În dimineața asta am plâns
când m-am trezit Dumnezeu mă privea în ochi
ca pe un asasin
aș fi vrut să-i rostesc un gând și
să mă lepăd de povara
cuvântului nerostit
însă cuvintele
se risipeau în mine
în rotocoale grele și negre
ca un zbor izgonit de pe cer
dependent de tot ce există tremur
nu-mi înțeleg păcatul
golul din suflet
mă rupe în două
o parte mi-o acopăr cu lumina
risipită printre oameni
iar cealaltă o voi da pământului
în care Dumnezeu a sădit în taină
răspunsul celor plecați
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.