Amintirile din vieţile trăite

Poate că, în urmă cu
milenii, făcusem parte
din rasa legendară a centaurilor.
Poale că, în cine ştie ce parte a pământului,
fusesem luntraş ori corăbier.

Nu ştiam.
Nimic nu ştiam, dar mi se părea că mai trăisem
şi altădată.
Mi se părea că mă mai născusem de nenumărate ori
că mai trăisem de nenumărate ori,
că de nenumărate ori mai murisem.
Când?
Unde?
Amintirile din vieţile trăite şi pierdute erau tulburi
şi niciodată nu izbutisem să le desluşesc.
Ori poate că nu trăisem altădată.
Poate că acum trăiam întâia oară.
Întâia oară şi ultima oară.
Poate că imaginile de altădată,
care mă întristau, mă nelinişteau şi-mi furau somnul,
erau amintiri din vieţile, cu totul necunoscute mie,
ale miilor şi miilor de înaintaşi din care mă trăgeam.
Poate...
Poate...

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate-i vis, poate nu

Nu se vede nimic în urmă,
poate doar gândul meu
care mai caută şi mai scurmă
în ce nu e, şi eu
veghez fereastra şi lumina
împrăştiată
ce-ncearcă să-mi ascundă suma
de altădată.

Îmi pare că nu s-a petrecut
din ce îmi amintesc
şi-mi pare că nici nu a trecut
şi poate doar citesc,
şi poate totul e-o poveste
ce-a poposit în gând,
când mai visam şi eu vreo,, cheste"
pe rând din când in când.

Poate-s nebun sau poate totul
se-ntâmplă-atunci când dorm...
O să aştept până când Domnul
mă va trezi din om...

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul vânăt e gonit de vânt

Focul vânăt e gonit de vânt,
Zările-au uitat să mă mai doară...
De iubire-ntâia oară cânt,
La scandal renunţ întâia oară.

Am fost crâng părăginit pe loc
La femei şi votcă dam năvală
Nu-mi mai place azi să beau, să joc,
Să-mi pierd viaţa fără socoteală.

E de-ajuns să te privesc tăcut
Să-ţi văd ochii plini de tot înaltul
Ca uitând întregul tău trecut
Tu să nu mai poţi pleca la altul.

Tu – mers gingaş, tu - surâsul meu,
Dac-ai şti, cu inima-i pustie,
Cum poate iubi un derbedeu
Şi cât poate de supus să fie.

Cârciumile le-aş uita pe veci
N-aş mai şti nici versul ce înseamnă
De-aş atinge-aceste braţe reci
Şi-al tău păr ca floarea cea de toamnă.

Veşnic te-aş urma pe-acest pământ
Depărtarea mi-ar părea uşoară...
De iubire-ntâia oară cânt,
La scandal renunţ întâia oară.

poezie celebră de Serghei Esenin (1923)
Adăugat de Alexandru Stefanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde vine seara?...

De unde vine seara,
cu întunericul ei străveziu,
vestind groasa smoală a nopţii?
Poate că vine, ca şi vântul,
de dincolo de marginile pământului.
Poale că vine mai deaproape, din câmpuri.
Poate că vine din pădurea de peste râu,
ca o ciudată pasăre
cu mii şi mii de aripi.
Poate că vine de pretutindeni şi de nicăieri.
Poate că vine de acolo de unde vine moartea...

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiam cum se poate prăbuşi o casă

Nu ştiam cum se poate prăbuşi o casă,
Ştiam cum poate apăsa întreagă
Asupra mea şi cum nu e nimeni
Care să înţeleagă.

Că ţip sub zidurile unde-am fost uitată
Şi că oricine-ar îndrăzni să vină
Ca să mă scoată n-ar mai găsi calea
Făcută să ies la lumină.

Aşteptam sub grinzile îndoite,
Nu ştiam cum se poate prăbuşi o casă,
Adică de unde începe ea să cadă de tot
Peste cel pe care-l apasă.

poezie de Ileana Mălăncioiu din Peste zona interzisă (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: N-ai adormit, Luci?
Lucian: Nu, mamă. Nu pot.
Diana: Te înţeleg, dar va trebui să te odihneşti.
Lucian: Probabil că voi reuşi mai târziu, iar dacă nu, am să recuperez orele de nesomn după lansarea navei. Voi avea destul timp...
Diana: Poate vei avea, poate nu... Ar fi mai indicat să dormi şi-n noaptea asta, pentru ultima oară acasă.
Lucian: Pentru ultima oară... Ce ciudat sună! De ce pentru ultima oară, mamă? Crezi că nu mă voi întoarce peste 13 ani?
Diana: Te rog, nu spune aşa ceva nici măcar în glumă! Te vei întoarce, bineînţeles, dar pentru ultima oară, acum.
Lucian: Mda, acum...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farmecul unei fiinţe străine pe care o iubim întâia oară e farmecul primordial la care ar trebui să ne oprim. E cel pur, numai el ne redă o libertate despre care nu ştiam că e prizoniera unei melancolii adânci, a cărei euforie ne poate chiar face să ne credem fericiţi...

citat celebru din romanul Cel mai iubit dintre pământeni, volumul 3 de Marin Preda (1980)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi se părea ciudat că nu există luptă. Odată căzuţi, oamenii nu mai încercau să se ridice la loc. Poate că ştiau că nu are rost, poate că erau împăcaţi cu asta. Poate că apa neagră te făcea să uiţi, îţi reda liniştea, îţi dăruia înţelegerea şi aşa ştiai că să lupţi e o prostie. Aş fi vrut să ating apa, aveam nevoie de un pic din cunoaşterea asta, dar ştiam că nu e încă timpul pentru mine. Asta îmi spusese şi ţapul.

Cristina Nemerovschi în Ani cu alcool şi sex
Adăugat de Dreams in Black and White
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme de paşi

Urme de paşi înşirate-n zăpadă
De parcă nu ştiam cum e albul,
De parcă a fost ultima oară când ninge.

Urme de noi împrăştiate alături
De parcă te-am strâns prima oară
De parcă a fost ultima oară când strâng.

Urme de tine mângâiate pe mine
De parcă nu ştiam cum sunt ochii închişi
De parcă a fost ultima oară când văd.

poezie de Alexandru Cernit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După această "introducere", Lucian o cuprinse în braţe şi dansul începu. Inexplicabil pentru el, avu strania senzaţie că nu dansa pentru prima oară alături de Lia, deşi ştia bine că n-o mai invitase altădată; n-ar fi avut când! Totuşi, trupul ei, mişcările ei, i se păreau tare cunoscute... Să-l fi înşelat oare simţurile, pentru întâia oară? Greu de crezut!

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un lapsus poate îmbrăca nenumărate forme; în locul cuvântului potrivit se pot pronunţa nenumărate cuvinte nepotrivite, să-i imprime cuvântului adecvat o mie de deformări.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E o stare în care mă aflu, cred, pentru prima oară, o amorţire aproape de moarte, pe care mi-o doream deseori – din necunoaştere – mai mult ca orice. O am acum şi nu mi-e agreabilă, fiindcă nimic, acum, nu poate să-mi fie plăcut sau neplăcut, fiindcă nu poate să-mi fie nimic.

citat clasic din Cella Serghi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blaga spune undeva că viaţa nu e niciodată un roman, ci tangenta la nenumărate romane. În acelaşi fel se poate spune că starea presupus normală nu este decât tangenta la nenumărate stări psihotice definitive, care nici ele nu sunt altceva decât ancorarea într-o singură atitudine. Când tangenta se opreşte la un stadiu unic, începe nebunia.

Arthur Dan în Mituri căzute (Din jurnalul unui psihiatru) (1999)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred că există o clipă în viaţa lumii când toţi oamenii se gândesc la mama lor. Chiar şi morţii. Fiica la mamă, mama la mamă, bunica la mamă, până se ajunge la o singură mamă. Una imensă. Ce linişte trebuie să fie atunci pe lume! În momentul acela, daca ar striga cineva «Ajutor!» eu cred că ar fi auzit pe întreg pământul. Dacă aş avea o sticlă goală, aş scrie un bilet şi l-aş lansa pe mare. «Mamă», aş scrie, «mi s-a întâmplat o mare nenorocire. Mai naşte-mă o dată!» Prima viaţă nu prea mi-a ieşit. Cui nu i se întâmplă să nu poată trăi după pofta inimii? Dar poate a doua oară. Dacă nici a doua oară, poate a treia oară. Şi dacă nici a treia oară, poate a patra oară. Poate a zecea oară. Tu nu te speria, mamă, numai dintr-atâta. Şi naşte-mă mereu! Ne scapă mereu câte ceva în viaţă. De aceea trebuie să ne naştem mereu.

citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine ştie de ce lăcremez? Poate iubesc sau poate aştept; şi nădejdele mele încep să le irosească anii. Cine ştie de ce privesc în gol? Poate îmi amintesc sau poate presimt durerea vieţii care cere să fie vieţuită toată.

Mircea Eliade în Romanul adolescentului miop
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantec in ceata

Copacii, prea negri, ne ies in drum.
Umbrele lor clatinate sunt fum.

O spaima tacuta ne-nvaluie rea.
Poate vantul ne poarta prin lume ori poate o stea.
Ne tinem de maini, ne spunem cuvinte.
Poate noi o mintim, poate dragostea minte.
Candva ne-am plimbat prin soarele diminetii,
Acum bajbaim prin padurile cetii …

Ori poate pe marginea vietii …

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât e de veche Dunărea?
Cine poate să ştie? Numai Dumnezeu! Poate e tot aşa de veche ca şi pământul.

Zaharia Stancu în Florile Pământului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daxos: Am văzut cum navele lor au fost zdrobite de stânci. Cum poate fi posibil aşa ceva?
Stelios: Nu am văzut decât o parte din numeroasa armată a lui Xerxes.
Daxos: Nu putem sfârşi victorioşi. De ce zâmbeşti?
Stelios: M-am luptat de nenumărate ori, dar nu am întâlnit până acum vreun adversar care să mă facă să mă bucur de ceea ce noi, spartanii, numim "o moarte frumoasă". Nu îmi rămâne decât să sper că, odată ce toţi războinicii măreţi ai lumii s-au adunat aici, printre ei se află unul care mă poate ajuta.

replici din filmul artistic 300 - Eroii de la Termopile
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva fierbinte îmi frige obrajii reci. Şi doar nu plâng.
– Ce ai, Casian? Ţi-e rău!
– Nu, doamnă...
Nu i-e rău lui Casian. îi vine sa plângă în gura mare şi nu poate. Dacă doamna ar fi întrebat-o:
– Ce ai, Luchi?
Poate ca ar plânge. Şi ar fi mai bine...
Dar Luchi nu mai este nicăieri. Luchi a murit. În locul ei o şcolăriţa cuminte clipeşte mărunţel şi-şi înghite lacrimile care au, pentru întâia oară, un gust de cenuşă...
A murit Luchi...

Otilia Cazimir în A murit Luchi...
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când stai într-un loc mai mult de câţiva ani plecarea devine o smulgere care, asemeni unei plante, îţi poate fi fatală: cine îţi garantează că vei putea prinde rădăcini mai adânci în altă parte şi mai ales cine te poate asigura că nu vei da de aceeaşi lume, poate mai rea?

Marin Preda în Marele singuratic
Adăugat de Rovena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de sfârşit

Poate greşesc: dar steaua tot roşie-a rămas.
Poate greşesc: dar fluviul e-acelaşi ca-nainte.
Poate greşesc: dar munţii îşi au şi ei un glas.
Poate greşesc: dar câmpul şi el are cuvinte.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!