listele, cercetându-le atent pe toate, chiar şi pe cele alimentare; înaintea ochilor se derulară liste cuprinzând produse alimentare, proaspete, înlocuitori, conservate sau concentrate, ambalate în cutii, de plastic, carton, metalice, folie, în vid etc., în cantităţi... astronomice; produse care, păstrate în condiţii adecvate, nu se alterau nici după 20 de ani. Directorul recapitulă...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape de casă

oraşul e o himeră,
îmi spui, arya.
blocurile aşezate frumos unul lângă altul
ca nişte cutii de carton.
deasupra noastră a început să ningă.

când mă uit în urmă văd puii de ciori
zburătăcind pe câmpuri. îi iau în braţe ca pe nişte
copilaşi.

&
aceasta e demenţa zilelor scurte de iarnă - îmi spui, arya.
nu, oraşul nu e o himeră.

e camera în care mă joc cu jucăriile mele
găsite pe marginea drumului. murdare şi vechi.

maşinile huruie neîncetat.
e semnul că trebuie să mă trezesc/ să mă duc în cămară,

dar mi-e frică. tot ce a fost pus acolo la păstrare
e posibil să se fi transform

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul tun al oricărui miliardar de carton român a fost un carton cu cartuşe de Kent...

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pantofii de carton

nu poţi să scrii poezie bună decât
cât de cât
eşti pe moarte puţin
(?!) –
una bună se va trage cu tine
de şireturile pantofilor de carton de
unică-nmormântare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima piele

Zâmbesc tâmp de aproape treizeci de zile
De când m-am trezit iarăşi
Cu miros de cafea rafinată în nări.
Am visat timp de nouăzeci de zile că
Voi revedea fiarele, şoseaua naţională,
Cutiile colorate în case şi calea ferată.
Acolo trenurile cu nume de oameni ajung rar.
În acea gară trenurile tac.
Mi-am oprit paşii doar să rămâi dincolo.
Nu ştiu să-mi mişc buzele de sus în jos
Pentru că limba ta mi-e necunoscută.
Privesc tâmp spre gară
Las foamea de piele să mă închidă
Dincolo cu tine.

poezie de Raluca-Ştefania Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Milionarii de carton

Au dat ţeapă după ţeapă
Şi-au ţinut hora pe hang;
Guvernanţii tot îi scapă
Şi de gherlă şi de ştreang.

epigramă de Vasile Mandric din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Figuri de carton

Sedeam in genunchi, si catul de jos,
Imi parea cu atat mai hain, cu atat mai hidos.
Oameni-femei, durati din carton,
Ma faceau sa ma-nchin inspre griul plafon.

Acestia mereu, in oglinzi se priveau,
In reflexia lor negresit se minteau,
Cum ca lumea-i a lor, cum c-ar fi minunat,
Toate aceste lucrari imi scoteau un oftat.

Ei vroiau sa imi schimbe la capatai crucea,
S-o intoarca asa cum stiu ei peste fruncea,
S-apoi sa m-afunde o data de tot,
Trezindu-ma brusc, le-am spus ca nu pot.

Si-atunci mi-a venit gandul de dupa usa,
Sa dispar imediat, sa nu devin papusa,
Sa-mi pastrez neatins visul, cantul si jocul,
Sa nu care cumva sa ma mistuie focul.

poezie de Andrei Ghita (10 septembrie 2014)
Adăugat de Andrei Ghita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un viitor de calitate presupune ca unele cutii ale trecutului să fie perfect sigilate şi vidate.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om optimist

copil fiind el nu a smuls niciodată aripile muştelor
nu a legat cutii de tablă de coada pisicilor
sau închis insecte în cutii de chibrituri
sau împrăştiat muşuroaiele furnicilor
el a devenit om matur
şi toate aceste lucruri i s-au întâmplat lui
am fost lângă el când a murit
mi-a spus citeşte-mi o poezie
despre soare şi despre mare
despre reactoare nucleare şi despre sateliţi
despre măreţia umanităţii.

poezie de Nazim Hikmet, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna si atat

Gandurile
mi-alergau
spre cea din urma bruma.
Intins-am mainile
spre asfintit
dar...
tacere!
Toamna si atat..

poezie de Raluca Ştefania Mihai
Adăugat de Ana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul felinar

Simt umbra ultimei clipe
stingându-şi licarirea...
unde ţi-e lumina, întunericule?
am pierdut urma felinarului
ce încă putea găsi... femeia din
mine.

poezie de Raluca Ştefania Mihai
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecuaţie

La ce te gândeşti când laşi urme în zăpadă?
"Ecuaţia cu trei necunoscute se poate rezolva prin radical de buză înmulţit cu cosinus de contagentă atriu"
Tocurile bat pe inimă
Tic-tac
Tic-tac
Tic-tac
Necontrolat.
"Am uitat să-mi schimb pansamentul,
Rana se infectează dacă o ating prea mulţi oameni!"
Degetele tastează încă o minciună:
"O să mă închid în carapace.
O să fumez ca să mă sincronizez"
La ce te gândeşti când tragi din ţigară?
"Iar mi-am scris jumatate de gând"
Carnea miroase a străin
Carnea miroase a străin
"Ecuaţiile cu trei necunoscute îşi au rezolvarea în liniştea de dincolo."

poezie de Raluca Ştefania Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă după moartea mea se va lua hotărârea să se dea numele meu unei străzi sau să se pună o placă comemorativă într-un loc public, atunci dorinţa mea este următoarea: atât timp cât fostele Oktogon-ter şi Korond din Budapesta poartă numele acelor bărbaţi ca astăzi (Hitler şi Mussolini), iar în Ungaria va exista o piaţă sau o stradă cu numele unuia din aceşti oameni, nu doresc ca nici o piaţă, nici o stradă şi nici un alt loc public din Ungaria să poarte numele meu şi nici ca vreo placă memorială să fie pusă într-un loc public.

citat din Bela Bartok
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zero grade

mă uit cum vine de la sărbătoarea măştilor intră pe uşă
se legitimează apatic în faţa oglinzii
fără să aprindă lumina
aruncă la coş piramida aceea
în care mumiile mele se fac praf

mă gandesc presărată pe nişte cutii de tinichea
pe altele de carton
din profil o zburătoare prost inventată

jalnic scumpo
revino-ţi
afară e zero grade
aici la tine e cum să îţi spun să mă înţelegi corect
e mai târziu decât moarte

ce sentiment bizar
de parcă cineva mai mult ca un amant m-ar săruta pe gură
îndelung
să tac
să nu mă audă aiurea chemând

iar după geam
toamna sare jucăuşă dintr-un arbore în altul ca o maimuţă

poezie de Silvia Caloianu
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian se şterse puţin; când îşi zări degetele roşii, tresări uimit... Îşi amintea perfect că nici una dintre fetele care-l opriseră nu-l sărutase deloc. Şi atunci, de unde totuşi urmele acelea?! Brusc, înţelese că asta dorea Lia să-i arate prin semnele pe care i le făcuse, nu că ar fi fost el neobrăzat. Îi atrăgea atenţia, ca să se şteargă... Diana Enka se apropie de el; îşi recunoscu rapid rujul şi scoase o batistă, pentru a-şi şterge fiul. Lia auzi discuţia şi înţelese că de fapt, de la mama lui erau urmele de ruj pe care le avusese el în tot timpul audierii finale şi se bucură că-şi retrăsese toate acuzaţiile pe care le formulase pe nedrept la adresa lui. Diana îl şterse bine de toate urmele de ruj pe care ea i le lăsase pe obraji.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anomalie de îndrăgostit

caut dragostea în amurg
pe drumul spre viena
se duce să valseze
împărţind napoleoni pe cărarea
arsă perfect imoral de razele gama
şi terebentină vărsată din vârful muntelui
băută în viaţa scurtă
e ultima iubire cu accent parizian
cer înapoi zâmbetul florilor
dăruite la fiecare întâlnire
rătăcind drumul cu picioarele goale
ajung la porţile moscovei
închise pentru dezlegarea panseluţelor
uit câinele bişon într-o cofetărie
unde serveşte îngheţată perfect albă
accentul bruxelles mă orientează
spre viena prin varşovia
luna devine pastel în toată regula
e dezlegare la peşte
dansul e samba fără şef de haită
urlă o focă la o lună şi jumătate
de carton presat anapoda

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când oamenii ajung pe vârful unui deal

Când oamenii ajung pe vârful unui deal
Dumnezeu se apleacă spre ei,
Le scurtează limbile şi le prelungeşte braţele.
Cei mai puţin puternici au o viziune a morţii lor,
Înainte de a fi lună plină
Noile batalioane se vor ridica,
Batalioanele albastre.
Nu va fi încă lună plină
Când copiii schimbării vor cădea
În fruntea noilor batalioane,
Batalioanele albastre.

Smintelile şi virtuţile vor fi strivite-n picioare.
O biserică şi un tâlhar vor cădea împreună.
O sabie va veni-n ajutorul celor orbi
Îndrumată de Dumnezeu, fulgerând pentru a face semn,
Legănând un crez ca pe o cădelniţă
În fruntea noilor batalioane,
Batalioanele albastre.
Unelte ale impulsului naturii în marş,
Oameni născuţi din nedreptăţi, oameni născuţi din adevăr,
Oameni ai noilor batalioane,
Batalioanele albastre.

Zăngănitul săbiilor este înţelepciunea Ta,
Cei răniţi fac gesturile pe care le făcea Fiul Tău;
Picioarele cailor înnebuniţi sunt o parte din toate acestea –
Oh, cealaltă parte-i mâna unei mame pe fruntea unui tânăr.
Apoi, iute, şarjând printr-o umbră
Oamenii noilor batalioane,
Batalioanele albastre –
Dumnezeu îi duce sus, Dumnezeu îi duce departe,
Dumnezeu îi duce departe, Dumnezeu îi duce sus –
Aceste noi batalioane,
Batalioanele albastre.

*Unii critici sunt de părere că poemul, unul dintre cele cele mai criptice poeme ale lui Crane,
a fost influenţat de războiul greco-turc din 1897, când el, ca reporter acolo, se afla în liniile greceşti.
Uniforma infanteriei elene avea culoarea albastră.

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!