Acoperişul lumii

Când mă cuibăresc în braţele tale iubite
sunt albul acoperiş al lumii iar
Taj Mahal-ul este doar o rece piatră
ce-mi aminteşte din când în când
de tăcerile bolnav- molipsitoare
lăsate în paşii Timpului ce nici acum
nu pot să-l măsor decât cu zâmbetul tău

Mâinile tale iubite se fac aripi ce mă înfăşoară
în clipele uneori pustii ce-mi sfârtecă dorul
chiar dacă ramura din geam e complice zâmbitor
în iubirea ce-o aşterni pe perna mea
de teamă să nu moară... doar
să mă alinte cu mirosul tău
în nopţi de nesomn

Când mă cuibăresc în braţele tale, iubite
mângâierea ta mă transformă
În acoperişul lumii
iar Taj-Mahal-ul este doar o geană a timpului gânditor.

poezie de Marieta Căprăruşi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimente turcoaz

soţului meu

nu aş putea iubi pe-altcineva iubite
în ochii tăi calzi stelele strălucesc
priviri suave peste zâmbete înmugurite
în sufletul tău tandru mă cuibăresc.

mai mult nu aş putea să fiu în siguranţă
în braţele tale simt mii de fiori
în inima ta se-aude o romanţă
acompaniată de magice viori.

săruturile tale mă ridică-n extaz
iubite tu eşti tot ce mi-am dorit
compun cu vers sentimente turcoaz
fericită-l propulsez către zenit.

cu tine nu mă prăbuşeşte vre-un necaz
iubirea noastră va dura la infinit.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împletind emoţia

Mi-am zgâriat
sânul, iubite,
în ramura de vâsc,
aseară
când mă-nălţai spre cerul inimii tale
râzând...
Sărută locul şerpuitor
ca linia destinului,
ca rădăcina sub pământ de stea,
să rodească,
să curgă în lapte
sărutul
pe buzele tale tremurând a primăvară.
Sărută, iubite,
împletind emoţia
cu mine
aşa cum braţele mele făcute cerc
în jurul tău
ne cuprind pe amândoi
cu toate gândurile noastre..

poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când lumina se ascunde

Mi-e teamă de ziua când n-am să te mai văd
şi uit adeseori să-mi trăiesc prezentul

Mi-e teamă de clipa când paşii mei
se vor opri lângă uşa iubirii noastre, închisă- mută
fără ca eu să mai pot răzbi dincolo de cheie
atunci voi urî toate uşile, cheile, porţile
nopţile ce se vor topi în dimineţi fără tine

Nu vreau să ştiu când
aşteptarea ta se va contopi tristă cu dorurile noastre
iar eu nu voi mai căuta oglinda
în ochii căreia mă făceam atât de frumoasă
numai pentru tine
...................................................................
Dăruieşte-mi maieul tău, iubite
să-ţi simt mirosul în dimineţile pustii
să-mi îmbrac oglinda cu tine
căci fără tine iubite eu sunt goală
lumina fără tine de mine se ascunde...

poezie de Marieta Căprăruşi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre tine...

În braţele tale să mă ascund,
Când plouă cu oftaturi...
Gândurile tale să le pătrund
Celulelor mele prin straturi.

În inima ta, să rămân sigilată,
Pe vremuri când nu ne vedem...
Şi-n pieptul tău iubirea să bată
În clipe când nu ne avem.

Spre tine să zbor ca o briză senină,
Când totul în jur rugineşte...
Să mă cuprinzi în luna cea plină,
În nopţile când ea mă umbreşte.

De ai putea să mă simţi chiar acum,
Cuvintele ar fi un deşert...
Şi nici imagini din al nostru album
N-ar mai servi ca desert.

Ne săturăm doar privind cu iubire,
Ne săturăm doar iubind...
Doar o atingere, nu-i împlinire,
Iubeşte simţind şi trăind...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capriciu...

Culoarea ochilor tăi
cum sunt, iubite?...
Verzi, albaştri, căprui,
sau negri?...
Buzele?.. buzele sunt pline
cu şoapte de iubire...
Braţele tale sunt
adăpost pentru furtună
şi paşii tăi îi aştept în
fiecare zi pe aleea
sufletului meu...
Dimineaţa mă trezesc
sărutările tale...
Eşti dorinţa oricărei
femei ce iubeşte...
căldura ta îmi face bine...
ca un soare cu raze
fierbinţi ce-ţi colorează
ochii în albastru,
căprui sau negri...
Culoare ochilor
tăi, iubite, o ştii?...
Eu ştiu... sunt verzi
ca pădurea!...

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă- mă iubite

Lasă-mă iubite să adimir toamna de la geam,
Când alturi pe tine te am.
Lasă-mă iubite să mă joc cu frunza care a căzut în palma ta,
Căci toamna a venit în sufletul meu şi în inima mea.
Lasă- mă iubite să chem toamna în casă,
Căci e aşa de gingaşă, dulce şi frumoasă,
Lasă-mă iubite să alerg prin ploaia aceasta de toamnă,
Căci mi-a fost dor de ea, cum este puiului de a lui mamă.
Lasă-mă iubite să vorbesc cu toamna la fereastră,
Să-i spun să aibă grijă de iubirea noastră.

poezie de Vladimir Potlog (14 septembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare poţi să înţelegi tu toate astea?

cele două euri ale noastre, iubite
pot dobândi desăvârşirea, veşnicia
ştiu că tu crezi că desăvârşirea iubirii
înseamnă dăruire carnală, când carnea cade
sub beatitudinea simţurilor spre senzualitatea abisală,
spre chiar fericirea cerească şi spre harul divin
eu ştiam că cele mai sincere posesiuni
nu dovedesc niciodată sinceritate în dragoste
voiam să-mi atingi sufletul, iubite
darul viu al lui Dumnezeu, nu trupul meu
jocul privirilor complice şi rotate e sublim
şi atingerea mâinilor albe sculpturale
ca-ntr-un act de devoţiune sacră
pentru însuşi Dumnezeul divin
mă pot vedea în braţele tale, iubite
în chenarul roşu al sângelui clocotitor
sau într-un gheizer sub forma unei coloane
sau pe pragul prăpastiei ademenitoare
dar, vreau să-mi iubeşti sufletul, iubite
în starea lui de miracol, de graţie
de înger, să-ţi fiu dorul din urmă
şi întâia şi unica întâmplare
şi soarele şi luna şi durerea cea mare.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pandantive sufleteşti...

Iubite! Hai, să fumăm din nou pipa timpului frumos,
petrecut cândva de amândoi,
un Cătălin şi-o Cătălină sub clar de Lună plină,
deocheaţi de un Luceafăr trecător,
când cerul scâteia feeric,
în nopţi târzii pe daluri şi câmpii
şi în tainică noastră grădină,
Cu râu la picioare.

Iubite! Hai, aprinde-mi o ţigară,
din rugul încins în focul inimii flămânde de iubire,
cum numai tu poţi şi ştii că îmi place,
să botezăm din nou cu vin roşu amorul sfânt,
iar nunta de fluturi ce ne-a înconjurat,
rămâie argumentul celor viitoare,
în amintirea noastră, trandafir neuitat.

Iubite, mai strânge-mă în braţele tale ocrotitoare,
aşa cum numai tu şi iedera ştie s-o facă bine,
să adormim din nou împleticiţi în patul fericirii,
ca doi copii cuminţi, aleşi de soartă,
uitaţi de lumea frământată de neputinţi,
uitaţi de griji, sub stele fără plată.

Iubite! Hai, să culegem iarăşi menta fericirii,
să botezăm iubirea, cu esenţa ei fidelă, vie,
printre flori de câmp şi murmur de izvoare,
desculţi prin roua dezmierdărilor,
în fugă nebună de răul ielelor neiertătoare.

Iubite! Hai, să reaprindem focul iubirii noastre,
sugrumat dintr-o simplă prostie,
ca soarta Desdemonei.
Iubite, pandantiv sufletesc, mi-e dor de tine!
Şi de păcatul nostru lumesc,
sfinţit de iubire târzie.

poezie de Valeria Mahok (12 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Braţele tale

Cad pe trotuar fulgii timizi de nea,
Buzele noastre sunt unite într-un sărut
Ca în fiecare an când vremea e rea
Braţele tale puternice îmi sunt scut.

În acest peisaj suntem personajele principale
Cad fulgii. Încă o mie şi-ncă o mie
Eu m-am ascuns în braţele tale
Fiind purtaţi pe a iernii simfonie.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (10 decembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

15

frigul mă împleteşte în negrul obscen al nopţii
cu ochii închişi şi buzele adunate într-o prună ovală
clepsidră prin care curge viaţa
bob cu bob

scriu poeme stoarse de miez
păsări uscate pe creanga ultimului smochin

dar nu te pot refuza
ridurile tale mă absorb din praful mediocru al vieţii
ochii tăi mă aşază pe latura primejdioasă a timpului
nu pot
mă excită letargia orelor tale
când visezi cearşaful mototolit de existenţa
unei mata hari
cu braţele încolăcite
sufocându-te

mângâi ochiul care zâmbeşte
cu un ac
îi storci vederile netrimise din oraşele străine
îi smulgi geană cu geană frica
întorci spatele lumii
ca şi cum viaţa ar fi doar un great gatsby

şi-atât

urci pe lama unui cuţit
everestul veşniciei
prin frigul ce curge pe dealuri şi văi
prin oraşe cu gări pustii
prin perne de ceaţă
prin păsări
prin ochiul alb nins blestemat orb

doar să mai stăm înghesuiţi în calota asta de gheaţă
şi să privim cum înfloresc macii în Vamă
doar

Jurnal

sânge tânăr prin cutia cu scrisori
un bujor
îşi plânge petalele peste amintiri

poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima iubire

Se scutură iar teii şi parcă-i toamnă iară,
S-a strecurat o vară fără identitate
Şi plouă ca-n potopul lui Noe. Ca o fiară
Mă sfâşie prezentul acesta şi se zbate

Secunda fără nume, cu flori de câmp pe frunte
Când fluturii albaştri, să mă înveţe zborul,
Mă ridicau de umeri până în vârf de munte,
Să îmi arate locul unde se naşte dorul.

Şi nu mi-era nici teamă când îţi cădeam în braţe
Şi nu-mi era nici iarnă, când mă ningeai, iubite,
Îţi aşteptam iubirea, cu foame, să mă-nhaţe
Cu-mbrăţişări de inimi, în vară poleite.

Erai prima iubire, primul sărut de soare
Şi înfloream, cum macii, în palma ta cuminte;
Nici nu ştiam, iubite, că mângâierea doare,
Când pleacă fantomatic şi uită să m-alinte.

Şi am plecat în viaţă, cu soarta în spinare,
Ca doi străini în noapte, pe drumuri paralele.
Doar amintiri de-o vară ne duc pe fiecare
Într-o poveste-a noastră, când ne ploua cu stele...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirabilă, senzuală iubire

noi doi iubite nutrim acelaşi vis
să trăim fericiţi până la senectute
o poveste de dragoste împreună am scris
zilnic ne încearcă emoţii absolute.

mirabilă trăire-i iubirea dintre noi
pasiuni şi patimi vibrează în inimi
raze ne-au mângâiat ne-au alintat ploi
ne-au fost ghizi în viaţă sfinţii heruvimi.

iubite eşti vioara iar eu sunt arcuşul
cântecul nostru zilnic are un scop precis
să-i înveselească destinului urcuşul
pe muntele credinţei pe cărări de vis.

în braţele tale iubite mi-e culcuşul
şi mă simt protejată departe de abis.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cardinal

tot mai spre sud iubite vom fugi
spre marea barieră australă
când timpul nostru mai puţin va fi
şi lumea - o enclavă abisală

tot mai spre vest iubite vom pleca
precum atlanţii ne-om scălda în valuri
râvnitul el dorado-l vom afla
ascuns în propriile idealuri

tot mai spre nord iubite vom sui
spre tundre-n care gerul este rege
când marea taină-a vieţii o vom şti
când rostul morţii îl vom înţelege

tot mai spre est iubite vom migra
ca doi cocori cu aripi fermecate
ce pururi spre lumină ne-or purta
cât timp în piepturi inima ne bate...

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesaj duios

(lui Alexandar Petrov)

te rog caută-mă mai târziu iubite
când lacrimile tale vor ajunge pe buză
când dorul tău se va scurge pe frunză
să freamăte vara poveşti înverzite.

până atunci te recompun din vis
cu ochi de stea mă apropii de tine
în mătase albastră îndrăgostit de mine
pajişti cu licurici mi te-au descris.

amintirile noastre sunt treceri prin viaţă
astăzi osteniţi cărăm crucea în spate
azi nu ne mai dorim decât sănătate
am străbătut geruri şi apusuri în ceaţă.

te aştept iubite încrezător şi calm
ca o mângâiere din litere de psalm.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor sideral

dragostea mea e solidă şi fermă
încăpătoare ca un palat de cristal
diamante de simţuri sub epidermă
mă fac bogată în timp magistral.

hai spune-mi iubite că sunt frumoasă
că fără mine nu poţi să respiri
că mă iubeşti cu dragoste mănoasă
ca pe o floare rară printre trandafiri.

încălzeşte-mă iarăşi cu soarele tău
să nu-mi degere încrederea în tine
în mine e o iarnă şi îmi pare rău
că o lumina rece pâlpâie în retine.

strânge-mă iubite în braţele tale
soarbe-mi cu sete roua din petale.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carpe nihil

"I will not know joy,
Until I will learn to forget
Or until you will remember"

Vino, dar!
E caldă disperarea
Iar tăcerea cea din urmă
Este miere, pe vârful limbii tale
Acum rece.

Vino!
Nu gândi doar piatra moartă
Ci vasul ce odat-a fost
Plin de victorioase vise, aurite
Şi de antici aburi
Acum gol.

Iubite!
Auzi-mi ruga, azi doar blând zefir
Vezi-mi ochi odat'
Atât de vii.
Şi crede!
C-am să te aştept...
Până,
Urma-mi în aspra piatră
Va încleşta încă o dată
Gâtul tău.

poezie de Iris Barbulescu
Adăugat de Doinita Raclariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec iubirii mele

în braţele tale iubite mă alint
şi-n mângâierea ta azi mă topesc
mă încred în ochii tăi care nu mint
când luminile sub gene strălucesc.

mă simt ca-ntr-o oază în armonia noastră
în cuibul iubirii construit de amândoi
lângă ţine mă simt o palomă măiastră
cu aripi ce străbat furtuni şi ploi.

nu te împart cu nimeni dragostea mea
iubirea noastră-i scrisă în prefaţă
buzele tale-s dulci precum o caramea
sărută-mă să mă imbujorez la faţă.

la căsnicia noastră martoră-i o stea
să-i strângem razele la piept pe viaţă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi de melancolie

mă rătăcesc prin amintirile cu noi
când ne iubeam cu patos şi intens
mult aş vrea să pot da timpul înapoi
să retrăiesc acele momente cu sens.

între noi s-a instalat comod rutina
mai spune-mi iubite că sunt frumoasă
peste melancolie a căzut cortina
s-a terminat şi scena amoroasă.

vreau să mai dorm în braţele tale
să visez că zbor printre luceferi
să mai simt sărutul cu gust de petale
vreau să simt iubite că suntem teferi.

secundele par cioburi de cristale
inimă bătrână iar oftezi şi suferi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis sau realitate...

Zâmbetul tău frumos şi simplu
m-a fermecat în seară şi noaptea,
când vine cu multă pasiune
alergi cu ale tale bucle de aur,
ce-mi mângâie obrazul
atunci când mă săruţi cu patimă,
de uit noţiunea timpului
şi intru într-o ceaţă densă
de dorinţe şi deziluzii,
trezindu-mă la viaţă
în miez de noapte rece
căutându-ţi cu disperare
buzele fragede şi atingerea ta,
căutând un înger, neştiind
dacă tu eşti vis sau realitate.

poezie de Eugenia Calancea (17 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis sau realitate...

Zâmbetul tău frumos şi simplu
m-a fermecat în seară şi noaptea,
când vine cu multă pasiune
alergi cu ale tale bucle de aur,
ce-mi mângâie obrazul
atunci când mă săruţi cu patimă,
de uit noţiunea timpului
şi intru într-o ceaţă densă
de dorinţe şi deziluzii,
trezindu-mă la viaţă
în miez de noapte rece
căutându-ţi cu disperare
buzele fragede şi atingerea ta,
căutând un înger, neştiind
dacă tu eşti vis sau realitate.

poezie de Eugenia Calancea (17 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!