Stau
stau în apropierea liniștii tale
migrez sunetele într-un loc neumblat
pe o linie dreaptă
timpul dezordonat îmi așază bărbia în mâini
și gândul mi-l plimbă necenzurat
plin de ruine
în luciri de iad
sertarul potolit din scrinul suit pe vârfuri
umplut cu versuri se face gălbui
adio zare silită să m-aștepți
te lepăd din privire cu tot cu cer și stele
mă spăl de geometria ta în cifre
mă leg de cuvânt ca de-o sfoară
ținând-o în mâna dreaptă întinsă
ca și când aș putea să te ating când nu ești.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Eu necuvântătorul
eu și marea mea de cuvinte
mă spăl cu cuvinte, respir cuvinte, mănânc și visez cuvinte
mă-îmbrac în cuvinte și de adio mă ofer ofrandă
cuvânt pe cerul gurii
din aer strâng lumini și praf de stele
respir praf de stele, mănânc praf de stele,
mă spăl cu praf de stele
și moartea mă preface-n praf de stele
în mâna dreaptă am cuvântul ce va naște iar cuvinte
în mâna stângă-am strâns un pumn de praf de stele
lumină scriu cu praf de stele
și nu știu de cuvintele sunt ale mele
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drept
Merg drept pe longitudine
Latudine, bisectoare
Tot de unde am plecat ajung
Pământul e un ceas
Suntem acele lui...
Alerg drept fără să mă abat
Alerg de unde am inceput să alerg
Ce linie dreaptă e acesta?
Mă rotește in timp
Drept nu pot păsi in zare
Timpul ne rotește încet
Rotație in linie dreaptă
O utopie ce nu o inteleg
O centrifugă ce învârte
Fiecare picătură de sânge
Ce nu merge drept
Mă rotesc ca o limbă de orologiu
Să numai spuneți că mergem
In linie dreaptă
Zborul de după moarte
Eu cred că e drumul drept...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am tras stele peste mine
Am tras stele peste mine
Să m-ascund la tine-n gând,
Să privesc cum timpul vine
Clipele cum trec pe rând,
Să privesc în depărtare
Peste dealuri cum se stinge
Când întind mâna spre zare
Cerul simt că-l pot atinge,
Și ating cerul cu mâna
Sus pe culmea dealului,
Să opresc pe veci furtuna
De pe creasta valului
Învelită toată-n rouă
Să m-aștepți la asfințit,
Doar am rupt pământu-n două
Și vântul l-am cumințit,
Am tras stele peste mine
Să dau lumii tale rost
Și în timpul care vine
Să-i fiu clipei adăpost.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și pentru că...
și pentru că doare,
m-am ascuns în tăcere polară.
odaia saltă pe vârfuri, privind către nori.
pe scheletul bradului se aprind lumini colorate.
linia dreaptă a gândului, nu e dreaptă.
alege absurd să recupereze imagini triunghiulare
refăcute din gesturi mărunte golite de timp,
trecând peste păcatele din post.
energia pozitivă eliberată din lucruri
aduce mișcarea în unde crescătoare,
odată cu migrația culorilor, pe crengile de brad
și venirea lui Moș Crăciun mereu grăbit.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fii umbra mea...
Fii umbra mea pe mâna mea cea dreaptă
O, Doamne-Dumnezeul meu Cel viu
Atâta dor e-n mine și Te-așteaptă,
Atâta dor de ce-aș putea să-Ți fiu.
Atât de mult am stat în închinare
Atât de mult m-ai ascultat din cer,
Atât de multe Ți-am rămas datoare,
Atât de multe-am îndrăznit să-Ți cer.
De-atâtea ori Te-ai îndurat de mine
De-atâtea ori nefericirea mea
S-a înălțat cu strigăte la Tine,
De-atâtea ori ai plâns când mă durea.
Și-atât de mult am înțeles că-Ți pasă
Că nu mă vrei pe-un drum de suferinți
Că mi-ai zidit acolo sus o casă
Și m-ai suit alăturea de sfinți.
Ești Împăratul meu, ești Dumnezeul
Ce m-ai sfințit 'nainte de-a mă ști
M-ai ridicat și m-ai ferit de greul
Acestei lumi de fiecare zi.
Ești umbra mea pe mâna mea cea dreaptă,
Ești Domnul meu, ești Domnul Dumnezeu
Te-aștept să vii, tot sufletul Te-așteaptă,
Ajuta, Doamne, sufletului meu!...
poezie de Adriana Cristea (24 august 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tinerețea ta e ca o cursă
și cu toate astea privesc în zare
gândurile stau înnodate acolo sus
unde norii zdrențuiți
se scaldă în lumină
aș putea să te iubesc să știi
măcar din când în când
în pauzele tale de cafea
când încerci să-ți explici
cum o străină
de la capătul universului
poate să intre
cu pași repezi
în viața ta
îți aud strigătul
e o cursă
teribilă cursă
și cu toate astea
închid ochii
te văd rezemat de perete
aș putea să te ating
ești așa de tânăr
gândurile stau înnodate acolo sus
iar eu aș putea să te iubesc
măcar din când în când
în pauzele tale de cafea
când nu e altă femeie prin preajmă
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Ultima secundă
Totul se grăbește.
Melcii ocolesc o curbă lâncedă
cu semne apocaliptice
inundând o linie dreaptă,
meduzele se ascund în mare,
luna fuge mai repede pe cer.
Inima sare peste minute,
grăbindu-se.
Iubirea se agață în cui sub o haină tăcută
și o rochie ce-și stinge culoarea.
Mâinile răstoarnă mângâierile în poală,
din degete curg stele peste balcon.
Gândul se retrage în neant
coborând de pe culmile bucuriei.
Cuvintele își dizolvă înțelesul
în ultima secundă.
Un gol acoperă totul.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra
aceeași emoție comunică prin plete
în locul codificat așezat pe orbită,
sunetele apreciază distanța
clipelor rătăcite în iluzie verde.
momentul zero se reîntoarce mofturos
luând-o iar de la capăt,
trecând din nou prin ceață,
curbând iarăși spațiul.
mâna dreaptă adună argintul din scrisul
poemului neterminat,
un zâmbet desenat pe buze înflorește o frunză.
ah! umbra aceea nedescifrată acoperă totul.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erată la țipăt
Haide scrie-o poezie
mâna dreaptă îmi îndemn
tu ești flacăra mea vie
eu sunt trupul tău de lemn
Mâna dreaptă îmi îndemn
hai apucă-mă de chică
și m-aruncă-n flăcări ghem
arde totul într-o clipă
Hai apucă-mă de chică
o tu flacăra mea vie
din cenușă mă ridică
arde-mă în poezie
Mâna dreaptă îmi îndemn
țipă tu eu sunt de lemn
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cu mâna întinsă pentru o floare,
cu mâna întinsă cerând ajutor,
cu mâini întinse spre-o-mbrățișare,
plin de iubire, nemuritor!
catren de Mariana Babiuc Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seara coboară
seara coboară vărgată-n lumini,
un sentiment enorm a umplut o pagină albă
trecând pe partea cealaltă.
gânduri tivite mov iau forme geometrice
părând perfecte în fața unui orb.
eu stau cu o talpă afară la capăt de linie roșie,
speriată de strania curgere a cuvintelor.
umbre verticale coboară timpul culcat,
întunecă ultimele silabe, creând un mare gol
trecând prin mine.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascult
ascult nimicul într-un peisaj contorsionat
cu suspine de calcar
pasiunile politice defilează prin oraș
o structură erotică se desprinde dintr-un perete nostalgic
zâmbetul căutat e o nălucire dincolo de privire
nefrumosul e întrupat într-o mulțime de coafuri la fel
înclinate pe același fel de mers sacadat
amarul se scurge din tivuri descusute cu miros de legume
și așchii de răutate ce sar ad-hoc la cozi după tigăi teflonate
sau atingeri de moaște minuni
visarea e brăzdată în trecere de-o bluză rece de mătase
și niște versuri absolut normale apărute din vid
la atingerea unei mâini moi de catifea
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Torța din mâna mea dreaptă e chiar mâna mea dreaptă.
Grete Tartler în Astronomia ierbii (1981)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Umor si satira in literatura araba clasica. al-Gahiz al-Hamadani al-Hariri. Antologie" de Grete Tartler este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar La școala vieții
primesc de la sfinți sacre învățăminte
cum să înaintez pe calea cea dreaptă
cum să scot păcatele din simțăminte
gândul se face cuvânt și cuvântul faptă.
mă relaxez evlavioasă în așezăminte
plină de iubire de speranța coaptă
primesc de la sfinți sacre învățăminte
cum să înaintez pe calea cea dreaptă.
învăț din greșeli spre aducere aminte
că viața e o școală reală înțeleaptă
pe Iisus Hristos l-am primit în minte
să-mi dea mântuirea să mai urc o treaptă.
primesc de la sfinți sacre învățăminte
cum să înaintez pe calea cea dreaptă.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era atât de beat încât a mers în linie dreaptă pe un drum plin de serpentine.
aforism de Mihail Mataringa (27 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Adio
De ce să dislocăm iluzii
Când noaptea-și cântă insomnia
Și când tăcerea-i mână-mână
Cu răzbunarea și beția?
De ce sa mai cream din stele
Noi lumi, din praf de ploi
De ce să ne mai ardă gândul
Că încă mai există "noi"?
De ce să nu îți număr pașii
Și tu pe-ai mei când voi pleca
Adio spus din buza nopții,
Adio, eu te voi uita.
poezie de Andrada Ianosi
Adăugat de Mira Donescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă, prin cele două stele luminoase ce formează roatele din urmă ale Carului, duci o linie dreaptă în sus, linie ce e de vreo cinci ori și ceva mai lungă decât distanța dintre aceste două stele, veți da de o stea luminoasă și singuratică. Steaua aceea are o însemnătate deosebită și se numește "Steaua polară".
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Aripi de înger
sunt pustiul născut într-un urlet
mă doare lumina și fug
mă ascund în privire
se scufundă stele în mare
mai tresar luminițe în zare
susură toamna prin arbori, îți cheamă ecoul
șuieră frunze prin arbori
o umbră se stinge tăcută
o linie ne desparte de toate
ating cu mâna întunericul în prima zidire
ducând urmele lumii în mine
sunt far, sunt privire în văzduhul de ceață
adap în palme speranțele moarte
și plec, departe, departe
se aude în tălpi ecoul ultimului gând
aprind în tăcere ruguri în taina vegherii
desculț pășesc către poartă
mă împiedic de pașii rămași
un fulger se sparge în noapte
arzând aripi de înger în ploaie
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce doctrine visezi? Cei de dreapta devalizează bugetul cu mâna dreaptă; cei de stânga, cu stânga. Să ne ferească Dumnezeu de un guvern de uniune națională, când toți vor fura cu ambele mâini.
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima fereastră
ultima fereastră închide răcoarea târzie
strigătul de stele pleacă grăbit spre neant
alunec pe linia dreaptă spre pacea orei fără culoare
sub cerul rupt din zodii
ochi de mâl rămân în spațiu peste dansul fără contur de umbre
o clipă desculță calcă pe-un cuvânt ce moare
liniștea se acoperă cu luciul oglinzii
absența ta clonează ecoul unui timp gol
în spațiul închis
se deapănă tăcerea nepocăită
la umbra unui gând nemuritor
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!