Râdea seninul
Râdea seninul cu rouă
Într-un târziu zăpăcit,
Clipa despica in două
Un orizont răvășit.
Noaptea năștea dimineață
Cu-aura scăldată-n crâmpei,
Steaua căta dulcea șoaptă
Într-o aromă de tei.
Dorința m-apasă nebună,
Tăcerea din mine zboară:
Ah, viață, robul din mine
Oglindă prin tine se vrea!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
* * *
Renaștem iară noi în dimineață,
Cu o vorbă caldă ori cu o povață,
Se-ndreaptă pașii cătinel spre viață,
Speranțe noi ne luminează-n fața.
Singurătate, cât ești de haină,
Dar cât e de blajină, clipa care vine?!
Opresc a mea privire spre a cerului lumină,
În vraja lui aleasă oglindă pentru mine!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ah, viață
Îmi trec fiori prin mădulare,
De-mi strigă corpul tot: Mă doare!
Prea neagră-i noaptea și urâtă...
Dar n-are cine să m-audă!
O sumbră taină din surdină
Își face loc printre poteci
Și, cum își râde ea de mine
Dându-mi podoabe brume reci..
Sunt obosită îi zic, mă lasă!
Se pierd priviri în clipe vii...
Iar ei de mine nici că-i pasă
Și-mi toarnă nori mai cenușii...
Ah, viață! Viață și iar viață!
Târziu pătruns-am rostul tău
Și-mi cade lacrima pe față,
Și înțeleg: de vină-s eu!
În spaime luna îmi apune,
Îngrijorată-i steaua mea,
Ce bine-ar fi, să încep, anume,
O a mea viață, de cândva!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin...
Aici e prea cald,
Dincolo e frig,
Vai, ce să fac?
Cui să mă plâng?!
Nu îmi e bine
Și lui îi e greu,
Merg înainte
Eu și cu el!
Încolo m-aș duce,
Dincoace aș sta,
Destinul oftează:
Ce soartă grea?!
Mă strigă, mă tace!..
Privesc împrejur,
Caut liniște-n pace!
Destinul e dur!
Nu-i nicio lege,
E de necrezut!..
Oare el înțelege?
Destinul durut!
Cine sunt eu?
Răscolesc horoscoape,
Caut răspunsuri!
Ce straniu destin?!
El mă aruncă,
El mă salvează!..
Aș vrea să mi-l prind,
El se lansează!
Destin labirint!
Încerc să mă-mpac
Cu el și cu mine,
El, răsfățatul,
Își râde de mine!
Destin zăpăcit!
Ah, cum îl iubesc
Și cum mi-l detest!
O vorbă îmi tună:
- ‛Grijește de tine!
Destin înțelept!
Destinul urmează,
Cu el mă tot poartă,
E robul din mine
În zi și în noapte!
Destin înrobit!
Destinul mă nalță,
Tot el mă amână!
Stranie soartă,
Tocmai ca mine!
Destin fericit!
Mă vede, mă lasă,
Fiorii mi-i cheamă,
Vorbi-i-aș eu multe,
Dar el nu se-alarmă.
Lucidul destin!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi mâna
Dă-mi mâna
Și hai, să descoperim
Noi orizonturi în căutare!
Prin mine,
Prin tine
Să altoim
Senina,
Dulcea
Visare!
Oprește-ți privirea-n popas,
Pe aripi
De revărsare!
Și dorul tău
Bucură-se,
Cu adevărat,
De-această clipă
În desfătare!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revelație
Nu știu,
Ce a vrut să spună
Acel cineva,
Știu, că încerca
Să aleagă
Un cuvânt potrivit,
Pornit spre mine,
Ca niciodată,
În avans zăpăcit.
Inima în el fremăta
Chibzuit,
Fixând ochii
Spre un infinit,
Spre o zare,
Prea poate,
Un răspuns căuta,
O șoaptă
Pe fruntea de brume
Senină,
Curată...
Era cuvântul rodit,
Nerostit,
Nescris,
Care dorea
Să nu cadă
Într-un fraged abis,
Într-o nepăsare
Ciudată,
Uitată!..
Îi mulțumesc,
Pentru prezența
În care
Lăsatu-i-a pe toți
Drept ochi
De izvoare!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visele s-au scurs...
Nu mai e nici o speranță
Către mine, pentru noi,
Timpul nu e o balanță,
Să se-ntoarcă înapoi.
Clipa căuta simțire!
A fost vie și cerea
Sentimente de iubire
Între vremea mea și ta.
Spui: cum aș putea vreodată?..
Zic: demult eu nu mai sunt!..
În zadar sunt astea toate,
Dorul tău a fost prea mut.
Da, iubeai cărări străine!
Da, eu moartă te-așteptam!
Se usca inima-n mine,
Tu nimic nu observai.
Nu căta dovezi deșarte,
Prea târziu să faci bilanț,
Vremea nu se mai întoarce,
Visele s-au scurs în lanț.
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iară eu, lumina mea...
Se năștea o stea în seară,
Întrebai: nu este a mea?
Inima-mi se-mbujorară,
Bolta toată cuprindea!
O chemai mai în aproape
Să mai stăm la sfat în două.
Ea se aprindea mai toată
Până-n zorile cu rouă!
O vedeam cum tremura,
Căuta Calea Lactee!
Iară eu lumina mea,
Prin luceferi să mai steie!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În visul dinspre miazănoapte
Chiar nu avem altceva mai bun de făcut decât să ne stingem încet?
Mă întrebam privind în oglindă
și, cercetându-mi cu atenție conturul, te vedeam pe tine,
și mă vedeam pe mine.
Ne deschideam ca o fereastră înspre toți și toate
și ne vedeam pe amândoi trosnind
ascunși în fiecare colț al nostru -
din toate încheieturile lumii.
Și mă vedeai pe mine,
și te vedeai pe tine,
și mă vedeam pe mine,
și te vedeam pe tine.
Și stăteam cu ochii înfipți în oglindă și nu ne mai vedeam.
Încercam să scriu cu oasele noastre pe care le treceam
prin ochiul lumii
toate cele câte n-au fost scrise,
când te vedeam pe tine,
când mă vedeam pe mine.
Și noaptea, și ziua, și clipa, și viața,
și toate cele câte-au fost visate,
ca într-o paranteză le-am închis și le-am ascuns de tine,
când pe treptele luminii coborai și zâmbeai,
când mă priveam pe mine și te vedeam pe tine,
în visul dinspre miazănoapte.
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la * * *
Lasă-ți sufletul să plângă
Când o vrea și cât o vrea...
E nevoie să ajungă,
Să-și mai spele o rană grea.
O lasă-mă,
Lasă-mă, Doamne, iar
Să văd lumea din jur,
Dă-mi acest dar!
De atâta greu...
Mi se topește sufletul meu,
Lacrima văzul meu îl albește,
Lacrimă, sufletul meu obosește,
Orbește...
Strigăte, proteste în mine, mă înec...
Șoapte, rostite-n surdină!..
Doresc peste tot să pășesc, să trec!
Și... caut lumină, Lumina din mine!..
Dar unde e? Unde e acel zeu,
Să mă-nțeleagă,
Să mă asculte, să mă vadă
Al meu Dumnezeu?!
Ah, viață!
Da, viață!..
Sunt, poate,
Prea mulți
Ca mine,
Ce îți cer
O povață!..
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imensitate
Taci și lasă tăcerea să te... conducă,
Taci... și lasă vremea, timpul să curgă
Cum curge un râu învolburat de munte,
Taci și ascultă cum cântă-n cascade!
Privește uimirea din mine prin timpul...
Timpul ce vine, ce mi te aduce în cale,
Lasă fiorii, fiorii să-ți freamăte-n... sânge,
Fierbe și pierde-te-n doar în privirea mea!
Trăiește clipa, trăiește doar pentru mine,
Uită de ieri și de zile trecute, rămâi cu...
Rămâi cu mine-n eternitate... Minune,
Împarte infinitul la doi, împarte-l la Noi!
Lasă tot cerul să ne zâmbească acum,
Toți norii lasă-i să curgă picuri pe Noi,
Pășește în viață prin roua de dimineață,
Uită și lasă uitarea să moară, să... piară!
Cuprinde tot imposibilul, cuprinde... Tot,
Cuprinde visul, visul din noaptea uitată,
Alege o Stea, fii doar steaua, steaua mea
Aici aievea, aici cuprinde... imensitatea!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pețirea clipei
Nu te închide în carapacea negurilor tale,
Atâta viață e în jurul tău,
Încearcă să pătrunzi un cânt în desfătare
De pasăre iubită-n trilul său.
Un nor de-o vrea să-ți calce pe hotare,
Privește-l și-l lansează zâmbitor
Acolo, pe un val verziu de mare,
Pe un picior de rimă plutitor.
Pe gene îți așterne-n cale unde
De stropi zburdalnici, arc în curcubeu
Și cerul necuprins doar tu cuprinde,
Înveșnicește-l prin seninul tău!
Și las'să cadă coarde în vibrare
De prospețime, pe arome-flori...
Și clipa toată e în așteptare,
Să o pețești tu, om păciuitor!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insomnii de toamnă
în noaptea aceasta de toamnă,
târzie, zănatecă, tristă,
foșnește rugina în frunze,
curg doruri din tot ce există,
iar îngeri cu pleoape de rouă
pe umerii nopții se-așează
privind prin ferestre închise
cum toamna-n grădini aberează.
m-aș duce aiurea în lume
să-nvăț cum să uit să te-aștept,
să crească în mine tăcerea
smulgându-mi cuvântul din piept
și-apoi, stând pe marginea lumii,
golită de tine-a pustiu,
s-adorm printre țărmuri incerte
bolnavă de-atâta târziu.
poezie de Nina Tărchilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am înviat o clipă
Am înviat o clipă-n al meu zbor,
Columnă de Lumină se zorea,
Fulgerător se despica un nor
Și raza ei eternă mă urma!
O mângâiam cu mână de fior,
Trezeam șoptiri în așteptări târzii,
O desenai în vis de mii de ori,
Mă regăsi acum, o clipă, cea de-ntâi!
Și am simțit seninul meu ușor,
Aura mi-a zâmbit cu ochi de stea!
Lăsați-mă, să mă topesc în dor,
S-o dăruiesc cuminte altcuiva!...
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Târziu de toamnă
E toamnă, e târziu și nu știu cine
Își picură din cer tăcerea mută!
Te simt cum vii să tulburi iar în mine
Tăcerea sufletului. Taci și-ascultă!
Nu zi nimic; nu tulbura tăcerea!
Tu nu-ți dai seama? Un cuvânt de-ai spune
Ai deștepta în mine iar durerea
Iubirii care-ar vrea să se răzbune.
Abia am reușit s-o mint, și-acum
Tu vii s-aduci cu tine iar regret?
Să o trezești cu-al tău parfum?
Nu o trezi! Te rog pășește-ncet!
I-am spus că e târziu și că-n grădină
Și florile-au murit, fiindcă e toamnă,
Că nu mai au căldură și lumină
Și chipul tău nimic nu mai înseamnă!
Tu nu observi ce liniște e-n mine?
Cum toamna-și fredonează trist cântarea?
Cum picură... tăcere, nu știu cine,
Și peste toate-așterne-ncet uitarea?
poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geneva
Adie a liniște ape tiptile,
Plăpânzi vârcolaci...
Și în roz, aurie ori albăstruie
Arome de vise
Din ceruri veghează,
Neîncetat.
Pe frunte de gânduri,
În gest de mătase
O șoaptă te îndeamnă
O alta te lasă
Prin ape, prin frunze,
Printre copaci...
Privirea se-ndreaptă-nainte,
Ocolind o asfințire.
Peste podul în arcuri,
Mai sus de lumină,
E Orizont
În desăvârșire!..
Între un întreabă
Și un răspunde
Avans
În repaos,
Fiori
În neștire...
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când mă vei căta
Când mă vei căta în floarea de cireș
voi fi din nou plecat la Ieși
să îmi descarc desaga cu priviri
prin cel oraș, sau printre amintiri.
Când mă vei căta pe drum ori pe cărare
voi fi plecat în lumea mea cea mare
iar când mă vei găsi într-un târziu
voi fi trecut prin spinul viu.
Când mă vei căta, voi fi din nou copil
plecat în zarea liberă de nori
acolo unde se pleacă uneori
când ești poet, sau când devii senil.
Când mă vei căta în nemurire
voi fi baraj de hidrocentrală
un paznic al timpului ce ară
spre alte orizonturi, în haina mea de mire.
poezie de Dănuț Cepoi din Din volumul "Picături de memorie", Editura Armonii Culturale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O viață renaște
O viață se naște, oricum,
Pe învățăminte!
Să nu greșești:
Trăiește-ți clipa în adevăr,
Dar nu în cuvinte!
Trecutul îți dăruie
Doar învățăminte
Și nu în el să trăiești,
Nu te minte!
Prezentul contează,
Acum cine ești?
Ce vorbe, ce fapte
Acum isprăvești?!
Ia seama,
Să nu greșești!
Căci omul,
De aceea e om, măi frate,
Cu gândul la viitor viețuiește,
E o șoaptă!
Nu lăsa nicicând pe mâine
Ocazia să faci un bine!
O viață se naște, oricum,
Pe învățăminte!
Să nu greșești:
Trăiește-ți clipa în adevăr!
Nu locui tu,
Doar în cuvinte!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina omenească
Atunci când marea bate-n val
Și vâsla-ți trece-n șoaptă,
Speranțele când le simți pal,
Tu te împaci cu toate!
Când cerul este răvășit,
Și inima-ți se zbate,
Și ai un vis nesăvârșit,
Îți amintești de toate!
Strecori pe rând mii de poteci,
De obstacole nu-ți pasă,
Să ieși învingător încerci,
De arzi, tu nu te lasă!
Și lumea toată de-i pe dos,
De nu-ți aprobă pasul,
Te vrea cu nările în jos?..
Tu mergi corect ca ceasul!
Prieteni de o fi să ai,
Aproape să te țină,
Credință trebuie să dai!
Să nu te vinzi pe tine!
Încearcă să ajuți cum poți,
În toate bun e sfatul,
Dar, fii atent sunt și netoți
De îți măsoară pasul!
O rază să strecori oricând
Din depărtări albastre,
Prin orizonturi semănând
Lumină omenească!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caleidoscop
Când ajungi în fapt de noapte,
Vezi obscurul tremurând
Și pătrunzi în via șoaptă,
În fiorii tresărind.
Mii de game diferite
Își răsfață al lor decor,
Paradisuri nesfârșite
Rădăcină de izvor!
Apar oameni și iar pleacă
De li-e greu, de li-i ușor...
Fiecare, cât se poate,
Lasă urme-n drumul lor!
Unul, vezi, coboară-n vale,
Altul dealul să ridice,
Celălalt, năucit în cale,
Nu știe, unde s-o-apuce?..
Visul ochilor cu rouă
Într-o vreme pe apucate,
Cerul îl despică-n două,
Astă lume o deșteaptă!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluturare
rătăceam într-o lume așa... cum este ea
nopțile și zilele se scurgeau pe lângă
până într-o dimineață de primăvară când
planeta s-a oprit în ochii tăi, în gestul tău
în clipa aceea m-am născut cu adevărat
în clipa aceea am început să învăț să merg
de data asta altfel, neatingând pământul sau lucrurile
am început să învăț să vorbesc, nu prin cuvinte
ci prin toată ființa, în apnee sau
respirând dintr-odată tot cerul
tu nu făceai nimic pentru asta
nici măcar pentru setea să-ți fiu mereu aproape
la tine totul era unic și perfect
acum, ceva s-a risipit așa cum rugina
acoperă strălucirea metalului
cum noaptea își vâră soarele în sân
și nu mai știu cine am fost, cine sunt
tu ești probabil într-un loc mai bun
o duci bine sau dai viață altor bărbați
așa cum s-a întâmplat mie
și ce dacă pe mine, pe alții, ne ucizi astfel
așa ne ajuți să înțelegem ceea ce suntem
fluturii clipei opriți pe buza vasului vieții, tu
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!