
Sufletul de colțuroasă stea
Izvoarele au șipot de lumină,
Note muzicale răspândesc vioi,
Îmbrățișăm cu dragoste deplină
Tămăduirea vieții noastre-n doi.
Parcă săruți arpegii, pe-nghițite,
Iubita mea, cu ochi înfloritori,
Frumusețea lor ție ți-s dăruite,
Mie, dăruite-s uneori...
Izvoarele te oglindesc sub stele,
Să mă-oglindesc nu prea apuc,
Tu ești mereu în visurile mele,
Eu am rămas doar scorburosul nuc.
Pe lângă nuc, izvorul încă trece
Și-ți văd imaginar statura ta
În care toamna vieții-i rece,
Cu sufletul de colțuroasă stea.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Glasul literelor
munți de sentimente se ridică la cer
izvoarele credinței își fac loc printre stânci
nimic nu înconvoaie speranța mea de fier
perdele de lumină lasă-n urmă striuri adânci.
în toamna vieții mele poemele s-au copt
le răspândesc în lume ca pe roadele dulci
astăzi slova dragostei vibrează în piept
tu soare-al bucuriei lumină îmi aduci.
în piuă de argint pisez mărunt nesomnul
mai apoi îl amestec cu praful de stele
cu amplă strălucire să ajung la Domnul
ca să se purifice sentimentele mele.
nu fac afaceri cu apa, cu glia, cu lemnul
dar focul sacru îmi circulă sub piele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
7 note muzicale
Șapte note muzicale pot reda o simfonie,
Sau maneaua, care este-n muzică o blasfemie.
distih de George Budoi (11 septembrie 2009)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Punând căpăstru la perdea
Frumoasa mea, frumoasa mea,
Rază de vis, rază de stea,
Ești înger și lumină vie,
Iubirea mea din poezie.
Comoară ești pentru noi toți,
Ești curcubeu pentru nepoți,
Ești zâmbetul de primăvară,
Mișcarea ți-i de căprioară.
Pictată ești neîncetat
În cântul larg și înălțat
De filomelele în zbor,
Scânteie de iubiri și dor.
Urci munții și marea seduci,
Pe fânul stelelor te culci,
În candele torni mir, frumos,
Sub braț de înger maiestos.
Iubești comorile vieții
Ce-apar în pragul tinereții,
M-aduni la sân ca om bătrân,
Îmi legeni sufletul meu bun.
Tu știi prea bine că se știe
Cum se pășește-n veșnicie,
Cu tine doar frumoasă stea,
Punând căpăstru la perdea.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Altare în contratimp
Dragostea nu ține cont de vârstă
Doar vârsta ține cont de dragoste,
Dacă dragostea te-nalță către stele,
Vârsta te coboară adesea-n pacoste.
Iubești frumosul, crudul, infinitul
Când inima zvâcnind în piept tresare,
Vârsta te ascunde-n toamna lungă
Și-ți fură din pupile razele de soare.
Speranța cade pe un pat de iarbă,
Fire plăpânde, muguri adormiți,
Vor ieși mereu, în pragul primăverii
De vârsta nu ne-o trece între sfinți.
Așa că dragoste, mă porți în vârstă,
Pe câmpuri vânturate de magii cu lupte,
Mi-ascuți creionul pus pe o hârtie
Să-ți scriu opul vieții în veșnicii durute.
Aceasta-i dragostea, aceasta-i vârsta,
Două altare, față-n față, puse-n contratimp,
Când te pregătești să iei viața-n piept
Descoperi că iubirea îți dă visu-n schimb!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vom fi ce-am fost, doar o făptură
Frumos e sufletul văpaie,
Un orizont în oase pus,
O stea în veșnică iubire,
Un cod al inimii, impus.
Apropierea nu-i o vorbă,
Este-mplinirea noastră pură,
Știind că și în toamna vieții
Vom fi ce-am fost, doar o făptură!
Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă întreabă iubita
De ce m-ai ales pe mine
Dintre sute de femei
Și m-ai luat apoi cu tine,
Care-a fost al tău temei?
De ce mă săruți întruna
Și mă ții la pieptul tău,
Îmi ștergi lacrima cu mâna,
Și mă aperi de ce-i rău?
De ce mă iubești fierbinte,
Ca un soare arzător
Și mă porți mereu în minte
Și de mine îți e dor?
De ce vrei să-ți fiu alături,
Să vorbim necontenit,
Să ne îmbrățișăm sub pături,
Să te-alin când ești mâhnit?
Astfel m-a întrebat iubita;
I-am răspuns: Eu sunt o stea
Și a rânduit ursita
Tu să fii planeta mea.
poezie de Octavian Cocoș (14 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de împlinire
De când se împacă lumea cu iubirea și destinul,
De când sufletu-i cămașă pe măsuța mântuirii,
Îmbrățișăm dulcea miere și pe măsură pelinul
Și într-o simțire pură nu dăm șanse prețuirii.
Mai îmbrățișăm absența celui drag imaginar
Și-n galopul clipei mute vrem să fim ca un stejar,
Dar suntem firavi și iată nici nu știm să ne iubim,
Vedem clipa o răsplată și în ea vrem să trăim.
Biciuim visu-mplinirii pe pământ unde-i destinul,
Eu bărbat și tu femeie alungați din dulce rai
Întâmpinăm lucruri sfinte vrând să-nlăturăm pelinul
Care curge în sărutul plin de-al mierii dulce grai.
Sufletul îmbrățișării este stâlpul vieții noastre
Din el curg izvoare multe cu argintării albastre,
Hai să ne iubim o clipă printre flori și pe sub stele,
Împlinirea, fericirea, s-aibă ce-i magic în ele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Au murit astăzi bărbații pentru că au corupt izvoarele vieții sau au corupt izvoarele vieții pentru că erau morți și căpătau din controlul asupra vieții iluzia că trăiesc?
Anais Nin în Incest
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea, crudă pădure
Iubita mea, crudă pădure,
Cu ramuri degete spre cer,
Ascunzi în umbre ochi de mure
Și-n frunze pete de mister.
În tine note muzicale
Se nasc în tril de ciocârlii,
Prin tine șerpuiesc spre vale
Izvoare dulci cu ape vii.
Prin tine trec săgeți în fugă
Chemându-și puii, căprioare,
Prin tine ne-ndulcesc în rugă
Frăguțele coapte în soare.
În tine înnoptează șoapte,
Săruturi dulci, îmbrățișări
Și stelele scăldate-n lapte
Trecând cu roua-n alte zări.
Pădurea mea, crudă pădure,
Cu ramuri prelungite-n hău,
Roagă-mi iubita să mă fure,
Să ne pitim în sânul tău!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Legământ
Te voi iubi pân' la sfârșitul vieții,
Chiar dacă multe piedici mă opresc,
Aș vrea s-alung urmările tristeții
Din ochii tăi și-n ei să mă-oglindesc.
Nemărginit e focul ce s-aprinde
In pieptul meu, atunci când te privesc.
Chiar insăși viața mea de mi-ai pretinde,
N-aș ezita să nu ți-o dăruiesc!
Iubito, te doresc în orice clipă
Si-aș vrea doar lângă mine să te am,
Să fac mereu din dragoste risipă,
Să freamăt precum frunza de pe ram.
Ești îngerul din înălțimi astrale
Ce-ai apărut pe-altarul vieții mele,
Mă însoțești oriunde, pe-orice cale:
Si pe pământ și dincolo de stele.
La ceas târziu, în nopțile cu lună,
O clipă de odihnă nu-mi găsesc,
Văd chipul tău ce parcă-ar vrea să-mi spună
Doritul și eternul "Te iubesc"!
poezie de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache

Comentează! | Votează! | Copiază!
În toamna vieții
în toamna vieții mele se-ngălbenesc simțiri
s-au ofilit de mult petalele de floare
tot trecutul meu e strâns în amintiri
dorul de tinerețe mă apasă, mă doare.
mi-a rămas credința ca bradul pururi verde
cu poezii mirene din suflet visător
în lumina sfântă care nu se pierde
mi-a rămas speranța, dorul mistuitor.
visele intense pe ceruri călătoare
caută aleanul printre raze de stele
iubiri care-mplinesc și sunt mântuitoare
să curgă ca izvorul prin gândurile mele.
cu înțelepciunea sunt răzbătătoare
pe țărmul de vis s-au năruit castele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngheață izvoarele
Îngheață izvoarele, înțepenesc curgătoarele.
Ca cerbii și căprioarele,
ca fiara de pădure, iarna,
sunt cuprins de spaima
că-ngheață izvoarele.
Va amuți în văgăună mugetul.
Că nu-i scăpare - o știi și tu.
Și-o știe tot cugetul.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea
Iubita mea, cu ochi ca două stele,
Care răsar pe cer și strălucesc,
Tu ești a mea dulce mângâiere
Eu pe tine te iubesc.
Tu ești un înger care te-ai
Coborât din rai, cu păr bălai.
Și cu gura ta frumoasă, buzele ca de trandafir,
Fii a mea mireasă, iubita mea cu ochi dulci de zefir.
poezie de Vladimir Potlog (13 iunie 2002)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu ești lângă mine
Când nu ești lângă mine
Viața n-are sens,
E ca o poezie
Fără nici un vers.
N-am cui să-i spun o vorbă,
Să pun masa în doi,
Să ne iubim copiii
Așa cum știm doar noi.
Nu simt căldura sfântă
A iubirii noastre,
Nici câmpului nu-i știu
Întins de flori albastre.
Nu știu cum este lumea
Prin care toți pășim,
Mi-i frică, Doamne, Sfinte,
Că repede sfârșim.
Nu am simțit stelarul
În patul meu de vis
Decât hoitarul negru
Ce-n gheare m-a cuprins.
Aș vrea în primăvară
Înfloritori, cu dor,
Să fim o veșnicie,
La sânul tău să mor!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
luna zgârâie geamul salonului
cu degete de lumină bolnavă,
timpul are alte nuanțe, aici,
parcă totul e împietrit, ca și cum
virusul ar fi atotstăpânitor,
îngeri cu combinezon alb
se strecoară pe lângă tine,
îți iau pulsul, temperatura,
îți verifică saturația,
încă respiri,
încă ești,
descoperi că ți-a mai rămas
viață de dus,
și-ți pare rău, când auzi că bătrânul
cu ochii blânzi,
pe care l-ai cunoscut ieri,
cu toată povestea lui,
a plecat pentru totdeauna...
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Abis ce ești
Abis ce ești,
Ești rece, și de ceață-nvăluit
Ești drumul fără de sfârșit,
Mă chemi spre tine, chemarea ta e rece,
De al tău hău, nimic nu poate trece.
Mai stau o viață și cu riduri multe,
Mai stau un veac, chiar și pe stânci abrupte,
A ta prăpastie cu vrute și nevrute,
A tale stânci în pietre fie rupte.
Nu-i timp, nici ceasul nu va bate,
Doar vântul aprig încet mă dă pe spate,
Voi fi tot lângă prispa mea de-o viață,
Nu m-aștepta, mai am un pic speranță.
Îngeri sublimi, veniți de mă luați,
Spre cer, Tu, Doamne, doresc să mă înalți,
Te las abis, rămâi hain și rece,
Nu am nimic cu tine de-oi petrece,
Aici e doar iubire printre stele,
Rămân o stea, rătăcitor cu ele,
Rămân o stea
poezie de Petru Hadbavnic (24 decembrie 2014)
Adăugat de Petru Hadbavnic

Comentează! | Votează! | Copiază!
Țară, azi, a cui mai ești?
Țara mea cu dalbe creste
Îndreptate spre zenit,
Chipul tău îmbătrânește-
Zâmbetul ți-e împietrit!
Din meleaguri de poveste
Au rămas doar amintiri,
Că nici Codrul nu mai este-
Decât cioturi în priviri!
Nici izvoarele, prin matcă,
Nu mai curg șipotitor,
Doar torentele-și descarcă-
Mâlul gros pe firul lor!
Fiii ți-s plecați în lume,
Tu pe hoți îi pripășești,
Nu mai ai înțelepciune-
Buruiana s-o stârpești!
Tot te stingi, fără de vlagă,
Cu tristețea te hrănești,
Că mă-ntreb, fără de șagă:-
Țară, azi, a cui mai ești?
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu din Metamorfozele vieții
Adăugat de Vasile Neagu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ești tu, Alina
Ești floarea mea de liliac, Alina!
Ești liniștea din sânul unui lac...
Că te-am iubit, a mea să fie vina?!
Ori c-am rămas de dragoste sărac?!
Petalele de sângeri, crini și roze,
De le-ai avea în gânduri așezate...
Sunt gândurile mele parfumate,
Dar vezi?! De ele tu ești prea departe.
Vin să-ngenunchi, să plâng, iubita mea!
Și "La mulți ani!" să-ți spun de ziua ta...
Cum?! Nu ți-am spus cât ești de minunată?!
Frumoasă mea, am să-ți mai spun odată...
Superbă perlă, vin la malul mării
Cu pași de val... Și-n floare de cais
Îți învelesc iar glezna deșteptării,
Fiindcă iubirea mea a fost un vis.
Mirifică, într-un ocean de stele
Te-ai scufundat... Eu mă aplec smerit
Sub albă, ploaia ta de praf de stele,
Căci te iubesc! Dar tu m-ai părăsit...
Oh, "La mulți ani!". Cu mine-ntotdeauna...
Nu poți fugi de mine cât ai vrea
Eu m-am ascuns în inima-ți de piatră,
Etern în suflet să mă poți avea.
Mi-am dăltuit o inimă pereche
Și-aici în gara sufletului meu
Te-aștept Alina, te aștept o viață!
Te-aștept Alina, te aștept mereu!
În gânduri de-ai putea să-ți mai anini
Promisiuni și amintiri, iubire,
Tu n-ai cunoaște, vai, ai vieții spini,
Doar dragoste, doar vis și fericire.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino în brațele visului meu
Vino în brațele visului meu
Să ne îmbrățișăm o veșnicie,
Să fii un fluturaș ce zboară lin
Peste nisipul fără de câmpie,
Fără apă, fără pic de vin,
Cu ochii zugrăvind cerul senin.
Vino în brațele mele vis adevărat,
Noaptea strălucească-n stele,
Din dragoste izvor să ciugulim,
Zvâcniri de dor peste vâlcele,
Sentimente dulci noi să trăim
Din viața sfântă ce o moștenim.
Vino în brațele mele, vis, realitate,
Să gândim doar limpezirea-n doi,
Să fim în suflete inele de altoi,
Să pășim prin vânturi și prin ploi,
Sub umbrela frumoaselor cuvinte,
Să fim poezia din iubiri, fierbinte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Setea de lumină și credință
În Săptămâna Mare-a Paștelui
Ne adunăm cu gândul în Hristos
În mânăstiri, biserici, orișiunde
Izvorul de credință e frumos.
Ne adunăm ca frunzele în pom
Punând lumina soarelui în roade,
Ca pasărea la cuibul ei rotund
Când se întoarce din tărâmuri calde.
Ne adunăm cu dorul la izvorul
Cu valuri limpezi de pură credință,
Setoși de-a înălța prin osanale
Domnului un gest de pocăință.
Ne adunăm în Săptămâna Mare
În pragul Sfintei, Marii Sărbători,
Purificându-ne și sufletul, și trupul,
Împodobim altarele cu flori.
Și, Doamne, iartă-mi îndrăzneala:
De-a aduna din lume, ca un mag,
Femeia care are ochi de stele
Pentru-ai dărui iubirea mea cu drag!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!