Insomnii de toamnă
în noaptea aceasta de toamnă,
târzie, zănatecă, tristă,
foșnește rugina în frunze,
curg doruri din tot ce există,
iar îngeri cu pleoape de rouă
pe umerii nopții se-așează
privind prin ferestre închise
cum toamna-n grădini aberează.
m-aș duce aiurea în lume
să-nvăț cum să uit să te-aștept,
să crească în mine tăcerea
smulgându-mi cuvântul din piept
și-apoi, stând pe marginea lumii,
golită de tine-a pustiu,
s-adorm printre țărmuri incerte
bolnavă de-atâta târziu.
poezie de Nina Tărchilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nina Tărchilă. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.