Las totul...

Las timpului uitarea
şi toată durerea mea...
Las visului chemarea
şi fericirea ce o caut...
Las totul în mâinile
iubirii şi a dorinţelor
pe care trupul meu
le caută...
Femeia din mine te
strigă şi las infinitului
căutărilor mele rebele
şi curcubeului bucuria
existenţei...
Las toamnei hainele
ude de lacrimi...
şi dragostei culoarea
albastrului de Voroneţ!

Las totul pentru iubirea,
pe care mi-ai dăruit-o,
iubite, de vis!...

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi

Dă-mi noaptea ta şi visele,
Dă-mi bucuria ce ţi-o dau,
Dă-mi dragostea-n privirea ta
Şi acelaşi dor a viselor!

Dă-mi ziua ta şi fericirea,
Dă-mi zâmbetul şi bucuria,
Dă-mi inima ca o mireasmă,
Iubitule, tu imi dai viaţă!

Dă-mi gândul meu să fie-al tău,
Dă-mi si iubirea să o am
Şi lasă-mă să fiu tot eu
Cea care cere dragostea!

poezie de Miriam Nadia Dăbău din Dor de poeme
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce fac?

Amestec picăturile de rouă,
cu iubirea ascunsă
în căuşul palmelor mele!
Deasupra aştern trandafiri
veştezi si petale rupte
semn că iubirea a murit!
Apoi îmi schimb veşmintele negre
ca totul să pară, Ok..
Doar inima tresare plângând...
Nu o las... e prea inocentă,
pentru o lume perversă si nesigură...
Destul!... adun picăturile de
rouă cu iubirea rece,
în căuşul palmelor si totul
este gheată!
Aşa devin insensibilă...

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu faci decât sā ucizi
iubirea,
ca o pasăre rănită
ce-şi frânge aripile
şi piciorul e prins în laţ,
aşa eşti tu în clepsidra
timpului rămas!

Eşti Proust cu uitarea,
eşti Shakespeare cu
tăcerea,
eşti Baudelaire cu
iubirea

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te vreau aşa...

În faţa casei mele cresc
mulţi copaci cu frunze...
Las vântul să scuture norii
şi frunzele se pierd,
dar păstrez frunza iubirii
cu semnele chipului tău...

Pe aceeaşi frunză sunt
lacrimi... lacrimile visurilor
mele şi-a dragostei găsită
pe frunza copacilor goi...
Nu te-aş schimba cu nimeni...

Mi-eşti drag, atât de drag,
încât drumul meu spre tine
e plin de miresme ce m-atrag,
e mirosul liliacului primăvara...
Nu te teme, iubite, nu te-aş
schimba cu nimeni!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt zeiţa dragostei...

Mă simt zeiţa dragostei în stele,
cu vise, împliniri şi cu regrete
De aş atinge vârfurile albe,
M-aş transforma în pasăre de noapte...
Aş alerga-n cărările iubirii
şi aş striga lui Prometeu, iertare,
dezmăţul păsării de noapte
să se transforme în iubire...
Eu mă hrănesc cu suflete uşoare şi apă beau de la izvoare,
în zborul meu spre înălţime
caut locuri cu verdeaţă vie,
unde iubirile se leagă cu Ielele
copilăriei...
Sunt zeiţa dragostei eterne
cu multe suflete răzleţe
ce caută fericirea-n vise
şi nopţile şi le petrece pe înălţimi de culmi albastre...
Eu sunt zeiţa dragostei alese!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva din mine caută ceva

Ceva din mine caută singurătatea, ceva caută oamenii.
Bine că am ce alege.
Ceva din mine caută lumina, ceva caută întunericul.
Bine că pot arde, bine că mă pot stinge.
Ceva din mine caută liniştea, ceva caută larma.
Bine că există cuvântul.
Ceva din mine caută moartea, ceva caută nemurirea.
Bine că există cerul.
Ceva din mine caută ceva din tine.
Bine că există iubirea.
Ceva din mine caută adevărul, ceva caută minciuna.
Bine că există cugetul.
Ceva din mine caută totul, ceva caută nimicul.
Bine că există ceva care caută ceva.
Ceva din mine caută suferinţa, ceva caută alinarea.
Bine că există lacrima.
Ceva din mine caută fericirea.
Bine că există speranţa.
Ceva din mine caută agonia, ceva caută extazul.
Bine că mai pot să respir.
Ceva din mine îl caută pe Dumnezeu, ceva îl caută pe diavol.
Bine că am în cine să cred şi de cine să mă lovesc.
Ceva din mine caută uitarea, ceva caută amintirea.
Bine că mai există visele.
Ceva din mine caută o secundă, ceva caută un minut,
Ceva caută o oră, ceva caută o zi, ceva caută o lună,
Ceva caută un an, ceva caută o viaţă,
Ceva caută mereu ceva.

poezie de Ionuţ Caragea din Absenţa a ceea ce suntem (27 decembrie 2009)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curg florile, ca amintirile...

(te-ai dus)

Te-am iubit, ca zorile ce vin
în dimineti de primăvară,
în picături de soare şi verdeată,
în inima târzie, cu miros de viată!..

Şi niciodatå n-am crezut că vântul
v-a rupe lanţul dragostei ce curge,
ca o licoare-n sufletul ce plânge...
în clipele uitării dintre vise!

M-am aşezat la margine de drum,
să văd cum liliacul înfloreşte,
culoarea mov mă zăpăceşte
si respiratia mi se şterge!

Te-am îmbrăcat în flori de trandafiri
ca hainele iubirii să îţi fie,
pecete de va fi să uiţi...
iubirea ce-ai lăsat-o vie!...

Dar ai uitat că zorii plâng
o dragoste de vise,
că primăvara a-ngropat-o
printre frunzişul seri!
Şi liliacul a-nflorit la marginea
pădurii,
privesc pierdută florile ce curg
Şi-mbracă drumul noptii!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul care leagă

Am găsit cuvântul care-ncepe de la doi
Da!
Am găsit echilibrul deasupra timpului tău
şi m-a cuprins emoţia
pe care am s-o convertesc în extaz
chiar de voi fi prigonită
de-atâtea răni adânci şi arzătoare
pentru că tu mi-ai dăruit ecoul care îmbracă sentimente
şi naşte necuprinsul
tuturor dorinţelor mele,
iubire preaslăvită,
am acceptat
toate anotimpurile încâlcite ale lumii,
cărora tu le-ai dat
sensul, culoarea şi lumina,
schimbând dezastrul clipelor măcinate pentru fericirea mea
întru veşnicie...
Da!...
Sunt a ta şi-am venit în lumea existenţei tale
tu mi-ai dat încă-o viaţă
să mă avânt spre asfinţitul frământat de vise,
acolo unde cerul cade pe pământ,
frumuseţe accesibilă o singură dată...

poezie de Lusiana Drăguşin (23 februarie 2013)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă-mă...

Iubitul meu, când pentru prima oară mi-ai şoptit...
Că dragostea e tot ce ne-ncojoară,
Am tresărit precum o floare rară sub adieri de vânt răzleţ,
ce-şi caută un loc sub soare...
Tu ştii că dacă într-o zi petalele-mi vor fi atinse
şi raze mă vor risipi în nori,
Iubirea mea să o păstrezi aievea,
cu împletiri de rozmarin şi dor...
Nu vreau să plângi când vei citi ce-am scris,
Un dor nebun am... doar să te-ating
şi te iubesc la fel de mult,
ca trandafirii scurşi pe trupul gol...
O lacrimă de-ţi ştergi discret
o simt cum arde în eter
şi ploile o sting mereu, nu-ţi fie teamă de-o să pier...
Te las... să-mi plâng iubirea mea cu flori de nufăr şi parfum
şi ştiu că nopţile-ţi vor fi
la fel de albe şi pustii!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De auzi ale mele şoapte
Pe pământ desculţă calc
Printre frunze şi prin iarbă,
Cu miros de flori mă-mbăt
Şi de abur şi verdeaţā.

De auzi a mele şoapte
Şi chemarea ce o port,
Lasă-mi dragostea să vie
Ca să fie ca un foc.

Goală sunt, visez la tine,
Chem iubirea-n ajutor,
Ca şi ploaia care cade
Aşteptând al clipei dor.

Voi purta şi coroniţă
Din fânul cosit căpiţă,
Ne vom îmbăta de tot,
Prin iarbă şi printre flori!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu plânge, mamă...

Nu plânge, mamă, pentru mine,
Nu plânge, zău nu are rost,
Sunt val ce strigă ziua lumii
Şi noaptea uitå de ninsori

Nu plânge, mamă, nu e bine,
O lacrimă de-a ta, e mult
Mai bine lasă-mă pe mine
Să-mi duc necazul început!

Nu plânge, mamă, trece toamna
Şi frunzele se pierd pe drum,
Simt rodul dragostei în mine
Ce-ascunde amintiri de mult!

Nu plânge, mamă, n-am så mor,
Când vântul bate dinspre nord
Şi sufletul mi-e îngheţat
De dorul mare ce îl am!

Nu plânge, mamă, lasă aşa...
Sau hai să plângem împreună,
Ne ştergem lacrimile-n zori
Şi până-n seară se usucă!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toată inima

Îşi căută gândurile şi ele sunt la mine,
i-am simţit golul fiind gata s-o ajut
cu toată inima.

Doreşte să se mute cu tot bagajul
pentru totdeauna,
în braţele nopţii îi simt chemarea
cu dăruirea umedă de aşteptare,
semne se nasc în tot ce se înlănţuie
şi peste umăr o să-i fac locul liber.

Dacă din mine irumpe o lumină
şi ochii ei mi se aşează-n cuvinte,
nu mai rămâne decât iubirea de neînlocuit
ca o frângere împreună a timpului.

În bucuria din care mă răscumpăr,
tandră şi fierbinte cu nuri împliniţi
străbaţe pacea visului şi dorinţă
strălucitoare ca o prinţesă de basm.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capriciu...

Culoarea ochilor tăi
cum sunt, iubite?...
Verzi, albaştri, căprui,
sau negri?...
Buzele?.. buzele sunt pline
cu şoapte de iubire...
Braţele tale sunt
adăpost pentru furtună
şi paşii tăi îi aştept în
fiecare zi pe aleea
sufletului meu...
Dimineaţa mă trezesc
sărutările tale...
Eşti dorinţa oricărei
femei ce iubeşte...
căldura ta îmi face bine...
ca un soare cu raze
fierbinţi ce-ţi colorează
ochii în albastru,
căprui sau negri...
Culoare ochilor
tăi, iubite, o ştii?...
Eu ştiu... sunt verzi
ca pădurea!...

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lume...

Motto: "Cred că lumea a fost prea mare pentru mine..." Octavian Paller

Mă pierd printre nouri şi plâng
Şi frunze foşnesc printre vânt
Sălbatică lume prinsă-n povesti,
E lumea albastră în care trăiesc!

Şi pomii îşi plâng soarta lor,
Şi fluturii plâng până-zori,
E trasă perdeaua de vise uşor
Şi lumea-o privesc printre flori!

Caut urma de iarnă prin noi
Cum curge cu fulgi şi noroi,
Sălbatică minte ce eşti,
Îmi ceri nemurire şi cerţi!

Te strig de pe culmi nenăscute,
Iubire, sopteşte-mi ceva,
Tărâna îmi cântă durerea
Şi lumea trăită-i tăcerea!

Mă pierd printre umbrele reci,
Cu iubire şi flori de regret,
I-au iubirea cu mine s-o am
Într-o lume ce plânge încet!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de aproape eşti?

Am întins palmele spre cer,
Am prins în căuşul lor, iubirea,
Avea miros de tine...
de înălţimi cu fiori de dor!
Pe trup se zbăteau palmele tale
cu miresme de crini, ca o rafală de vânt într-o zi de vară...
ce mă chemau într-o lume de poveste...
Îmi plac poveştile de dragoste spuse la gura sobei,
unde căldura e ca inima,
îţi încălzeşte trupul...
Cât de aproape eşti de mine,
cu palmele să ţinem iubirea?

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am înţeles

Am încercat sa înţeleg multe lucruri,
am plecat hai -hui prin lume
cu inima strânsă şi minte ascuţită.
Totul a fost bun, timpul si banii,
dar la urma s-au sfârşit..
am început să alerg ca orice sărac
şi vai, de lume...
M-am trezit lângă tine, goală trupeşte,
dar mai ales şi sufleteşte...
Am privit copacii goi şi cerul albastru,
lacrimi atingeau pământul şi florile plângeau.
Nu-mi era dor decât de mine şi de sufletul atins...
Iubirea nu se cerşeste, nici visele nu se îneacă!
Cine doreşte libertate, să se ducă,
banii n-aduc fericire ci doar
durere amestecată cu frunze de uită-mă, n-am timp!...

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am conştiinţa...

Am conştiinţa vorbelor nerostite şi a faptelor
Dar nu a timpului.
Am conştiinţa drumurilor şi căutărilor,
Dar nu a timpului.

Am conştiinţa primăverilor înverzite,
Dar nu a timpului.
Am conştiinţa trăirilor neţărmurite,
Dar nu a timpului.

Am conştiinţa gândurilor necuprinse,
Dar nu a timpului.
Am conştiinţa dorinţelor nestinse,
Dar nu a timpului.

Am conştiinţa iubirii supreme,
Pe care vreau s-o aştern în tipare eterne,
Dincolo de efemeritatea lucrurilor,
De curgerea inexorabilă a tuturor timpurilor.

Am conştiinţa unei lumi mai bune,
În care să crească copiii de azi şi de mâine,
O lume cu speranţe, cu zile vioaie,
O lume minunată, fără războaie!

poezie de Gheorghe Alionte (9 iulie 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi de zi

Regeneram ura si ingropam iubire,
Suferim taceri si vrem sa zburam
Avansam in nestire, dar nu progresam,
Cumparam sentimente la pret redus,
Si nu mai vindem lacrimi pe-un apus

Vino dupa mine sa invingem uitarea,
Ajuta-ma sa desenez iubirea,
Ia o scoica si daruieste-i marea,
Ia o raza si da-i implinirea...

Recunosc ca imi lipsesti,
Si stiu ca ai sa vii,
Nu, nu am sa plang
Tot aici voi fi,
Zi de zi.... zi de zi....

Vino dupa mine sa invingem uitarea,
Ajuta-ma sa desenez iubirea,
Ia o frunza si da-i alinarea,
Ia o floare si da-i fericirea...

Mi-ai zdrobit inima si cand merg,
Cioburile fac un zgomot ciudat,
Uneori cred ca mi-e dor de tine,
Uneori ca te-am uitat...

Vino dupa mine sa invingem uitarea,
Ajuta-ma sa desenez iubirea,
Ia un vers si da-i chemarea,
Ia o lacrima si da-i amintirea...

poezie de Adrian Nita
Adăugat de Adrian Nita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul

(unde mă porţi gândule?)

Când zori mă vor trezi din somn
Şi vântul îmi va adia prin păr,
Îţi voi şopti cu buzele uitarea
Ce florile imi leagă iar suflarea....

Parfumul amintirilor rămân,
Ca briza ce o simţi la malul mării
Mă iartă atunci când îţi greşesc
E sufletul ce nu ştie de reguli.

Sub umbra teilor de altădată,
Iţi simt mirosul ce mă-mbată
Nori albi mi-acoperă durerea
E gândul meu ce zboară aiurea.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi

Mai dă-mi Doamne şi azi putere
Să-mi duc necazul şi durerea
Şi bucuria să n-o uit,
Căci ştii, că eu iubesc mai mult.

Când dimineaţa mă trezesc
Văd cerul albastru si mi-e drag,
Că-n noua zi de viaţă pot
Să-mi bucur sufletul de dor.

Zâmbesc la soare jucăuş
Şi roua în căus o strâng,
Îmi umplu braţele de flori,
Şi fericită îţi zâmbesc.

E scumpa viaţa chiar de-i grea,
Eu singurică doar cu ea
Te port în sufletul şi mi-e bine,
Când văd şi alţii ca şi mine.

Mă rog şi pentru ce-o să fie,
Putere să ne dai, e bine
Iar pentru mine-ţi cer în plus
Să-mi dai iubire îndeajuns!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!