Replică la replica Maestrului Nică Janet

Citeşte mult, că sunt puţini la noi,
Dar sunt mâhnit că ai acest necaz:
Te latră un căţel de usturoi,
Legat de un ţăruş solid, de praz.

Erau pe-atuncea turnători sadea,
Nu prea citeau, scriau doar anonime,
Că-n vremea-aceea spirtul s-mpărţea
Ca antidot, spre facere de bine...

Erau şi dascăli coadă de topor,
Ce cu elan elevii şi-au trădat,
Să urce la nivel superior
Sau pentru slujbe la inspectorat.

C-o ura izvorîtă din rărunchi,
M-am răzbunat cu mare satisfacţie
Punând mereu partidul în genunchi...
Prin secretara de organizaţie!

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă e-adevărat - replică la poemul "Mai lasă beletristica..." de Valentin David

E-adevărat, sunt cititor fidel,
Plutesc în lumi regale, cu eroi,
Da-n plină zi, mă latră un căţel,
Bine-nţeles, căţel de usturoi!

E unul care n-are-n vene foc,
Şi, cu păreri din vremea lui Pericle,
Citeşte numai cărţile de joc
Şi-adesea, etichete de pe sticle.

Citind facturi, el crede că-i savant,
Dar adevărul este mult mai trist:
El vrea să-i pun, pe Goethe şi pe Kant,
În râşniţa-i de prea zelos marxist!

Ca om de rând, cobor în beci, oricum,
Dar la vecină, să-mi probez elanul...
Şi tot citind cu ea, se-aude cum
În casă, sus, îi sforăie... fazanul!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine '44 şi cineva mă întreabă: "Mă, vrei să te înscrii în partidul comunist?" Mă întreabă o dată, de două ori, de trei ori, fug şi eu la tata şi-i cer un sfat: "Bre, tată, ce fac, că e unul care mă presează. Mă înscriu sau nu?" "Mă, îmi zice, şi dacă vin americanii?" "Şi dacă nu vin?" "Asta zic şi eu. Dacă erau să vină, veneau înaintea ruşilor. Sunt ei tâmpiţi să se ia la bătaie cu ruşii din cauza noastră...? de-abia au ieşit din război şi nu şi-au lins încă rănile!" Şi atunci m-am înscris, am început să activez cu ceilalţi, ne duceam la sate, îi împroprietăream pe ţărani cu pământ, la alegerile din '46 ne-am bătut cu ţărăniştii, care erau foarte puternici în zona noastră, vă spun sincer că am tras cu pistolul în comisia electorală şi-am înlocuit urna, punând voturile noastre înlocui ălorlalte şi-aşa mai departe, ce n-am făcut.

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar Alex era foarte calm, el neavând nici un fel de probleme. Însă şi ceilalţi doi colegi se străduiră să uite de problemele cu care se confruntau momentan şi să se concentreze mai mult asupra celor pe care trebuiau să-i "supravegheze". În curând sosi şi domnul profesor-instructor Eugen Manea. Îşi salută scurt elevii; nu se văzu nevoit să le amintească acestora ce aveau de făcut, cei trei dovedindu-se sârguincioşi, puşi pe fapte mari. Pregătiseră deja tot ceea ce era necesar. "Şi-au făcut «temele» pentru astăzi..." se gândi profesorul, zâmbind mulţumit la această constatare, fără a-i lăuda cu voce tare, pentru ca tinerilor să nu li se urce la cap cine ştie ce idei ciudate, deşi băieţii nu erau acest gen de persoane.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula cozilor de topor

În codru, la un ceas de seară,
Când totul e mai liniştit,
O coadă de topor coboară
Şi-n urmă-i altele-au sosit.
Ţineau un fel de adunare,
Cam în secret, mai pe şoptit,
Luă cuvântu-o coadă mare
Şi iată, astfel le-a grăit:
- Suratelor, vă ştiu pe toate,
Cam ce-aţi făcut, ce-aţi învârtit,
Urmaşii voştri pot să-nnoate
În câte aţi agonisit.
E timpul să ne aşezăm
În codru-acesta până-n zare
Şi pe alese să luăm
O scorbură de fiecare.
Vedeţi că apa curge lină,
Vă faceţi curte cât mai mare,
Să-ncapă-n ea şi o piscină,
Dar şi jipanul cel mai tare!!!
- E o problemă, soră dragă,
Sunt mulţi copaci, dau umbră rece,
Eu o să-i tai, nu stau de şagă,
De coada mea nimic nu trece!
Te rog, morală să nu-mi faci,
Să-mi zici să-i iau cu binişor,
Că toate-avem părinţi copaci,
Dar... sunt o coadă de topor!

Morala 1
Cozi de topor au fost, cozi de topor sunt încă,
Doboară şi-un copac, doboară şi o stâncă.

Morala 2
Când eşti o coadă de topor
Meriţi... dispreţul tuturor!

fabulă de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Debutanţii de astăzi sunt cu mult superior celor antebelici, ale căror încercări erau deseori de o mediocritate dezolantă, chiar şi la unii care şi-au făcut mai târziu loc în istoria literară. De multe ori, un debutant de azi valoreazâ cât un respectabil scriitor de ieri.

Demostene Botez în revista Viaţa Românească, nr. 10 (1968)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei doamne care mi-a zis că sunt... din topor

Când le zic cam din topor
Nu prea am la doamna spor...
Dânsa m-a citit prea bine,
Numai coada e de mine.

epigramă de Nicolae Gonţ-Topor din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică maestrului Valentin David

Ai fost un arivist, o recunoşti,
Mai bine zis, un Dinu Păturică,
Ţi-au cam priit ciocoii noi şi proşti
Ce-adânc iubeau partidul, dar de frică!

Te-ai folosit, la fel, de turnători
Ce îi turnau, pe fraieri, la partid,
Dar ţie îţi turnau, adeseori,
În cupe, spirt, căci beai, pe-atunci, solid!

S-ajungi la comunista desfătare,
Bazată pe dulcegării nedrepte,
Te-ai folosit, la fel, de secretare,
Şi te-ai suit pe ele, ca pe trepte!

Eu n-am ştiut, ca dascăl, rău să fac,
Dar îl slăvesc pe Sfântul Nicolae
Că am ieşit la pensie, sărac,
Şi n-am luat, de la elevi, bătaie!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi nimeni...

Şi nimeni nu mă vede când eu tac...
Şi nimeni nu m-aude când vorbesc.
Cu sufletul rănit şi mult opac,
Ca o lumina sunt care mult orbesc...

Şi nimeni nu cunoaşte ce port eu...
Sunt ca o scoică ascunsă în durere.
Şi-mi ascund tainele în ea mereu,
Sunt inima ce ştie să ofere...

Şi nimeni nu alege să îşi tacă
Plânsul tăcut, aşa cum eu aleg...
Las zile câte una ca să treacă,
Şi-aştept comoara să-mi culeg.

Şi nimeni nu mai plânge azi cu mine...
Sunt prea avari în proprii simţăminte.
Nimeni nu vrea să-şi urce munţi, coline
Şi-au încălcat chiar proprii jurăminte.

Sunt într-o lume oarbă, mult prea rece...
Sunt ce nu poţi să afli când nu vezi...
Inima mea, pe toţi ea vă întrece,
Sunt mult prea mult, ca să mă crezi...!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Sf. Andrei

Toţi oltenii de la noi,
Ca să nu dea de necaz,
Se feresc azi de strigoi
Nu cu usturoi... cu praz!

epigramă de Carmen Cristina Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu?

Cine sunt eu?
Un minuscul fir de nisip
pierdut în nemărginire,
rătăcit prin omenire...

Nu sunt nici apă,
Nu sunt nici foc, nici vânt,
poate m-am născut prea târziu
sau poate prea curând.

Ce am fost cândva,
astăzi nu mai sunt,
iar ce sunt azi îmi pare rău
că nu am fost mereu.

Dar m-am resemnat,
am rămas ceea ce sunt,
Viaţa mi-a dat tot ce am visat,
un suflet pe acest pământ!

poezie de Rodica Elena Lupu din Între anotimpuri
Adăugat de Rodica Elena Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bilet de călătorie...

Naşule, eu n-am necaz;
Că mereu îmi iau "tiket";
Dacă vrei un kil de praz,
Stai la coadă, la... bilet.

epigramă de Cornelia Georgescu din Şi-am spart gheaţa...
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe de-aici, acolo unde se duc rândunelele când la noi e iarnă, era odată un crai care avea unsprezece băieţi şi o fată pe care o chema Eliza. Cei unsprezece fraţi erau prinţi, aveau câte o decoraţie la piept şi sabie la şold şi aşa se duceau la şcoală; scriau cu creioane de diamant pe tăbliţe de aur şi învăţau pe de rost tot atât de bine pe cât citeau. Când îi auzeai, ştiai numaidecât că sunt prinţi. Eliza, sora lor, şedea pe un scăunel de sticlă şi avea o carte cu poze care costase o mulţime de parale.

începutul de la Lebedele de Hans Christian Andersen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul şi măgarul

Erau duşmani, ştiţi bine,
Acuma se stimează,
Au înţeles, în fine,
Mărimea doar contează.

fabulă epigramatică de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Sf Andrei

Azi, se mâncă usturoi,
Ca să nu dăm de necaz;
Dar olteanul de la noi,
Chiar şi-n tort îşi pune... praz!

epigramă de Carmen Cristina Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din secolul XXI

Mai erau dimineţi
fără smog, fără fum,
mai păşteau turme blânde
prin munţi
şi pe dealuri,
mai treceau, uneori,
şi căruţe pe drum,
mai creşteau peşti în bălţi
şi arini lângă maluri...

Mai erau anotimpuri,
şi calde şi reci,
alternau, încă, vremuri
cu ploaie şi soare,
mai puteai liniştit, uneori,
să petreci
cu cei dragi
un concediu
la munte, la mare...

Mai erau ierburi verzi,
ape limpezi,
păduri,
mai mergeau, braţ la braţ,
şi bătrâni şi copii,
iar cei blânzi şi umani
şi sensibili şi puri,
poate sună ciudat,
mai scriau poezii...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din secolul XXI

Mai erau dimineţi
fără smog, fără fum,
mai păşteau turme blânde
prin munţi
şi pe dealuri,
mai treceau uneori
şi căruţe pe drum,
mai creşteau peşti în bălţi
şi arini lângă maluri...

Mai erau anotimpuri
şi calde şi reci,
alternau, încă, vremuri
cu ploaie şi soare,
mai puteai liniştit uneori
să petreci
cu cei dragi
un concediu
la munte, la mare...

Mai erau ierburi verzi,
ape limpezi,
păduri,
mai mergeam, braţ la braţ,
pe alei, pe câmpii
şi cei blâzi şi umani
şi sensibili şi puri,
poate sună ciudat,
mai scriau poezii...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halal prieteni!

Aflai, luptând c-un umorist distins,
Cam tot ce mi-au ascuns, prin timp, amicii:
Că sunt un individ, că sunt un ins,
O coadă de topor, de teama fricii...

Aflai că, zi de zi, cobor în beci,
Că am în sânge, zaibăr de pe Jiu,
Că sunt un dascăl de duzină, deci,
Un turnător sadea, un ageamiu...

Aflai că n-am umor, iar, dacă am,
E ruginit ca fundul de tigaie,
Că n-am talent pe-al gândurilor ram,
Că pot lua, şi din senin, bătaie...

Asemenea, că-s ofuscat, cu pizmă,
Şi indecent şi rău ca politrucii...
Dar, mulţumit că sunt, de fapt, o cizmă,
Amicilor le dau, de azi, papucii!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea mult puţin

Sunt prea mult pentru ce am,
Am prea mult pentru ce sunt;
Ochii mei, cernuţi prin geam,
Te iubesc mărunt, mărunt...

Şi ce mic mă văd când pasul
Mă trimite-n depărtare;
Numai sufletul, rămasul,
Te iubeşte mare, mare...

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, n-ai ştiut pe vremea-aceea

O, n-ai ştiut pe vremea-aceea, demult, cât m-ai iubit –
Şi că iubirea ta prin ani nu va scădea şi nu va trece, recunoşti?
Erai tânăr atunci cu inima proaspătă şi mândră,
Erai prea tânăr să cunoşti.

Soarta-i un vânt – şi frunze roşii zboară-n faţa ei
Spre depărtări, prin ceaţa de ore-a vremii pierzându-se mereu –
Astăzi arar ne întâlnim, dar când te-aud vorbind
Îţi ştiu secretul, dragul meu.

poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată, în trecut, nebunii erau consideraţi a fi infractori şi erau băgaţi la închisoare, unde erau bătuţi! Nu au trecut decât câteva sute de ani de când acest fel de oameni nu mai sunt consideraţi infractori, ci suferinzi de o anumită maladie mentală. Bătându-i nu aveai cum să alungi nebunia din ei.

citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!