Poarta legendară a celor scormonitori

acesta e poemul care cade
aşteptat pe scenă
din cer direct în cap
predică de blesteme cu ghilotine
sfioase urcând în înalt
lama lor roz şi moale
care se umple cu flori
de la publicul isteric sincer
reuşind libertatea
celui chinuit şi salvat
de daimonul care-i zbiară
eternitatea în fragmente de film
scrijelite cu ghiara
trist
coborât în lumea lor
apoi albind de dragoste
în ninsorile de-o vară
închise în scrumul abstinenţi
de la incandescenţa fumegândă
în coaja asta de hârtie

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stări de clipe

singura simfonie perfectă
e pâlpâitul lumânărilor,
acest limbaj universal
al fricii şi iubirii
care ne potoloşte elanul
dintre o umbră şi alta;
cum de fapt cred că s-a aflat,
toţi suntem stafii, în casa vieţii,
urcând întrebările din ceară,
istoviţi - un dans sobru la bară
înspre senin cu ochii de poeţi -
ori aţi aflat demult incandescenţa
cu sunetul ei surd de puls,
o lume vie nu-i poncif, oameni(!),
e voia umbrei cu faţa spre blestem,
ori lumea curge în desuetul vers,
prea des e ori o mare, ori un fluviu,
de parcă respiraţiile des se-neacă,
într-un etern de-a fi diluviu...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cortina cade

privesc o piesă
de teatru, de viaţă
de viaţa asta murdară
în jur ruine roase de ani
scaune scrijelite sau rupte
într-un budoar cochet, foarte discret
un şobolan roade gânduri
uitate de mine pe masă
cortina cade întruna
nu acoperă căderea
uneori se mai ridică
trasă de doi păpuşari
desigur beţi
alteori ruginesc, se plictisesc
cad goale cuvinte pe scenă
unul, altul.. apoi nimic
piesa asta a luat sfârşit
într-un decor idilic şi de prost gust
ce a rămas... nimic
nimic, decât gunoi
spectatorii pleacă grăbiţi
să ajungă nicăieri
azi au uitat să aplaude
cortina cade şi cade...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare

Te-am aşteptat azi, dar nu ai venit.
Şi absenţa ta ştiu ceea ce-mi spune,
absenţa ta care tulbură,
în golul pe care l-ai lăsat,
ca o stea.
Spune că nu vrei să mă iubeşti.
Aşa cum o furtună de vară
se anunţă şi apoi se îndepărtează,
astfel nu ai recunoscut setea mea.
Dragostea, încă din faşă, are din aceste căinţe neaşteptate.
În tăcere, ne înţelegem.
Dragoste, Dragoste, ca întotdeauna,
aş vrea să te acopăr cu flori şi insulte.

poezie celebră de Vincenzo Cardarelli, traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul tău

când va fi seară
strânge poemul acesta la piept
şi ascunde-te cât mai departe
de ziua care a trecut
şi de ziua care va veni
citeşte-l pe nerăsuflate
este poemul pe care nimeni
nu ţi-l va scrie vreodată
deşi l-ai aşteptat la fiecare răscruce
de drumuri şi de nopţi
când întunericul te ademenea între ape
şi străzile îţi îngropau urmele paşilor în cenuşă
este poemul pe care ai îndrăznit să-l visezi
când pânza cerului părea o lumină blurată
iar glasul ţi se risipea în ecouri de gheaţă
poemul pe care l-ai căutat în fiecare privire
care nu te zărea şi în fiecare gând
care nu era pentru tine
în fiecare anotimp care se îndepărta
cu anii tineri în dinţi
şi în fiecare inimă care părea că mai bate
lipeşte-ţi poemul acesta de umeri
de pleoape de sânge
şi nu-l lăsa să se piardă
este tot ce vei avea
de acum înainte

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumim

alegoric o pungă pe care
cineva ne-a mulţumit că
am cumpărat de la ei
se înfăşoară peste Visul
unui mare poet postdecembrist
pentru că sunt doar două generaţii
cea uitată şi aia nevăzută
două negeneraţii care ne mulţumesc
că am citit de la ei
lăsându-l vlăguit în anonimat
un fel de ţăran global
o himeră născută din libertatea de
a nu vorbi
libertatea de a uita puşca
libertatea de după supraveţuire...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori

Unii preferă dalbe flori,
Alţii, în galben purpuriu,
Dar mai ales de sărbători
Eu le doresc de timpuriu

Flori care trăiesc în glastre,
Sau cele care dau prestanţă,
Care lucesc în zări albastre,
Eu le râvnesc ca ambianţă

Flori care cresc pe câmpie,
Pe coclauri sau grădină,
De orice fel, cu bucurie,
Eu le iubesc cu rădăcină

Flori de piatră, ori de mină
Sau adunate în buchet,
Care răspândesc lumină,
Eu le ador în mod concret

Flori iarnă, flori de vară
Flori pe care cade bruma,
Zi de zi, seară de seară,
Prefer florile de numa.

poezie de David Boia (3 februarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interpretarea pe scenă este ca un organism viu pe care nu-l poţi prinde, deşi publicul se hrăneşte din acesta...

citat din Hattie Morahan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternitatea

Eternitatea, floare rară,
Născută-n nopţi de poezie,
E termenul de garanţie
Pentru iubirile de-o vară.

epigramă de Eugen Deutsch din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ad nauseam

să ne atingem dimineaţa

copacii ca noi
să se înalţe
zebre spre cer pe care trec îngerii

funambulescul umanism
din canalele metropolei,
arterele înfundate şi scrumul
afacerist - ace în perna tuturor
până ce vor fi croiţi,
pe măsură ce poeţii
sunt bieţi de umor -
tăcute
în zâmbetul
nepăsării pacifiştilor,
depărtări cărturăreşti de infarct
plesnind din dorinţe postmoderne
umbrele fracturilor filosofului,
cartof îngrăşat
în pământul şi otrava florilor lui,
strigăte absurde pentru nefiinţă
din prea marea negeneraţie fără chip
în care blândă creşte râvna florii de cireş
de a îndulci lumea în care s-a născut

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe, dureri, lumi

nu ne pasă sau nu putem?
durerile mării nu sunt oameni
durerile întinsei câmpii nu sunt oameni
durerile statului nu sunt oameni
durerile facerii nu sunt oameni
durerile astea nu se simt
vorbele astea nu se spun
vorbele astea nu se aplică
vorbele astea nu se decid
vorbele astea nu se votează
lumea asta nu e un cvorum
lumea asta nu e un senat
lumea asta nu e o vorbă
vorba asta nu e o durere
cealaltă simţire e omul paralel
omul profund care nu e cunoscut

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziaristele (1)

În ziarul de astăzi e ploaie,
negură de gânduri.
Norii coloniali
deplâng insulele albite
sau albitee,
aşa cum ai zice: "lactee",
adică
"din lapte"; dar ce să faci(?)
atunci cu lipsa de coloană,
spre exemplu la florile de ziar
care sug vlaga luminii
peste zi, peste petale, peste culori;
sau la frunzele de hârtie, verde-vejtejit,
opalescent, din lumina asta
chioara de abjur...

Apoi dai pagină, auzind-o
în foşnetul obositor,
monoton, până ce de la atâtea
ploi peste globi şi orbite
nu mai poţi descoperi
de ce somnul planetelor
nu naşte doar zile senine...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acvilin

La
unele aripi
te seduce puful,
la
altele
elasticitatea,
de parcă
vreo aripă e mai bună
decât alta,
când de fapt toate
te ademenesc
pentru a-ţi ridica
poftele
până la nori,
şi mai sus,
unde
marele cioc sanitar
se umple
cu neghiobi
transformaţi
în planoare,
şi abia atunci
ţipi în van
din înţelepţii
pe care-i ignori...
Of, vânătorule!

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul copacului prăbuşit

Secerat cade copacul,
Zace în noroiul moale,
Jertfă a căzut pe placul
Unei mâne criminale.

S-a dezlănţuit atacul,
Drujba a ieşit în cale,
Secerat cade copacul,
Zace în noroiul moale.

Plâng pădurile în jale,
Criminali-îşi umplu sacul,
Seamănă moarte-n ocoale,
Curge trist izvoru-n vale,
Secerat cade copacul.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpuri noi

Vine o vreme când timpuri noi,
Le va umbri pe cele de apoi;
În care te ascunzi sub măşti de lut
Impermeabile la ploi şi vânt.
Şi-n faţă vezi doar cioburi sparte,
Lumi noi, urât distorsionate,
Pierdute-n labirinturi închise,
O noua eră, făr de vise.

Vine o vreme când nici un fir,
De iarba nu va creşte-n cimitir.
Când cireşii de mai se otrăvesc
Cu ura din sufletul omenesc.
Şi vezi din a lor trunchi cum curge,
În loc de rouă, stropi de sânge,
Şi vezi şi frunze închistate,
Cireşe amare şi stricate.

Vine o vreme de încercare...
O vreme de: care pe care?
În care cazi de nu porţi mască,
În care alţi te ataca,
Cu zâmbet de-o inocenţă amară
Cu raze de ploaie în plină vară.
In care TU ca un bun OM,
Sădeşti din ură, flori si-un POM!

poezie de Adriana Monica Burtea (17 decembrie 2015)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunzele dantelate, creionate de linii frânte închise, tremurătoare, sfioase, cădeau în ciorchini peste "lumea de jos".

Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În suflet

în sufletul acestora plouă
- frunze violet din pomi cu coroane galbene

în sufletul acestora un mormoloc
- albit de incandescenţa toamnei psihedelice

în sufletul acestora cuvinte sfiite
- în zăbrele şi zeghe de clauni

în sufletul acestora un fluture îmbătător
- peste aleea indigo-turcoaz

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea şi acum mă cunoaşte, iar copiii mă strigă pe nume pe stradă. Nu pentru că am nasul cârn, ci pentru că tot ce am făcut i-a îmbogăţit pe oameni, le-a creat un fel de 'bancă de date' în suflet. De asta îmi place revista: îmi confirmă că am făcut ceva pentru oameni. Publicul românesc ştie să decanteze ce e bun şi receptează calitatea, sensul educativ al materialului, după cum sancţionează imediat, în caz contrar. Eu, de exemplu, n-aş putea să mai spun lucruri indecente pe scenă, cum fac alţii, pentru că n-ar accepta publicul: 'Ce face asta, s-a prostit?'.

citat din Stela Popescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cazonă

Iubita mea, e iarnă peste fire -
Dar mult mai multă iarnă-i prin cazărmi
Încerc să te găsesc în amintire –
Tu-n clipa asta poate dormi

Se zbate-un vânt turbat, năprasnic
Ce desenează-n geamuri flori de ger
Şi peste răcnete de santinele
Parcă miroase-a brad şi-a lerui-ler.

Iubita mea, departe eşti în iarnă,
Gerul în inimă îmi e statornic domn
Iar trupul chinuit nu poate să adoarmă
Şi tremură de dor şi de nesomn.

Mă doare amintirea unor vremuri
În care un tot eram, şi-apoi,
Îmi amintesc de huruitu-acelor trenuri
Prin care soarta ne-a-mpărţit la doi.

Mi-e atât de dor de tine şi de-o vară
De-o pajişte pe care mână-n mână noi,
Fugeam, râzând, prin iarba rară
Gustând aroma dulce-a unei ploi.

Iubita mea, e iarnă peste fire,
Mai multă iarnă-i, însă, prin cazărmi…
Şi te sărut, zâmbind în amintire –
Tu-n clipa asta poate dormi.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însemnare

Este adevărat,
Eu nu sunt cel aşteptat.
Eu nu iau munţii în spate
Să mă duc cu ei în singurătate.
Nu am timp ani să număr,
Nu pun secera lunii pe umăr.
Eu nu iau soarele în mâini,
Nu arunc cerul la câini.
Eu trec prin viaţă
Ca printr-o zi cu ceaţă.
Tinereţea mea e o stradă
Pe care se topesc oameni de zăpadă.
Eu nu aplec sferele
Să caut în părul nopţii stelele.
Nu sunt făuritorul de pâini,
Nu aduc zorile în mâini.
Eu nu sunt profetul care să moară pe cruce,
Nu am ce să spun, nu am unde mă duce.
Dar sufletul acesta cu şerpii curcubeului în plete,
Sufletul acesta chinuit de sete,
Sufletul acesta care aşteaptă drept,
Cât o pitulice în piept,
Sufletul acesta aduce sare şi pâine,
Pentru toţi uriaşii de mâine.

poezie celebră de Virgil Carianopol din Scrisori către plante (1936)
Adăugat de Elena Druţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Truda zborului

acest puls...
epuizat...
de canar
în voliera pieptului...
în trilurile lui
de spaimă...
ciocul lui,
moale,
în mei...
aripile-i îndurerate...
crescute din strămoşi-i,
vulturii
şi şoimii
păsării blânde...
cu ciocurile lor de pumnal...
aşteaptă lumina,
din nervii
de aur
ai marii colivii,
în care toate aşteptările
se înaripează cu muncă...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!