Elegie (In memoriam Artur Silvestri)
Sfârșit de toamnă tristă,
ceață peste zări cerești;
o dimineță sadic-egoistă
și tu, Găbiță, nu mai ești.
Ne-ai fugit pe-alei albastre,
te-ai grăbit s-ajungi în cer;
să te odihnești prin astre
unde iubirile nu pier.
N-ai luat nimic cu tine,
nici cafea și nici țigări;
te-ai săturat de-atâta bine,
te-ai săturat de supărări.
Idei și gânduri neterminate,
plâng acum pe masa ta;
mâine fi-vor nestemate,
în această lume rea.
Și de-atâta înstrăinare,
ochii mă cam dor de plâns;
timpu-și pierde din splendoare
lacrimile m-au cuprins.
poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.