Ambroziac

Îţi torn să bei seninătate din rai abia sosit,
Uşi largi, vitraliuri de cer ţi se deschid,
Începe-a prinde viaţă prin spasme, răsărit,
Că poate-aşa-o să-mi treacă venirile de rid.

Mie-mi ajunge rugul sporadicelor doruri
Umblându-şi viţă scumpă pe-aiurea empireuri
Îmi spală infinitul orbirile cu cloruri,
Norocul nu-mi mai joacă la groapa cu deşeuri.

Nici miile de ploi, cutremur negru-n oase,
Nu le mai port la gleznă brăţară de fier rece,
Mi-apropii drept izbândă corole luminoase,
Iubirea stă pe loc, din sfânt nu se mai trece.

Şi-acum, că te-aduseşi, îţi vreau suflet cu totul,
Nu jumătăţi, nu foame cu sferturi de măsură.
Preumblă păsări zvonul că-i dus îndoliatul,
Typhonul ce ne-a lacrimi, crivăţul ce ne-a zgură.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când lumina grăieşte

Nu mai ştiu cum arăt în carne şi oase
De când mă miruie splendoarea ta în atrii şi gleznă
Nu mai văd chipul meu, de când pieliţele-i luminoase
Au orbit totul în jur, subliniez apăsat, corola-mi de beznă.

O, vino iar Lumină! La suprafaţa-mi vie
Căci îmi zâmbeşte el şi-mi este de-al negurii clar
Trece cu mâna frunte şi mă învie iar
Minune-n fir de praf, prin nopţile-mi întunecoase, far!

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

se preumblă
în cârje lumina
îi rupsesem
cândva fericirea
de a fi un cuvânt suspinat...
un cântec cântat
de privighetorile
noastre neoarbe

se preumblă
în cârje iubirea
fără vulturii ei flămânzi
fără oase

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi pare rău

Nu-mi pare rău pentru surâsul mut, ascuns într-o fărâmă de regret
Nici pentru raza ce sărută iar apusul şi-mi prinde amintirea ta în piept
Nu-mi pare rău pentru seninul proaspăt, cusut pe goliciunea caldă
Nici pentru visul aninat de-o geană ce şi-a oprit vâltoarea să mă vadă.
Nu-mi pare rău pentru trecutul veşted, răpus de freamăt, dor şi exaltare
Nici pentru răsărit de gând tăcut, la margine de ţarm şi gust de mare
Nu-mi pare rău pentru cuvinte îmi stă şi-acum pe buze umbra lor
Nici rugăciunea ta nu le dezminte. M-au stins uşor...
Nu-mi pare rău pentru dezamăgiri, fiori şi îndoieli împachetate
Nici pentru înţelesul din priviri. Le fac uitate.
Nu-mi pare rau pentru iubire, ne-a înălţat până la porti de Rai.
Ne-a sărutat adâncurile oarbe şi cerul la o margine de Mai.
Nu-mi pare rău pentru ispite ori pentru setea neoprită de extaz
Nici pentru lungi îmbrăţişări pierdute-n taine. Mi-au fost doar bucurie şi răgaz.
Azi plec să-mi caut libertatea, să-mi vindec sufletul de noi.
Când n-am să-ţi pot înapoia iubirea vei regreta tu pentru amândoi..

poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa-i frumoasă şi la 66 de ani

A mai trecut un an dar nici nu-mi pasă!
Să treacă cât mai mulţi! Mie mi-e bine.
Că nu mai sunt nurlie şi frumoasă,
Nu sunt tot eu? Şi nici nu mi-e ruşine.

Sunt anii mei şi-i ţin cu drag în braţe
Şi sunt frumoşi, aşa cum sunt. Să treacă!
Şi nu cumva vreun hoţ să mi-i înhaţe,
Că, fără ei, aş fi mult mai săracă.

Botine fine nu mai port de-o vreme
Şi mijlocelul nu mai e subţire,
Mă scol în zori, mă culc mult mai devreme
Şi nu mai ţin nici cure de slăbire.

Mă doare un genunchi, un junghi m-apasă
În spate, drept pe şiră... şi ce dacă?
Pe zi ce trece, viaţa-i mai frumoasă
Şi nicio lacrimă nu mă apleacă.

Mai plouă-n suflet... e firesc să plouă-
Nici cerul nu zâmbeşte-ntotdeauna.
Mi se mai frânge inima în două,
Da'-mi trece, numai de răsare luna.

Mai scriu şi-un vers şi pot să uit de toate-
În poezie sunt cum vreau. Hai, viaţă,
Trăieşte-mă, atât cât se mai poate
Şi cât a mai rămas, pe mosor, aţă!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mântuire ne-a sosit

Mântuire ne-a sosit
De la Domnul cel preasfânt
Nouă, poporulu său,
De la Domnul Dumnezeu,
Că Fiul dumnezeiesc
Al Tatălui ceresc
S-a născut azi din Fecioară
Voind pentru noi să moară
Ca prin sfânt sângele lui
Să ne facă fiii lui,
Să-i cântăm cu umilintă
Cântarea de biruintă,
Aleluia, aleluia, aleluia,
Lui Dumnezeu unuia.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub cruce...

Iubirea ta mă-mbracă-n parfum de patchouli,
Rămâne-aicea veghe, de potolire-n atrii;
Cum măduva-i în os poporul îngerimii,
'Nmuiat cu trunchiu-n dulce de Vino să-mi rămâi.

Iubirea ta mă umblă prin timpurile-ţi coapte,
Scot inima din teacă să-şi ia avânt pe Soare...
Murită-n Altădată când nu-exista-nviere,
Cu poalele luminii desfăşurări în bezne.

Şi-atât de tu prin soartă chemându-mi infinitul,
Şi-atât de tu nemoarte, consoartă din cel Sfânt;
Iubirea ta tulipe, certate cu sahare,
Îmi stă lipită-n taina ce îmi deschide zborul

Şi-albastrului mister De unde-ţi vine Cerul?
Cu bulbii-nseninării sbucniţi aur prin stele;
Cum îţi iubesc eu viaţa, pe vastele-mi trufii,
Aşa-ţi pândesc murirea, numai al meu să fii.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tangoul

Tangoul ne-a întâlnit,
Tangoul ne-a învârtit,
Tangoul în sărutări
Ne-a ameţit.
Tangoul ne-a iubit,
Tangoul pe amândoi
Ne-a unit.
Tangoul ne-a mângâiat,
Bătrâneţea ce-a încovoiat,
Spatele drept de altădat
Tangou în iubire scăldat,
Tangou de amândoi,
O viaţă dansat.

poezie de Valeria Mahok (27 octombrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

E timpul ploilor de vară
nesomnului în curcubeu
Îmi spală cer armura
cu lacrimi, Dumnezeu.

catren de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalmul Răbdării

Ai Răbdare, ninsoarea va trece,
Spală-ţi ochii în ea, fă-i curaţi.
Mâna dă-mi, e timidă şi rece.
Dumnezeu ne-a rugat să fim fraţi.
*
Ai Răbdare, durerea va trece,
Ispăşeşti prin ea ani întinaţi.
Acuprinde-mă, răul să plece.
Dumnezeu ne-a rugat să fim fraţi.
*
Ai Răbdare, şi moartea va trece!
Vom călca-o sub paşi vindecaţi!
Şi-om cânta, fiindcă-n noua Lui Lege
Dumnezeu ne-a rugat să fim fraţi!

poezie de Traian Vasilcău (2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu merită nisipul şi nici valul
Să îţi atingă gleznă, umbletul
Călcâiul gol şi chipul ca opalul
Ţi le sărută-n grabă vântul, vuietul.

catren de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solfegiu pe portativ

vreau să fur cântecul din grădina secretă
să cânt precum mierla între corole verzi
să fiu solfegiul iubirii în lumea concretă
înconjurată azi şi mereu de aezi.

să pătrund în gama notelor duioase
fremătând ca frunza pe geană de cântec
pianul şi vioara să-mi vibreze în oase
din tumultul vieţii mâhnirea să spintec.

vreau să plec în zborul lin cu albatroşii
să găsesc printre valuri drumul către far
să mă oglindesc în ape precum chiparoşii
unde nu-s dureri, lacrimi şi amar.

vreau prin cântecul meu să bucur strămoşii
port ca pe o comoară dorul lor în samar.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Îngerii toţi îi vreau, nu doar un stol de îngeri,
Să mă-nsoţească Doamne, în drumul meu mereu,
Să-mi port paşii-n lumină, nu în dureri şi plângeri,
Şi ocrotită cer să fiu de Dumnezeu.

Să nu plece-n bejenii preamilostivii sfinţi,
În drum să nu mă muşte o viperă de gleznă,
Nu o să-mi dau credinţa pe-o mână de arginţi,
Iar seara Sfânta Cruce o fac mereu pe pernă.

Cuţitul de cristal un gând să nu-mi întoarne,
Să-mi fure o bucată de suflet pe-nserat,
Un pas şi încă unul îl fac spre Tine Doamne,
Doar Ţie-Ţi port credinţă, la alţii nu am dat.

Pe mâini îmi sprijin fruntea, şi în genunchi m-aşez,
Iar lacrimile-mi curg împreunate-n flori,
Cu rugăciuni pioase Altarul Ţi-l veghez
În fiecare seară şi-n răsărit de zori.

poezie de Mariana Dobrin din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

uneori prin sângele meu
simt moarte de flutur
trece
pulsul mi-l scutur
cade vară din el

vine toamna alesule
mirosim a rece

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul Sfânt

Când raza de soare-mi înţeapă retina,
Îmi tremură pleoapa, se lasă în jos,
O geană se-aşază pe-obraz şi-mi vesteşte
Norocul ce-mi bate la uşă sfios.

Emoţia fierbe în trupu-mi – clepsidră,
La gândul că timpul acum a sosit
Să-mi pună în braţe speranţa-mplinită,
Să-mi spună că drumul ce-l vreau l-am găsit.

Cu pas hotărât alerg să-i deschid
Şi casa-mi se umple cu mir şi lumină,
Întreaga-mi făptură primeşte botezul
În care mă-mbracă azi Forţa Divină.

Voi face dovada că nu e-n zadar
Şi nici risipit, fără rost, Darul Sfânt,
Voi şti să-l împart cu iubire în jur,
Să nu umble-n gol pasul meu pe pământ.

poezie de Mariana Dobrin din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu pom şi rod...

tu, pomul frunzelor ce dor
când mor în prag de toamnă
să-mi fii tu casă pentru dor
şi rumenă cetate şi de rod
sa-ţi fie pace.

în ridurile trunchiului, adânci,
mi-ascund iar soarele când trece
nu vreau să simt o toamnă rece
nici ploi sau vȃnt sau alte friguri
ci numai pace.

rotunde, clare, de lumină,
privirile, fiinţa vie mi-este, plină
şi sânii dor, şi setea mă tot arde
tâmplele sunt vânt nepotolit de soartă
nici pace nu mai am...

te cresc în mine din fragedă pruncie
izvor de sete să îmi fii, cȃnd totul e deşert...
spre cer ridic privire, te cer a binecuvântare
în ploaie rece, caldă, vino, visele tu spală
şi peste toate pace...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietena mea

Deschid geamul, iarna să iasă,
Să-mi intre primăvara-n casă,
Vom sta de vorbă la cafea
Şi-o s-o fac primăvara mea.

Ea nu va şti... timpul va trece,
Iar eu n-o s-o mai las să plece,
Nu mai vreau vânt sau negri nori,
Am să-mi presar viaţa cu flori.

Soarele-oi lipi pe tavan,
S-apună-o dată la un an,
Iar valul veşnic o să-mi spele
Zilele rele, doruri grele.

Deschid geamul s-alung tristetea,
Invit în suflet tinereţea,
Doar în iubire-am să mă-mbrac,
Nesperanţele mi le tac.

Linişte-am să-mi inoculez,
Am să-mi dau voie să visez,
Căci mă va ajuta sprinţara,
Prietena mea, Primăvara!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adiind în trup de nai

Se-aprinde lună-n gleznă, iluminând şi umbră.
Sosesc line şi dalbe cu ochii lor ca mierea
Cum dulci fagurii zării, de stele licăr brut,
Aripile luminii golindu-şi preatrăinicie-n lut

Se face de-întuneric, trec linişti de pământ
Întretăind misterul vocilor susurând.
Nu te mira de tulbură fiori lucirea-i verde cânt
Şi trupul stă de vorbă cu îngerii visând

Ascult în mine naiul doinind a crengi cu rouă,
Bat ploi cu-agheasme-n suflet, iau chip de rai vibrând,
Pe vânt coboară linul de cer tăiat în două
Poate răsare brustur din cuib negru de gând

Ştiu, fără ca să văd, cum m-am trezit din morţi
Cu gheaţă pe picioare suind spre forma-i pură,
Când însăşi ea, Iubirea, pristol urcat la Porţi
Ne arăta-n oglindă de-a îngeru-i alură

Uit falsul mugur, cascadă de tristeţi,
În inima stricată, de vremi îmbătrânită,
Şi-mi torn cleştare repezi în miez de dimineţi
Ca să-mi pătrunzi în sânge, pe veci, eternităţi.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Expandabilă

Iubirea mea nu moare, ea singură-i ecoul oceanicelor zări,
Dă raiurilor roze, balsam, rod pe înalturi,
Mai curmă zbor de ciori, negreli pe depărtări
Ce îi umbresc privire cu-interminabilele-i salturi.

Eu nu sunt la apus, doar ziua, cu-a ei umbră...
Mă zămisleşte aur, purpură în veşmânt,
Lumina mea nu moare, ci-nfăşură de sumbră,
Pâlpâitoarei clipe, un lanţ de muguri sfânt.

Iubirea mea nu moare, nici moartea nu mă moare,
Azi numai nevăzutul îmi simte-mprospătare
Cu fericiri din duhu-mi şi albul drept splendoare
Căzând pe-aripa vremii ca strai de... mai mult soare.

Şi numai nevăzutul îmi simte norocoase,
Intrări de-arome-n piele cu vârfurile-ntoarse
Spre pulsuri îmbinate cu strălucirea-n oase
Când spadă-i este ploaie, când atrii îi sunt roase.

Iubirea mea nu moare, cătuşă-i pe sporirea ce ţine seamă Viul
În care te găsi, nu am cum să te pierd în avuţii de bezne
Acum când se deschid împrejmuiri din pliul
A mii de curcubeie ce ne trancend o veşnicie glezne.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa, iarnă

Bună dimineaţa, iarnă,
Ai sosit în viaţa mea...
Mi-este tot mai frig în suflet,
Cum nu am visat cândva.

Părul mi-ai împodobit cu albul
Anii mei i-ai drămuit,
Ai purtat cu tine visul...
Ce-l aveam, spre infinit.

Mi-ai dat frig, mi-ai dat tristeţe,
Mi-ai dat lacrimi pe obraji.
Mi-ai luat în grabă totul
Şi puţinul ce-l aveam.

Ninge azi la mine-n suflet
Visul meu e tot pustiu,
Tot ce am pierdut în viaţa...
Ingropat-am, nici nu ştiu...

Tu, de mine stai departe,
Lasă-mi doar un colţisor.
Viaţă dă-mi un strop de soare,
Nu vreau astăzi nici un nor.

Îmi las lacrima să cadă,
Peste iernile trecute...
Port în suflet doruri multe
Peste amintiri, mai plâng.

Viaţa un calvar îmi este
Visul îngropat în noapte.
Amintirea, mi-e pustie,
Doar în piept, inima bate.

poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolnav de dor... de oameni!

Nu luaţi în seamă starea mea actuală,
Eu sper, să mă fac bine în curând
Tristeţea, sigur, e şi ea o boală
Care se manifestă, deseori, plângând.

Cu ochii roşii de-o neagră insomnie,
Cu-obrazul tras de grijă şi tumult,
Eu mă gândesc la voi, cu poezie
În care vă iubesc, atât de mult.

Mă tremură nopţi adânci de veghe
Şi nu-mi găsesc liniştea deloc,
Dar îmi port gândul, cămaşa mea de zeghe
La voi în suflet, cel mai tainic loc.

Nu vreau pastile, nici vinul cel amar,
Nici pâinea nu-mi încape-n gură,
Vreau să vă fiu, în suflet, felinar,
Un cântec dulce, în lumea ca de zgură.

Mă doare ziua când nu sună telefonul
Şi uneori, cred că-i descărcat,
Îl deschid şi îmi răsună tonul
Dar eu nu vreau să cred că m-aţi uitat.

Mă-ncearcă febre, frisoane, transpiraţii,
Vârtejuri de cuvinte-mi zboară-n minte,
Doctorii îmi recomandă trepanaţii,
Dar nu e leac, la dorul meu, fierbinte.

Sunt păcătos că lumea îmi e dragă
Şi nu pot, în bucăţi, ca să mă rup,
La voi în Vis, pribeag, cu-a mea desagă
În care sunt un spirit, fără trup.

Un zâmbet trist, un vers ce vă-nfioară,
Când Soarele coboară-n asfinţit,
Un refren pierdut într-o vioară,
O umbră tristă, de suflet răstignit!

poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!