
Replică maestrului Valentin David
Ai fost un arivist, o recunoști,
Mai bine zis, un Dinu Păturică,
Ți-au cam priit ciocoii noi și proști
Ce-adânc iubeau partidul, dar de frică!
Te-ai folosit, la fel, de turnători
Ce îi turnau, pe fraieri, la partid,
Dar ție îți turnau, adeseori,
În cupe, spirt, căci beai, pe-atunci, solid!
S-ajungi la comunista desfătare,
Bazată pe dulcegării nedrepte,
Te-ai folosit, la fel, de secretare,
Și te-ai suit pe ele, ca pe trepte!
Eu n-am știut, ca dascăl, rău să fac,
Dar îl slăvesc pe Sfântul Nicolae
Că am ieșit la pensie, sărac,
Și n-am luat, de la elevi, bătaie!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Eu n-am știut
N-am fost stăpân pe inima ta,
Am practicat stăpânirea de sine,
Stăpânul ți-a fost altcineva,
Chiar și-atunci când erai lângă mine.
N-am vrut să îți arăt că știu,
Am vrut să știi că te iubesc,
Și-ai înțeles într-un târziu,
Că despărțitul e firesc..
A fost mai mult greșeala mea,
Nu te-ai ferit, eu n-am știut
Că dragostea n-are cum crește,
Când nici n-a început...
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Andrei Vlad Balan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Precizare, maestrului Valentin David
Amice, cred că vrei să mă cobori,
Dar vorba-ntortocheată nu te-ajută,
Oricât am fi de îngăduitori,
Se vede c-ai făcut o muncă brută!
Îți amintești doar lucruri de duzină,
Și poate că te cred naivii, blegii,
Dar sunt dovezi că unii, în uzină,
Nu prea turnau oțelul, ci colegii!
Cât despre mine, dacă vrei să știi,
Ca dascăl, n-am dosar, ci am dosare
Și nu mă văd din munții de hârtii,
Mereu în slujba clasei muncitoare...
Mi-am educat elevii cu talent,
Din drag de oameni și de Dumnezeu,
Dar, după tonul aspru, violent,
E clar că nu ai fost elevul meu!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-ai priceput
Nu te-ai priceput!
Singur tu nu mi-ai plăcut,
Că eu tot fugeam de tine?
O, nu-i drept, nu-i drept, Sorine!
Ți-am fost dragă, știu eu bine,
Dar, să-mi spui, tu te-ai temut.
Și eu toate le-am făcut,
Ca să poți să-mi spui odată,
Să mă-ntrebi: Mă vrei tu, fată?
Și plângeam de supărată
Că tu nu te-ai priceput.
Nu te-ai priceput!
Zici că-s mândră și n-am vrut
Ca s-ascult vorbele tale?
Dar de unde știi? În cale
Ți-am umblat și-n deal și-n vale,
Și-orișiunde te-am știut.
Zile lungi mi le-am pierdut,
Să mă-mprietenesc cu tine:
Tu-mi umblai sfios, Sorine,
Și plângea durerea-n mine,
Că tu nu te-ai priceput.
Nu te-ai priceput!
Am fost rea și n-aș fi vrut
Să te las, ca altă fată,
Să mă strângi tu sărutată?
Dar m-ai întrebat vrodată?
Mă-nvingea să te sărut
Eu pe tine! Pe-ntrecut
Chip cătam cu viclenie
Să te fac să-ntrebi, și mie
Mi-a fost luni întregi mânie
Că tu nu te-ai priceput.
Nu te-ai priceput!
Zici că de m-ai fi cerut
Mamei tale noră-n casă,
N-aș fi vrut să merg? E, lasă!
Că de-o fată cui-i pasă,
Nu se ia după părut!
De-ntrebai, ai fi văzut!
Tu să fi-nceput iubitul,
Că-i făceam eu isprăvitul
Tu cu pâinea și cuțitul
Mori flămând, nepriceput!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius

Comentează! | Votează! | Copiază!

Momentul
A fost o zi, nu știu în ce zi,
Nu-mi amintesc la ce oră
Dar îmi amintesc că te-ai întâlnit,
Te-ai auzit, ai strigat, ai trăit.
Îmi amintesc evadarea ta...
Ai ieșit dintr-o gaură de viață
Și te-ai născut cuvânt fără voce.
Acum că te-am citit,
Nu-mi amintesc de ce...
În acea zi, în acel moment
Te-ai găsit căutând în mine,
Pe mine sau pe lângă mine.
Ai fost în așteptare
Sau mai ești încă,
În acel moment, în locul acela
Mi-amintesc...
Era plin de absența mea.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiind printre proști, chiar dacă te-ai apropiat cu frică, ei îți dau curaj.
aforism de Nicolae Mareș
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Din lupta ta cu destinul ai și ieșit învingător, n-am să mai uit niciodată: ai fost lovit, te-ai ridicat și ai reușit să nu urăști pe nimeni, adică să nu fii mic, așa cum păreai în ochii altora. Acum ești un om liber, sau mai bine zis eliberat, ai dreptul să iubești și să fii fericit...
Marin Preda în Marele singuratic
Adăugat de Rovena

Comentează! | Votează! | Copiază!
Reproșul frunzei
M-ai folosit și mult și bine,
Erai umbros, semeț, prosper,
Și-acum te-ai lepădat de mine,
Copac lipsit de caracter!
epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu știu cum...
Eu nu știu cum Te-ai îndurat
De m-ai ales și m-ai chemat,
Căci eu nimic n-am făptuit
Să fiu iertat și miluit!
Ce oare să-Ți fi arătat,
Că n-am avut decît păcat?
Cum oare Tu la un tîlhar
I-ai dăruit atîta har?
Cum oare-atît Te-ai aplecat
Și din adînc m-ai ridicat?
O, Doamne, știu: Tu m-ai primit
Și m-ai ales, căci m-ai iubit!
Pe tot întinsul viitor
Doresc să-Ți fiu ascultător,
Recunoștință arătînd
Iubirii Tale orișicînd.
Căci, Doamne, tot ce Tu mi-ai dat
E numai har nemeritat!
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie (In memoriam Artur Silvestri)
Sfârșit de toamnă tristă,
ceață peste zări cerești;
o dimineță sadic-egoistă
și tu, Găbiță, nu mai ești.
Ne-ai fugit pe-alei albastre,
te-ai grăbit s-ajungi în cer;
să te odihnești prin astre
unde iubirile nu pier.
N-ai luat nimic cu tine,
nici cafea și nici țigări;
te-ai săturat de-atâta bine,
te-ai săturat de supărări.
Idei și gânduri neterminate,
plâng acum pe masa ta;
mâine fi-vor nestemate,
în această lume rea.
Și de-atâta înstrăinare,
ochii mă cam dor de plâns;
timpu-și pierde din splendoare
lacrimile m-au cuprins.
poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Căpitanul Bezu Fache: Te-ai folosit de mine!
Episcopul Aringarosa: Dumnezeu ne folosește pe toți!
replici din filmul artistic Codul lui Da Vinci, după Dan Brown
Adăugat de Andreea Tanase

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul plecării
Te-ai dus în lumea mare pentr-un fleac
Și m-ai lăsat să plâng îndurerată...
De ce n-ai spus atunci, de prima dată,
Dacă pân' la urmă nu ți-am fost pe plac?
Suspin în noaptea grea, înlacrimată,
Căci n-am curaj de-ați spune de ce zac.
Te-ai dus în lumea mare pentr-un fleac
Și m-ai lăsat să plâng îndurerată...
Nici nu mai știu ce-aș mai putea să fac
Să-ntorc acele vremi de altă dată.
Cred că deja mai bine-ar fi să tac
Și să te las să pleci în lumea toată.
Te-ai dus în lumea mare pentr-un fleac...
rondel de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut (Priceasnă)
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Maica Sfântă a cerului
Bucuria Domnului
Ești mijlocitoarea noastră
Pentru noi roagă-te.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Maica celor oropsiți
Și pe pământ pedepsiți
Tu ne faci viața ușoară
Atunci când ne rugăm.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Maica fiului cel Sfânt
Soare în cer și pe pământ
Zorii toți ar fi apus
Fără de Iisus.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Toți îngerii duc în zbor
Vestea bucuriei lor
Că tu ești mărirea noastră
Maica tuturor.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
cântec, versuri de Valeria Mahok (25 august 2014)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-ai întors
Te-ai întors împlinită,
Strălucind ca o floare
Ce se vrea risipită
Pe a vieții cărare.
Ai lansat ipoteze,
Înflorind în cuvinte
Care pot să probeze
Cât ai fost de cuminte.
Te-ai întors radioasă
Ca o noapte de joi,
Ireal de frumoasă
Și sedusă de ploi.
Ai turnat în pahare
Praf de stele și dor,
Renăscând din uitare
Simfonii de amor.
Te-ai întors, a rămâne
Undeva... în poeme,
Creștinești sau păgâne,
Inegale extreme.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-ai ascuns privirii mele
Te-ai ascuns privirii mele,
m-ai lăsat singur pe lume.
Am în suflet chinuri grele,
m-aș plânge dar n-am cui spune.
De-acuma sunt muribund.
Inima mi-ai sfâșiat.
La tine nu pot s-ajung,
că la cer te-ai înălțat.
Străine-s toate-n jurul meu.
Un chin e viața pe pământ.
Mă voi ruga la Dumnezeu
să te urmez cât mai curând.
Sus, în ceruri, împreună,
o veșnicie vom trăi.
Vom fi stele lângă lună
și nopțile vom străluci.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Halal prieteni!
Aflai, luptând c-un umorist distins,
Cam tot ce mi-au ascuns, prin timp, amicii:
Că sunt un individ, că sunt un ins,
O coadă de topor, de teama fricii...
Aflai că, zi de zi, cobor în beci,
Că am în sânge, zaibăr de pe Jiu,
Că sunt un dascăl de duzină, deci,
Un turnător sadea, un ageamiu...
Aflai că n-am umor, iar, dacă am,
E ruginit ca fundul de tigaie,
Că n-am talent pe-al gândurilor ram,
Că pot lua, și din senin, bătaie...
Asemenea, că-s ofuscat, cu pizmă,
Și indecent și rău ca politrucii...
Dar, mulțumit că sunt, de fapt, o cizmă,
Amicilor le dau, de azi, papucii!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspuns domnului Janet Nică la "culmea"
Oricât de mult te-ai strădui
Să înțelegi, maestre Nică,
Legi sute de s-ar rândui,
Guvernul ăsta nu mai pică.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciclul vieții
Ești gârbovit și mergi împiedicat,
Ai chip de ceară, glasul te-a lăsat,
Respiri cu greu și ești un pic senil,
Nu crede nimeni că ai fost copil.
Dar te-ai jucat și tu și ai zburdat,
De tot ce e în jur te-ai bucurat,
Lipsit de griji, cu ochi senini râdeai,
Când mama te certa te întristai...
Iar anii au trecut și, negreșit,
Ai fost flăcău și te-ai îndrăgostit,
Ai fremătat de doruri mii și mii,
Și ai avut la rândul tău copii.
Când au crescut, și-au luat în lume-avânt,
C-așa e legea firii pe pământ,
Și ai ajuns bunic, cu mulți nepoți,
Și rând pe rând te-ai ocupat de toți.
Azi ești bătrân, slăbit și inutil,
Însă ai fost și tu cândva copil,
Ai chip de ceară, ceasul ți-a sosit,
Dar ai fost tânăr, chipeș, fericit.
poezie de Octavian Cocoș (15 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Zi ploioasă
Azi a fost o zi ploioasă
Nimeni n-a ieșit din casă,
Stropii mari băteau în geam,
Iar noi singuri așteptam.
Nu mișca vreo vietate,
Toate erau speriate,
Afară de te-ai fi dus,
Vântul te-ar fi luat pe sus.
După ore de suspin,
Vântul bătea mult mai lin,
Stropii parcă s-au rărit,
Iar noi din somn ne-am trezit.
Un curcubeu s-a-nălțat
Peste amorțitul sat,
Soarele-a ieșit din nori...
Ce minunat e uneori!
Strada de melci s-a umplut,
Să-i ocolim n-am putut...
Pe ram voioase păsărele
Cântau frumoase cântecele.
poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiță din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Smeul
O, cum te-ai înălțat în slavă
Tu, smeule cu zumzet leneș,
Și cum te legeni pe-a ta navă
Și tai văzduhul ca un iureș!
Ce mândru ești, cât de puternic...
Cu cât dispreț privești pământul!
Dar ce tot cânți tu smeu vremelnic?
Ah, da, ți-am înțeles cuvântul...
Cum te-ai gândit, tu ce ai spus,
Nebun orbit de vanitate,
Că toți cei ce plutesc,, pe sus''
Sunt domni, stăpâni pe toți și toate?
Și tu nu vezi că tot mai greu
Cădea-va cel ce se înalță
Cu cât se va-nălța mereu?
De te-ai suit acolo-nvață!...
Privește-i cum se prăbușesc
Pe rând: azi unul, mâine altul,
Și scump mândria și-o plătesc,
E șubred smeule-nălțatul!
Iar tu, nebunule-ai uitat
În gândul tău cel pătimaș,
Că de-astă lume ești legat
Prin voia unui copilaș...
poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur (2002)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre dincolo de viață
Aici, în sanctuarul acestei suferințe,
Încarcerat de lacrimi, cu veșnicia-n gând,
Te-ai avântat, tu, înger cu aripe de ceară
Și te-ai topit în iadul în flăcări, din mormânt.
Cu ochii-n lacrimi încă, privindu-ne cu sete,
Așa, ca orice mamă, purtând în suflet dor,
De dincolo de viață, încinsă-n sacre bete,
Te-ai dus să stingi în moarte lumina tuturor.
Te-ai dus, lăsând în urmă și lacrimă și taină,
Mamă și soră, fiică, doamnă și înger, stea...
Ca un quasar în lume, te-ai dus spre nemurire,
Te-ai dus ca o lumină! Te-ai dus din viața mea...
Te-ai dus precum o umbră, spre dincolo de viață
Și clopotul durerii în suflet se prelinge,
Sub pleoapa cenușie, alene, lacrimi pică...
Cu înc-o picătură, durerea mea se stinge!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!