Într-o zi
aș scrie cu aripile
dar aripi nu am
aș scrie cu sângele
dar sângele s-a scurs în zadar
aș scrie cu noaptea o zi
dar ziua a plecat într-o zi
învață-mă Doamne, vâlvătaia aripilor
să modelez cuvinte pe-o stâncă
să înalț candelabre din șoapte pe valuri
să mă deschid în zori într-un cuvânt
să urc pe culmile visării
să fiu un pescăruș în zbor
pe țărmuri neumblate
apropie-Te, Dă-mi iubirea
ce a rămas din noaptea însângerată
sunt lacrimă de ceară în palma Ta
deasupra mării negre de atâta supărare
mi-e dor să cad în calda țărână
la picioarele Tale
purtat de valul etern
să învâț să cunosc necuprinsul
să fac din lut o candelă a lumii
să șterg din ochi tristețea milenară
cu raza pură a credinței
tânjind cu drag la mântuire
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Fir de lumină
am învățat șă îmbrățișez cuvântul
când am zburat din palma Ta
în zbor de aripi peste zare
am învățat să modelez cuvinte în lumina
primită într-o zi senină
născut din odiseea unui gând
crescut pe țărmuri de mare
mângâiat de alge, scoici și valuri adânci
la margine de timp, la capăt de veac
sunt candelabrul ce poartă lumina în cuvânt
prin văile sufletului în licăriri de zări aprinse
îngropasem semințele lumii în cerul gândului
înfloresc acum maci roșii pe pajiști de dor
și în întunericul cetății mă înțepam în spini
ce roșul era sângele ce curgea în pahare
în zori m-am ridicat
țineam în palmă un trandafir deschis
despletit de taine îmbrățișa surâzător universul
mă scurg pe treptele gândului
îmbrăcat în raze de lumină
sunt fir din mâna Ta zâmbind în soare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina
azi nu mai urc și n-am să cobor
sunt doar un pescăruș în zbor
zbor lung, prelung, amăgitor
în taina ultimului dor
mă smulg din valuri spre noaptea neștiută
sunt stea însângerată și timpul e opac
aprind luminile în palmă la ultimul popas
în drumul sorții către moarte
renasc din ape când tremură luna
sunt sete nestinsă rătăcită în uitare
se sparge cerul și curg întrebări
sunt încă departe nemărginirea să o cunosc
mă arde depărtarea
foșnesc printre șoapte
în zbor peste ape
mă trag cărările și trupul mi-e catarg
trec dintr-o întrebare în tainică chemare
voi sparge bolta cu o vorbă
înmugurind în zori
și la răscruci voi pune dans de nuferi
să lumineze tăcuții mei pași
plutesc către lumină lucind între spini
mă sting tragic în noapte
mă voi întoarce în zori
să urc, să urc
nu mai cobor
mă apropii de cer
sub taina sfântă a primei împărtășiri
să fiu o flacără în zbor
mă cheamă lumina
sunt taină și spirit
cuvântul mi-e zbor
eu am venit să împletesc fântâni
aici, în infinit
să aprind lumini
vestind cuvântul Lui, în zorii zilei noi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La picioarele sufletului
scriu rânduri în piatră
în ochi curg stele
trec ore deșarte, tăcută și rece'i așteptarea
foșnesc valuri pe buze
geme piatra aruncată în deșert
mă doare trecutul din sângele meu
dar cine sunt eu
felinare atârnă pe ziduri
sub tălpi ard amintiri
mă cațăr pe boltă, luceferi să aprind în freamătul nopții
sunt lavă, sunt vulcan solitar
fămă-mă Doamne un fluviu să spăl păcatele lumii
deschide-mi aripi să zbor
peste țărmuri de mare, în apusuri de toamnă
iau adierea dimineții în palmă
pe aripi de petale o pun
să aduc în zori mireasmă de suflet peste oraș adormit
respiră ramura uscată în prund
străbat orizontul la lăută cântând
împletind pe coline covoare de stele
pe umeri port anii de ploaie iar glasul mi-e tainic cuvânt
din frunze căzute șoapta se înalță
toarce iarba născută în privire
sunt vers, sunt suflet, chemare
mă așez la picioarele crucii
să spăl cu lacrimi cămașa
mă ridic din genuni spre lumina trăirii
răsărind în zori printre flori
scriu rânduri în piatră
în ochi curg stele
trec ore deșarte, tăcută și rece'i așteptarea
foșnesc valuri pe buze
geme piatra aruncată în deșert
mă doare trecutul din sângele meu
dar cine sunt eu
felinare atârnă pe ziduri
sub tălpi ard amintiri
mă cațăr pe boltă, luceferi să aprind în freamătul nopții
sunt lavă, sunt vulcan solitar
fămă-mă Doamne un fluviu să spăl păcatele lumii
deschide-mi aripi să zbor
peste țărmuri de mare, în apusuri de toamnă
iau adierea dimineții în palmă
pe aripi de petale o pun
să aduc în zori mireasmă de suflet peste oraș adormit
respiră ramura uscată în prund
străbat orizontul la lăută cântând
împletind pe coline covoare de stele
pe umeri port anii de ploaie iar glasul mi-e tainic cuvânt
din frunze căzute șoapta se înalță
toarce iarba născută în privire
sunt vers, sunt suflet, chemare
mă așez la picioarele crucii
să spăl cu lacrimi cămașa
mă ridic din genuni spre lumina trăirii
răsărind în zori printre flori
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crucea dorului
dă-mi timpul, dă-mi spațiul
o clipă îți cer
să zbor către cer
pășind pe aleile vieții mai sper
azi e o zi
mâine o zi
va fi, ce va fi
într-o zi
se scutură gânduri
e toamnă în toate
mai cade o frunză uscată
în trist decor efemer
mi-e trupul lut
și dorul mi-e păcat
îl iau, îl port cu mine
și azi, și mâine, într-o zi
surb orb și gândul mă doare
pe pleoape se aștern amintiri
sunt bardul tăcut
sunt pasul trecut între noi
ceream doar un strop
și astăzi mai mor
că nu pot iubi
acest chin ce vine într-o zi
astăzi trăiesc la marginea sorții
pasul mi-e chin și gândul durere
că mândra mea
a plecat la o stea
trec cai albi pe țărmuri de dor
copitele mă lovesc și mă dor
plâng, mă regret
că mi-am pierdut aleasa
unde să plec, unde să fug
mă arde dorul în cruce
că am iubit
și am pierdut o fată minunată
dă-mi Doamne ochii
să văd necuprinsul
te rog, dă-mi lumina
să găsesc nevăzutul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul poet
desculț de idei
rătăcescpe aleile toamnei
sunt poetul ce plânge într-o rugă
învelind în maluri de humă ecoul
buzele oftează etern a valuri
mă ascund la sânul credinței
însetat de înălțimea luminii
mi-e cuvântul zbor sacru îmbrățișând văzduhul
din ochi curg stele
trec ore
grăbite și ele
lumina s-a contopit astăzi cu marea
în susurul cristalin al gândurilor nespuse
la răscruce de zboruri, strivesc timpul în palmă
căutând tăcerea îngropată
mai scriu un vers printre umbrele serii
sunt omul ce a iubit necuprinsul
și am făcut din tainice cuvinte o mare
clepsidra se zbate pe țărm
mă ard razele timpului și țip
din lacrimi zidesc turnuri la marginea norilor
căutând în șoapte de pământ, nectarul iertării
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua
dacă frâng în brațe timpul ca pe-o stea
oare cine, cine oare, te-ar avea
dacă pașii tăi în noapte s-ar scurge pe pământ
atunci cine, cine oare, eu mai sunt
dacă astăzi te ascunzi într-un tainic suspin
lung e drumul către al meu destin
pe masă a rămas doar un pahar cu vin
cum pot acum să spulber al meu chin
s-a scurs iarăși promoroaca în sat
mi-e frig și mă plâng în iarba ce-a plecat
iubirea plecase să moară
iar pe drum nici-o moară
mai macină timpul ultimul ceas
rămas doar sărutul de tainic pripas
ce trist că mai suntem, noi, amândoi
doar triste amintiri dintre doi
te întrebasem într-o doară, în șoapte tăcute
de ce-ai plecat atunci, printre sălcii mute
tu surâdeai, erai tainic descânt
eu am rămas, pribeag să mai cânt
și te chemam femeie într-o noapte
tot sărutând a tale șoapte
mă întorceam mereu în depărtarea mea
tot căutând prin valuri doar o stea
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vis
pe cer plâng stele înnodate
de gânduri, păcate, de toate
valuri agață coliere de alge
de pașii rătăciți pe un țărm
pe valuri o plută plutește uitată
în larg, o stâncă
cu pleoapele udate de gânduri
aștern vise în noaptea înstelată
printre norii din suflet
de o viață mă răsucesc între ani
suspendat în gol
întind aripi să zbor
cad tăcut în mare, în zori
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrajă-n vrajă
Scrie, scrie, scrie,
scrie, ciorcîrlie,
cîntă, vulpe blîndă,
crapă, crap de apă,
scrie, scrie, scrie...
Lîngă partea stîngă
un rar cărturar,
peste palimpseste
trece pana-i rece,
scrie, scrie, scrie...
A-nghițit un chit
cu-al lui bot, socot,
mitul nenumit
și totemul tot.
Cutie pustie.
Scrie, scrie, scrie...
Joc în soliloc.
Calfa scrie alfa.
Mama scrie gama.
Doi copii scriu pi.
Hîrtie, sicrie...
Scrie, scrie, scrie...
poezie de Nina Cassian din Ambitus (1969)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Poezii" de Nina Cassian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Aripi arse
e toamnă, se scurge tăcerea în scorburi
și timpul coboară agale pe pleoape
mă scurg în suspin căutând eterna iubire
visam o lume de taină în cuvânt nenăscut
să așez în orbitele goale lumina divină
sunt mugur în pământ înghețat
mi-e neliniște sângele și boală e timpul
sunt val răsfirat în alt val pe tărâm ireal
trubadur rătăcit într-o tragică soartă
în poartă plânge durerea și cântul
dar ce este cântul fără un ideal
ceasornicul bate aproape, tot mai aproape
apoi mă desparte pe mine de noapte, se pierde între șoapte
tăcerea mă înfioară și nu-i prima oară
sunt inimă de lut cioplită în piatră
cuvintele se scurg, miros de crin
pe unde trec atunci când vin
pleoapele plâng în frângeri de șoapte
pășesc spre izvoare căutând zadarnic o mare
tăcerea a rămas agățată de buze flămânde
curg lungi ploi peste suflete goale
mi-e somnul prelung între ape
susură visul rămas departe-departe
mă rotesc în spirale căutând zadarnic un cer
mi-e aripa arsă de raza crudă de soare
se scurge ceara în palme, mă arde, mă doare
cad Doamne, rănit, la picioarele Tale
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zborul
mi-e glasul urlet tăcut
am stins lumânarea în camera goală
doar tăcerea vorbea prin cămară
picurau din gânduri lacrimi de ceară
sunt cântec în amurg
un glas foșnind în trecătoarele valuri
trec ore pustii
caut crucea de taină
aprinzând lumini în stanca de piatră
în zbor sacru către El
din șoapte căzute în zăpadă
croiesc calea
din palme zboară un înger
adoarme ecoul în palmă
mi-e somnul prelung și sângele curge
mai cad ireal flori siderale
port urmele vieții în mine
ca un surâs în pântecul zilei
mă atinge întunericul
căuta chipul tău
plămădit în prima zidire
la final mor și eu
în zbor frânt
zburător cu aripi de ceară
în cer, se aprinde focul tăcerii în rugă
veghind devenirea
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rădăcini
vara se scutura de anotimpuri
cădea și toamna pe pământ
amurgul se topea în asfințit
cădeau și frunze sterpe pe alei
susurau pietre în cursul nefiresc al zărilor închise
clădeam tăceri și se scurgeau clepsidre în noapte
spre roua florilor în zori
dansau în palma mea și ape tumultoase
cântau tristeți în asfințit
le mângâiam cu razele din suflet
umil poet între poeți
mă rătăceam în viscolul din suflet
eu căutam sub mâna Ta doar primăveri
să mă deschid spre-o nouă înfățișare
să scriu pe țărm cuvinte cu miros de trandafiri
apropie-Te, Doamne, Dă-mi lumina
cu un sărut pe fruntea lumii
eu am rămas să înfig doar rădăcini
în zorii noii primăveri
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În noapte
dă-mi noaptea, dă-mi buzele fierbinți
să sorb aroma pură a unui gând până la fund
dă-mi ochii tăi adânci ca marea
să mă scufund în adâncimi de dor
dă-mi trupul tău de heruvim
să-mi fie alinare și suspin
în zilele ce curg, ce vin
ești roza inimii curate, făclie pură în noapte
femeie, rai și mântuire
dă-mi surâsul tău și clipele senine
dă-mi sărutarea ta înfiorată de amor
amor sălbatic și de dor
dă-mi clipa, dă-mi visarea
dă-mi vraja clarului de lună
dă-mi cântul tău pe țărmul unui vis
dă-mi drumul către tine
și fiecare pas, e pas spre nemurire
dă-mi ceasul, dă-mi durerea
dă-mi slova gândurilor tale
dă-mi inima să-mi dea de știre
dă-mi gândurile și șoapta fericirii
femeie, înger, demon și destin
în noapte, printre clipe de iubire
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între gânduri
lumina zace într-un colț
mi-e sufletul ros de gânduri târzii
la răscruce de zboruri
cer timpului odihnă să scriu
în adâncul clepsidrei noi începuturi
așteptând zorii de apă
plutesc pe aripi înghețate de foc
decojesc tulpinile lumii
să fiu frunză la umbra nucului bătrân de acasă
sunt stâncă a zilei nesfârșite
să șterg pleoapele umede ale nopții
sunt marea rătăcită în ceață căutând veșnicia chemării
mă ridic umil și stingher
strivind sub pași umbra uitată
clepsidra e goală
măsoară umbre trecute
sfărâmat între gânduri
ascult ecoul clipei ce trece
mă arde atingerea Ta
cu pașii mă plimb prin izvoare de humă
să învăț să scriu pe boltă silabe de taină
înnodând în zori pământul cu un surâs
urcând pe trepte spre pânze ce ard într-o zare
sunt vuietul lumii în amurg
sunt lacrima mulțimii în ceață
sunt glasul ce țipă sfredelind necuprinsul
sunt valul ce îmbrățișează femeia
sunt fluture îmbrăcat în lumină
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La poarta sorții
când lacrimi se lovesc de timp
și bat la poarta sorții
cuvintele se înalță și se frâng
la ceas de taină cu strămoșii
eu beau cucută iar cu morții
aș scrie cuvânt după cuvânt
în fața Ta
cu lacrimi și cântări șoptite...
în apusuri de suflet plăsmuiam întrebări
și așteptam, offf, cât așteptam...
uneori scrijeleam pe copaci despuiați
povestea unui om răstignit într-o viață
alteori ascultam psalmii unui cor de îngeri
coborâți pe zidurile cetății
seara, croiam din șiraguri de ceară
pași către cer
în valuri se oglindea răsăritul privirii
eu înfigeam rădăcini
în lacrima pură a nopții
tinzând să privesc necuprinsul
scânteie de gânduri
curcubeu al iertării
izvor de lumină în lacrima firii
alteori adormeam pe lespedea lumii
și mă trezeam din somn
să evadez din țăndări
țesând mereu câte o întrebare din valuri de mare
la umbra nucului din prag
să bat la poarta sorții
să fiu o rădăcină, un fior, un fir către lumină
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra
ai plecat femeie să cânți în corul de îngeri
drumurile sunt astăzi pustii
nu e lună pe cer, nu e soare
cuvântul plânge pe drumuri târzii
e întuneric, în mine, în jur
de unde vin și unde curg înspumate ape
mai trec în zbor râzleț
șir lung de gânduri amputate
cuvintele au dispărut pe rând
cui azi să cânt balade într-o noapte
frumoasa mea cu ochi fierbinți
tu ai plecat în cor de șoapte
locuiesc cu mine, cu timpul și durerea
cad umbre adânci și mă plâng
mă așteaptă nesfârșitul
eu am rămas aici, să cânt la lăută, sfârșitul
o barcă alunecă agonic pe ape
în dansul înserării peste pleoape
cresc imagini himeric pe cer
ce să cer, ce să sper
aș pleca, dar cum să zbor
cu aripi arse de-al meu dor
mi-e sufletul zbucium etern
și durerea mi-e soartă
legat de țărm
nu plâng, nu gem și nu blestem
sunt doar o umbră sau o rană
prin care mă încheg în apă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fir de floare
azi cerul s-a despletit de valuri
cioburi de stele
curg, se scurg
din ochii tăi femeie
umblam descuț de gânduri, de păcate
mă cufundam tăcut în valuri
uneori împleteam din frunze șiraguri de șoapte
să le așez pe trupul tău în noapte
obosit mă înveleam în mantii de humă
sunt poetul ce plânge în umbră
tu pășeai tăcută în penumbră
căutam muza printre cioburi de speranță ucisă
trist, frământam în palme alte gânduri
să învelesc noaptea cu marea
mi-e dor să îmbrățișez văzduhul în lacrima cuvântului nescris
să urc spre cer, a visare
să-mi caut muza în zare
scriu, scriu
și-n dimineața crudă
o veste bate-n geamul sorții
să mă deschid într-o chemare
invață-mă Doamne, cuvântul din lacrima morții
învață-mă să te iubesc femeie
să-mi fii muză, dor și scânteie
să modelez cuvinte-n cer
ce tainic cântă astăzi marea
ce lungă-i este așteptarea
tu înflorești în zorii noi femeie din întunericul nestins
ești fir de floare, ești surâs
ești lacrima ca a topit apusul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filă de iubire
te aștept să vii
să vii, să vii femeie, într-o zi
printre duioase șoapte și tainice suspine
să strâng cu dragoste, cu dor nebun
un vis, un sân, un gând
să fii o stea în nopțile târzii
să fim un doi, doar noi
pe fluvii întinse de dor
să ne dezbrăcăm de prejudecăți
să ne azvârlim în ape
să plutim apoi, goi, nebuni și puri pe aripile iubirii
să îți spun cuvinte duioase, line
să te pierd printre șoapte
să te trezesc în zori cu un sărut
zorii vântului în țipătul pământului
mi-e dor nebun de tine
știi iubire, știi...
eu sunt nebunul ce îți cântă
sub balconul sufletului tău
în fiecare noapte al meu dor
mi-e dor să te dezbrac de stele
să te învelesc apoi cu ele
ele, cele
să te trezesc
din clipa pătimașă de iubire
goală de gânduri, lângă mine
nemărginirea iubirii mă cheamă
iar și iar, la tine
în cascade de amor
ce plâng, ce ard, ce dor
da, te doresc, fiindcă iubesc
e vina, e păcatul meu
iubirea mea pășește către tine
te vreau mereu, te vreau cu mine
tu ești fila existenței mele
născută de a fi iubită și dorită
iubește-mă femeie așa cum te iubesc și eu
ce va mai fi, de va mai fi
vor scrie cronicarii, într-o zi...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul cuvânt
zadarnic scriu
coala rămâne goală
mă învăluie o boare ireală
mi-e sufletul cernit
iubita a plecat să moară într-o zi de mai
nu am știut atunci
acuma știu, e prea târziu
mi-e viața căință
și timpul a rămas o lungă suferință
o zi a curs și altă zi s-a scurs
timpul se deșiră, amintiri se înșiră
îmi plânge trupul pe aleile din țintirim
nu, nu am putut să vin
să mă așez la capul tău și să privesc azi chipul gol
mi-e mută strigarea
mi-e sufletul zvâcnire, dar aripi n-am
eternă zbatere în vuiet de tăcere
cocorii fug se pierd în mare
eu zac pe țărm
lipit de ultimul cuvânt nespus
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre valuri
cineva într-o zi a plecat
departe
sau în altă parte
căutând pe cer steaua lui
pe țărm
petale albe
aduse de valuri nebune la mal
tărâm ireal
un ochi se trezește
orele cresc
topind ziua toridă
pe stradă
pașii despică gânduri
oglinzi, vise și iar noapte
orașul doarme
orele curg
stelele cad
au rămas pleoapele și valul
ce duce steaua în larg
departe
în altă parte
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țărmul
atingi ușor
a mea chemare
cu un sărut
acuns în valurile mării
în lacrima primului cuvânt ce a răsărit în noi
eram un țărm uscat de mare
eram o pagină smulsă de vânt
în albastru înfinit al unui gând
femeie, sunt aripă frântă
îți caut versul pe țărmuri de zare
te chem să te cuprind
să-ți spun în astă noapte
o șoaptă de iubire
să te dezmierd cu o vorbă de alint
între noi e trăire, visare
iubita mea, născută într-o zare
pe corzi line de vioară
în adierea dorului și lacrima gândului
e marea învolburată
și vântul lacrima o poartă
de zbor nebun, de zbucium trecător
pe țărm așteaptă un om
timpuri curg, se scurg
e stâncă, e dor
valuri se sparg și stânca ascultă-ascultă
femeie, dă-mi aripi să zbor spre infinit
să-ți mângâi trupul cu chemări
să te dezvelesc încet-încet de întrebări
să te învesc cu roua zorilor în zori
să te iubesc așa cum știu
cu patimă și dor
pe țărm de mare
tu ești trăire și visare
iubita mea născută dintr-un stop de mare
de ce mi-e dor de tine
tu dulcea mea femeie
parfum suav de orhidee
te-ai desfăcut în noapte
când stropi de ploaie se scurgeau pe trup
și te-am chemat în gândurile pure
să-mii fii regină
în pasul pur în doi spre nemurire
sunt arcă ce taina lumii o poartă
să risipesc cu un sărut
distanța ce ne poartă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!