* * *

Tot mai departe
Gândurile-mi zboară,
Tot mai aproape
Dorul mă doboară.

Pe banca veche
Mă găsesc cuminte,
De ce pleci viaţă?
Stai încă şi încă!

Privesc tăcut
Oglinda apei toată:
O scurtă viaţă,
Plină de păcate!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă nu e târziu

Niciodată nu e târziu
să iubeşti!
Niciodată nu e târziu
să te trezeşti!

Atunci când în jur ţi se pare,
Că îţi fuge pământul de sub picioare,
Când nu mai vezi nici lună, nici soare...
Mai e încă o şansă dezlegătoare:
Eşti tu, barca ta salvatoare!

Încă nu e totul
Pierdut,
Încă timpul din noi
nu s-a oprit,
Încă te pot sava
noi aripi de zei,
Încă
găsi-te-va soarta
Printre atâtea
electrice căi!

Veni-vei cuminte
la Poarta împlinirii,
Te vor întâlni
Sfintele şoapte ale iubirii...

Urca-vei în calea
de dragoste plină,
Atinge-ţi-vei buza
de spuza zării senine!
Şi pluti-vei înaripat
cu gândul la ziua de mâine!

Pe drumul cu rouă
vom păşi împreună!
Tu şi eu:
O viaţă cu totul nouă,
Senină!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Rugam luna, rugam stele,
Viaţa visurilor mele,
Să mă vadă şi să-mi spele
Noaptea gândurilor grele!

Luna îmi şoptea: prea poate!..
Stelele-mi ziceau: prea noapte!
Gândurile mă-necau,
Zile mi se perindau.

Unde-i dorul fără dor,
Bate vânt mistuitor,
Îi lansezi aripi de pace...
Dorul lui, inima tace!

Doamne, dă la lumea toată
Viaţă fără de păcate!
Şi în dragostea făpturii
Pune rădăcini iubirii!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel lui Făurar

Cea mai scurtă lună din calendar,
Încă plină de zloată şi-nnegurare,
Cu apelativul popular de Făurar
Din latinescul "februum"–purificare.

Urmează imediat după Cărindar
Cu dimineţi şi chindii amăgitoare,
Cea mai scurtă lună din calendar,
Încă plină de zloată şi-nnegurare.

Gerul deseneaz-arabescuri mai rar,
În alcovuri, e-nfocată preocupare,
Chiar dacă primăvara-i sub tipar,
În muguri de viaţă, s-aducă culoare

În cea mai scurtă lună din calendar.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul lui Făurar

Cea mai scurtă lună din calendar,
Încă plină de zloată şi-nnegurare,
Cu apelativul popular de Făurar
Din latinescul,, februum"–purificare.

Urmează imediat după Cărindar
Cu dimineţi şi chindii amăgitoare,
Cea mai scurtă lună din calendar,
Încă plină de zloată şi-nnegurare.

Gerul deseneaz-arabescuri mai rar,
În alcovuri, e-nfocată preocupare,
Chiar dacă primăvara-i sub tipar,
În muguri de viaţă, s-aducă culoare

În cea mai scurtă lună din calendar.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochii tăi

În ochii tăi mă regăsesc
Aceeaşi zână bună
Chiar dacă-i o minciună
Eu încă cred în ei

Şi incă o viaţă
Sau zece de-aş avea
Oglinda vieţii mele
E în privirea ta

Acolo-mi duc tăcerea
Suspinele şi dorul..
Acolo-i bucuria
Extazul şi fiorul.

Al dragostei nespuse
În vorbe adunate
În liniştea din ochii-ţi
Eu le găsesc pe toate.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zboară dorul

Zboară dorul, căutând amorul,
Pe câmpii cu flori şi rouă în obrăjori,
Trezite în zori de ciripitori,
Care dau fiori cu orchestra lor.

Zboară dorul, căutând amorul,
Prin păduri stufoase, leagăne umbroase,
Verde mătăsos cu miros frumos,
Ce îngână uşor glasul de izvor.

Zboară dorul, căutând amorul,
În cascade reci şi curcubee seci,
Descântate în veci de admiratori
Ce iubesc din zori înălţând fiori.

Zboară dorul, căutând amorul,
Prin troiene groase, albe şi spumoase,
Pe plaiuri cu ghiocei, ca urechile de miei,
În bucurii naive ca şi cărciul babei.

Zboară dorul, căutând amorul,
Întrecând şi norul ce umbreşte sporul,
Că de îl va prinde nu va fi cuminte,
Totul va fi odă, totul va fi cinste.

Zboară dorul, căutând amorul
Ce-atâţă fiorul pictând viitorul,
Cântec şi speranţă, dragoste de viaţă,
Sfinţită cu altă prefaţă.

poezie de Valeria Mahok (17 ianuarie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat

Dormeam dus...
Deodată apari tu, mamă,
şi, cu amândouă mâinile,
ochii mei
îi deschizi...
Apoi pleci,
eşti tare grăbită...
şi somnul vine din nou
ca ploaia
după o caniculă mare.
Stai treaz – îmi şopteşti –
încă o secundă treaz,
încă o zi,
încă un an,
încă o veşnicie...

poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politica nu este o meserie în sine... e o chiverniseală e celor ce nu-şi găsesc un rost onest în viaţă, la fel de veche precum cea mai veche meserie din lume. Şi din păcate cu "actori" evoluând uneori sub limita decenţei şi-a omeniei.

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samba

am să mă sparg într-o oglindă
prin tocuri şi pe-o podea de viaţă
să pot să te găsesc pe tine, tu chip
şi-n clipe de fericire să spun
că mai există un început, de viaţă
în care încă simplu să pot sa spun
nu-n gol
că poţi să mă iubeşti!

nu vreau să uit că-n umbre de ploaie
de melodii, poate, încă chipului tău tresare
că eşti o zi albă şi vei dansa o samba
amândoi în roşu de foc, într-un destin
pe cărări noi de viaţă şi nu uitând
că noi pe podeaua vieţii, simplu existăm

da, samba vreau în pantof să-o bat
şi zâmbetul tău trist să-l refac
în bucurie
iar pe cer să pun sărut
de gând, de zbatere şi te rog
prin acest vers să nu uiţi
că-n oglinda vieţii este loc
pentru doi, iubind în joc de samba

poezie de Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inocenţă

Într-o joacă de copil
stai ascunsă şi zâmbeşti
toţi aplaudă când râzi
chiar de nu ştiu cine eşti.
Azi alergi în câmp de vise
din cireşe-ţi faci cercei
peste timp arunci povara
de a fi cu anii grei
umbra ţi-o aduci aproape
paşii tăi mărunţi pe ape
ce încă se mai aud
desenează curcubee
pe nisipul cald si ud.

Valurile înspumate
în care vei înota
azi îţi par doar stropi de soare
marea toată e a ta.

Într-o joacă de copil
te găsesc la ceas târziu
stai ascunsă într-un suflet
trist şi singur şi pustiu
zâmbetul pietrificat
pe un chip îmbătrânit
a mirare mai încearcă
să-nţeleagă ce-a păţit
viaţă asta răsturnată
ce-i aproape de sfârşit.
Te-a închis în nepăsare
a luat cheia şi-a fugit
tu încerci cu disperare
jocul din copilărie
când rădeai cu ochii-n soare
alergând pân l-a chindie
doar că astăzi bătrâneţea
din alt timp a prins teren
ascunzând iar inocenţa
de copil în somn peren
ce din vise îţi zâmbeşte:
‘'inca mai ai vlagă-n tine
hai la viaţă te trezeşte
vino joacă-te cu mine''.

poezie de Marioara Vişan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai stai?

Mai stai o lună ori o viaţă, mai stai un secol sau un an,
mai stai cinci ieri, opt azi, un mâine, nouă clătite şi-un motan.
Mai stai în noi, cu noi, cuminte, cu mine stai, în gând, în pori,
mai răspândeşte-mă spre tine, mai fii lumina dintre nori.
Mai stai un prânz, un luni, o cină, un miercuri stai, un mic dejun,
un pod, o bere, o plimbare, trei maratoane, un Crăciun,
o linguriţă de smântână, o margaretă, un kefir,
o amăgire, un spectacol, un bronz, o ploaie, un sictir.
Mai stai un timp, mai stai o vreme, mai stai un ceas, mai stai un ev,
neîncercând să te substitui, am reuşit să te prelev.
Mai stai şi nu mai sta pe gânduri, mai stai un pic mai mult decât
până în clipa-n care fuga ţi-ar arăta că-ţi stau în gât.
Mai stai ca roua pe zambilă, mai stai ca piatra în pârâu,
mai stai ca frunza sub omidă, mai stai ca mortul în sicriu.
Mai stai o mare şi un munte, mai stai un nor, un stânjenel,
mai stai ca ridul meu din frunte, ca intunericu-n tunel.
Mai stai de-un curs de limba greacă, ca o brăţară de argint,
mai stai un port, un far, o barcă, mai stai ca orbu-n labirint.
Mai stai că vrei sau fără voie, mai stai un drog, mai stai un fum
sau dacă pleci, du-te, dar lasă, mereu, firimituri pe drum.

poezie de Eduard Lupascu (24 iunie 2019)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc la fratele ce tace

Privesc la fratele ce tace
când mulţi îi spun în faţă: tu!
– El poate îndura ocara,
el poate – dar eu încă nu!

Privesc la cel ce nu se plânge
când i se fură tot ce-avu.
– El poate duce nedreptatea,
el poate – dar eu încă nu.

Privesc la cel ce nu întoarce
cu rău, cui răul i-l făcu.
– El poate iertător să rabde,
el poate – dar eu încă nu!

Privesc la cel ce are milă
de blestematul ce-l bătu.
– El poate, paşnic, să se roage,
el poate – dar eu încă nu!

Privesc la cel ce moare-n pace
spre slava care şi-o ceru.
– El poate, Doamne, să Te vadă,
el poate – dar eu încă nu!

Isuse, Doamne, mi-e ruşine
când mă gândesc la ce-ai spus Tu.
– De ce eu nu privesc la Tine,
de ce el poate – şi eu nu!?

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul inimii cu dor

Fustă scurtă, toc înalt,
Mă bagi iarăşi în păcat,
Îţi privesc trupul, piciorul
Şi-ţi duc de aproape dorul.

Fără tine lumea-i goală,
Fără sărutul de la şcoală,
Eram colegi cu state vechi
Şi-n iubire doar perechi.

Te-aş mângâia mereu, oricând,
Fluturii-n stomac fac rând
S-ascundă sub aripi uşor
Izvorul inimii cu dor.

Fustă scurtă, toc înalt,
Mă bagi iarăşi în păcat,
Îţi privesc trupul, piciorul
Şi-ţi duc de aproape dorul.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă cât sunt în viaţă

Iubeşte-mă fără reţineri,
Acum, cât suntem încă tineri.
Iubeşte-mă ca pe-o comoară
Descoperită prima oară.

Iubeşte-mă cât sunt în viaţă,
În fiecare dimineaţă,
Iubeşte-mă la prânz şi seara,
Cât încă nu mă plânge ceara.

Iubeşte-mă în miez de noapte,
Spunându-mi la ureche şoapte,
Iubeşte-mă în pat de rouă,
Cât încă Luna este nouă.

Iubeşte-mă cât încă soarta,
Deschide inimilor poarta,
Iubeşte-mă cât încă visul
Deschide-n suflet paradisul.

Iubeşte-mă ca pe-o magie
Cu vers şi ritm de poezie,
Iubeşte-mă, citindu-mi cartea,
Cât încă nu mă cheamă moartea.

Iubeşte-mă fără orgoliu,
Nu aştepta o zi de doliu,
Iubeşte-mă cât încă vântul
Ţi-oferă darul meu, cuvântul.

poezie de Ionuţ Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (8 iunie 2022)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape... departe...

Stau în faţa ta
aproape, departe
tremur
sărut
mă cutremuri
tăcut.

Stau în pieptul tău
aproape, departe
bat
iubesc
te tac
te trăiesc.

Stau pe ale tale buze
aproape, departe
gust
mă zbat
sărut
furat.

Stau poem pe pielea-ţi tremurândă
aproape, departe
te dor
te sting
m-adori
te strig.

Stau în tine rugă
aproape, departe
mă scrii
poezii
prea vii
nopţi târzii.

... Şi noi ne topim...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişu (privind spre Opinia): Mi-e frică, Nina!
Nina: De ce?
Mişu: Orice revoluţie începe cu un miting neautorizat. Şi se termină cu o nouă lege a presei...
Nina: Aiurea! Oamenii aceea vociferează! Atâta tot! Revendicările lor nu sunt clare!
Mişu (grav): Nici nu ştii ce periculoasă este voinţa oamenilor care nu ştiu ce vor!
Nina: Stai liniştit! Sunt nebuni, dar inofensivi! Încă nu alcătuiesc o majoritate parlamentară...

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viaţă...

O viaţă e de aur,
O clipă e de- un veac
Când zbori şi cazi alături
De omul ce ţi-e drag!

Rămâne-va o clipă
În zbor de rândunea,
Ce va sclipi la tâmpla
Argintului de nea!

E taină de lumina
Ţesută-n catifea,
Ce vine şi tot scaldă
Mereu prezenţa ta!

O lacrimă-i un strigăt
Şoptit din viaţa ta,
Ce speră a renaşte
În strălucirea sa!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, viaţă

Îmi trec fiori prin mădulare,
De-mi strigă corpul tot: Mă doare!
Prea neagră-i noaptea şi urâtă...
Dar n-are cine să m-audă!

O sumbră taină din surdină
Îşi face loc printre poteci
Şi, cum îşi râde ea de mine
Dându-mi podoabe brume reci..

Sunt obosită îi zic, mă lasă!
Se pierd priviri în clipe vii...
Iar ei de mine nici că-i pasă
Şi-mi toarnă nori mai cenuşii...

Ah, viaţă! Viaţă şi iar viaţă!
Târziu pătruns-am rostul tău
Şi-mi cade lacrima pe faţă,
Şi înţeleg: de vină-s eu!

În spaime luna îmi apune,
Îngrijorată-i steaua mea,
Ce bine-ar fi, să încep, anume,
O a mea viaţă, de cândva!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iară eu, lumina mea...

Se năştea o stea în seară,
Întrebai: nu este a mea?
Inima-mi se-mbujorară,
Bolta toată cuprindea!

O chemai mai în aproape
Să mai stăm la sfat în două.
Ea se aprindea mai toată
Până-n zorile cu rouă!

O vedeam cum tremura,
Căuta Calea Lactee!
Iară eu – lumina mea,
Prin luceferi să mai steie!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râdea seninul

Râdea seninul cu rouă
Într-un târziu zăpăcit,
Clipa despica in două
Un orizont răvăşit.

Noaptea năştea dimineaţă
Cu-aura scăldată-n crâmpei,
Steaua căta dulcea şoaptă
Într-o aromă de tei.

Dorinţa m-apasă nebună,
Tăcerea din mine zboară:
– Ah, viaţă, robul din mine
Oglindă prin tine se vrea!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!