Amintirile din viețile trăite
Poate că, în urmă cu
milenii, făcusem parte
din rasa legendară a centaurilor.
Poale că, în cine știe ce parte a pământului,
fusesem luntraș ori corăbier.
Nu știam.
Nimic nu știam, dar mi se părea că mai trăisem
și altădată.
Mi se părea că mă mai născusem de nenumărate ori
că mai trăisem de nenumărate ori,
că de nenumărate ori mai murisem.
Când?
Unde?
Amintirile din viețile trăite și pierdute erau tulburi
și niciodată nu izbutisem să le deslușesc.
Ori poate că nu trăisem altădată.
Poate că acum trăiam întâia oară.
Întâia oară și ultima oară.
Poate că imaginile de altădată,
care mă întristau, mă nelinișteau și-mi furau somnul,
erau amintiri din viețile, cu totul necunoscute mie,
ale miilor și miilor de înaintași din care mă trăgeam.
Poate...
Poate...
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.