Într-o zi
aș scrie cu aripile
dar aripi nu am
aș scrie cu sângele
dar sângele s-a scurs în zadar
aș scrie cu noaptea o zi
dar ziua a plecat într-o zi
învață-mă Doamne, vâlvătaia aripilor
să modelez cuvinte pe-o stâncă
să înalț candelabre din șoapte pe valuri
să mă deschid în zori într-un cuvânt
să urc pe culmile visării
să fiu un pescăruș în zbor
pe țărmuri neumblate
apropie-Te, Dă-mi iubirea
ce a rămas din noaptea însângerată
sunt lacrimă de ceară în palma Ta
deasupra mării negre de atâta supărare
mi-e dor să cad în calda țărână
la picioarele Tale
purtat de valul etern
să învâț să cunosc necuprinsul
să fac din lut o candelă a lumii
să șterg din ochi tristețea milenară
cu raza pură a credinței
tânjind cu drag la mântuire
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Birtu Pîrăianu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.