Destin

mănănc pâinea neagră a singurătăţii,
sorb ceaiul monotoniei,
îmbrăţişez pomi dezfrunziţi,
mă joc cu hamsteri şi păpuşi,
nu cu degetele tale, iubite!

poezie de Monika Toth
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste

pentru tine, Gheorghe

e tare frumos zâmbetul tău
mi-ar plăcea să stau întotdeauna
în colţul buzei tale

poezie de Monika Toth
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa mea

viaţa mea
o diademă
pe fruntea cerului

poezie de Monika Toth
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub pielea pământului

cresc în fiecare zi:
o picătură de minune
un strop de rouă
o silabă cocoşată
un cuvânt auriu
o literă bronzată
un zâmbet cu parfum de primăvară
sub pielea mea
creşte o poezie cu aripi tăiate

poezie de Monika Toth
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti

pentru tine suflet frumos şi drag, Vasile

Tu eşti zâmbet.
Tu eşti frumuseţe.
Tu eşti bunătate.
Tu eşti o poezie apetisantă.
Tu eşti roua dimineţii.
Tu eşti un Făt-Frumos pe un cal albastru.
Tu eşti un înger dulce pe pământ,
datorită ţie sunt fericită.

poezie de Monika Toth
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care nu ştii că eşti

eu te îmbrăţişez, iubite
atât cât mă laşi să mă apropii.
pentru că eu nu te îmbrăţişez pe tine,
cel care nu ştii că eşti,
ci imaginea pe care eu
mi-o construiesc despre tine.
iar atunci când mă despart,
mă despart de acea imagine
şi nu de tine, iubite
-torţionarul gândurilor mele-
mă despart de o parte din mine,
de o parte din lumea mea,
de aceea sufăr, iubite
pentru că, prin tine,
cel care eşti imaginea despre mine însămi,
-proiectată în afara mea-
eu mă despart de mine,
de Dumnezeul meu.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa, iubite

Sunt lângă tine clipă de clipă
Eşti sufletul de care aveam nevoie
Complementar şi dulce
Sărut al buzelor ce încă ard
Pleoapele ce clipesc înspre zori
Bună dimineaţa iubite
Te aştept la margini de dor
Vino şi rămâi lângă mine
Degetele tale îmi desenează trupul
Şi mi-l cheamă dăruindu-i
Liniştea şi lumina răsăritului
Printre boabe de rouă
Bună dimineaţa iubite
Curg pulberi de stea
Şi speranţe ce cern peste noi
Iar îngerii cu aripi deschise
Veghează din icoane împlinirile
Bună dimineaţa, iubite
Te iubesc.

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sorb din ceaiul
din pelin amar
ca să nu uit
de dulceaţa
cea din copilărie

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaiul... de la orice oră

Te rog, iubito, fă-mi un ceai,
Pune la fiert din rouă,
Şi îndulceşte-l că nu-i bai
Cu buzele-amândouă...
Să mesteci vreau uşor, uşor,
La pieptu-ţi cald de graţii,
Cu-o linguriţă de amor
În ceaşca de-adoraţii...
Apoi serveşte-mi-l de vrei
Pe tas cu tot cu tine,
Ca să te sorb de la temei
Urându-ne de bine...

Dar te mai rog încă ceva,
Fierbinte şi asiduu,
Cu ceaiul din iubirea ta
Serveşte-mă continuu!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (20 martie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degetele tale

Sunt degetele tale, subţiri ca nişte vreascuri,
Ce mi-au rămas din toată pădurea dispărută
Într-un ţinut de gheaţă şi de pârjol te mută
Fiinţa mea, plecată prin lume, după vreascuri.

Mă simt ca o femeie bătrână şi săracă,
Plecată prin pădure să strângă nişte vreascuri,
Eu degetele tale, subţiri ca nişte vreascuri,
Le simt cum dau căldură ca vremea să-mi mai treacă.

Atât îmi mai rămâne, pădurea au furat-o,
Pădurea au schimbat-o pe aur şi avere,
Eu degetelor tale voiesc a le mai cere
Să-mi zăbrelească ochii şi fruntea rece, iat-o,
Să-mi încălzească duhul secundelor mizere
O, degetele tale prea triste, adorato.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nici şoldurile nici coapsele nu vor fi atinse
doar pieptul în supraelastic
şi părul strâns într-un coc impulsiv de divă
chiar dacă e tuns scurt băieţeşte
degetele tale de bărbat sunt strâmbe şi fine
degetele mele de femeie sunt drepte şi aspre
ne sprijinim ca nişte pomi dezgoliţi cu scoarţa tăiată
iar între noi se naşte o putere de viaţă
pe care noaptea nu o poate distruge şi dimineaţa nu o poate alung
din gâturi iese semiumbra care îmi ţese rochia
şi-i coase mânecile răsfrânte împunse de pantofi.

poezie de Ruxandra Cesereanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

pasărea neagră -
ceaiul de dimineaţă
fără o ceaşcă

haiku de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătăţii tale ce nu-i place, singurătăţii mele nu-i face!

aforism de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer de nisip

iar rătăcesc amintiri ameţite în sufletul meu labirint
urmărindu-ţi firul, iubito, paşii mi se pierd pe o plajă pustie
te mângâi cu un gând fugar, lacrimi se aştern pe nisip
castele de sare

te îmbrăţişez cu un oftat îndelung
îmi rămân scoicile în palme
le sărut şi îţi sorb glasul furat de valul tăcerii
pânze de borangic îmi înfăşoară sufletul vierme
păianjenul timp

cu ochii ciobiţi de pumnalele stâncilor răsărite din mare
privesc cum apune Soarele străin de tot ce-a trecut
îmi întind degetele uriaşe şi-l trag de urechi
zile liliputane

iar rătăcesc amintiri ameţite în sufletul meu labirint
urmărindu-ţi firul, iubito, paşii mi se pierd
pe un cer plin de stele
te plimb în Carul Mare, pe Calea Lactee
până la Steaua Polară
Luna mirată

îmbrăţişez coada cometei fugare
urmărindu-te prin găuri de vierme
ne jucăm de-a v-aţi ascunselea prin tranşeele negre
îţi mângâi aripile de înger în Constelaţia Fecioarei
spicul de grâu

cu sufletul istovit
am încălecat pe-un taur, tu pe-un scorpion
în centrul galaxiei mi-ai săgetat inima cu dor de supernovă
îmi întind degetele boante, zbori cu viteza luminii
praf şi pulbere

poezie de Ionuţ Caragea din Delirium Tremens (2007)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nisipul...

... azi iar ieşit la cimitirul unde eşti
un punct constant în plasa spaţială
sorb amintirea caldă şi domoală
ce se prelinge printre degetele reci

şi mi se scurge printre ele ca nisipul
în prizma veşniciei tale
şi pripe vechi, monumentale
îţi oglindesc în clipa ce se stinge chipul...

poezie de Iurie Osoianu (27 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino să te ascund, iubite

Vino să te ascund, iubite,
În amurgul umbrei tale
Unde cerul din fereastră
Prinde iar să se prăvale.
Vino să te ascund, iubite,
În furtuna dintre noi,
Unde anii trec în goană
Printre viscole şi ploi.
Vino să te ascund, iubite,
În iubirea cea rămas,
Într-o ordine divină
Printre valuri de lumină.
Vei rămâne-atunci cu mine
Peste lumea mea de vise,
Fericirea o vei dărui
Gândului cu porţi deschise.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaiul de tei

Fiţi atenţi, bărbaţi, femei,
Ceaiul cel din flori de tei
Face-o mare dăndănaie:
Nu-ntăreşte, ci înmoaie!...

epigramă de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (20 februarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi plac pâinea albă şi cafeaua neagră.

aforism de George Budoi din Cafeaua în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (14 august 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acoperişul lumii

Când mă cuibăresc în braţele tale iubite
sunt albul acoperiş al lumii iar
Taj Mahal-ul este doar o rece piatră
ce-mi aminteşte din când în când
de tăcerile bolnav- molipsitoare
lăsate în paşii Timpului ce nici acum
nu pot să-l măsor decât cu zâmbetul tău

Mâinile tale iubite se fac aripi ce mă înfăşoară
în clipele uneori pustii ce-mi sfârtecă dorul
chiar dacă ramura din geam e complice zâmbitor
în iubirea ce-o aşterni pe perna mea
de teamă să nu moară... doar
să mă alinte cu mirosul tău
în nopţi de nesomn

Când mă cuibăresc în braţele tale, iubite
mângâierea ta mă transformă
În acoperişul lumii
iar Taj-Mahal-ul este doar o geană a timpului gânditor.

poezie de Marieta Căprăruşi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubite, urlă iarna

Iubite, urlă iarna cu viscolul în plete,
Iar o vântoasă surdă îngenunchează pomi,
S-aud şi trosnituri cu ton de pistolete,
Când îşi răsfrâng din ramuri şi plâng ursuzi, molcomi.

Încuie uşa bine şi trage din obloane,
Nu o lăsa să intre în cuibul nostru cald,
Şi încălzeşte-l grabnic, şi caută-n cotloane
O plapumă pufoasă cu cercuri de smarald.

Ne zguduie şi poarta.... Ai zăvorât-o bine?
Să nu pătrundă zbucium în cuibul nostru mic,
Şi scârţâie fântâna cu răni de mandoline,
Când crivăţul o-ndeasă sub tălpi de inamic.

Iubite urlă iarna şi-o spaimă mă apasă,
Încuie uşa bine, să nu ne intre-n casă...

sonet de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaiul la gheaţă este o creaţie prea pură şi naturală ca să nu fi fost inventat de îndată ce ceaiul, gheaţa şi canicula şi-au încrucişat cărările.

citat din John Egerton
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!