Psalm de Februarie
procesez o amestecătură de sentimente
drumul bătrâneții este tot mai greu
întâlnesc ostacole, multe impedimente
am temeri prin care mă rătăcesc mereu.
dar am primit și o felie de fericire
mușc din ea cu forță cu ardoare
o împart cu lumea frumoasă dăruire
nu înmulțesc amarul când totul mă doare.
n-am inventat păcatul nu-l crucific pe Crist
poezia inimii produce o iubire pură
din izvorul ei să bea când este trist
omul ce mă străbate setos fără măsură.
sufletul meu e vast ca oceanul Pacific
lumea mea interioară cu lacrimi o purific.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Belle art
poezia inimii cu lumea o împart
pictată-ntr-un tablou universal
gânduri încadrate în belle art
smulse din paradisul ideal.
hora cuvintelor pe al nopții reflux
când Luna își scaldă trupul în lac
când stele strălucesc cu amplu lux
cu lumini ce grăiesc după bunul plac.
visul convertit la iubirea divină
străbate agale calea unei minuni
lumea cu îngeri fără nici o vină
cu timpul care crește oameni buni.
univers de frumusețe și de miracol
transpus fidel într-un străvechi oracol.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce trist!
Ce trist să-l vezi în lumea ta,
Să-ți zâmbească,
Să te primească așa cum ești,
Să-ți fie alături la bine și la rău,
Să te înțeleagă,
Să te ajute,
Să-ți arate lumea lui,
Să te primească în ea ca pe o regină,
Apoi să plece.
Ce trist când viața ta are lumină,
Când lumea ta și a lui se contopesc,
Totul este zâmbet și căldură,
Toate frumos se împletesc
Și dintr-o dată totul se destramă,
Lumea din basm devine coșmar
Și sufletul plin de iubire
Se îneacă în amar
Căci într-o zi el pleacă.
Ce trist că tu rămâi tăcută,
Plângi cu amar în urma lui
Și nimeni nu te mai ajută,
Nu are cine să ți-l dea înapoi.
Ce trist când lumea visului se pierde
Și realitatea este amară!
Ce trist când pleacă fără urmă
Și îl privești ultima oară!
poezie de Andreea Ion (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puterea cuvântului
în puterea cuvântului am crezut mereu
rivalități împacă și produce armonii
Geneza-i creată prin Cuvânt de Dumnezeu
este lumina sfântă ce curmă demonii.
cuvântul invadează ca-ntr-un elan mistic
viziuni cu străluciri de diamant
este veșnic chipul mântuirii cristic
furnizează pace când timpu-i alarmant.
cuvântul luminează în bezna din minte
înlătură tăcerea când omul este trist
deschide drumuri noi spre înainte
se vrea pururi nobil și altruist.
e energie pură din divină sorginte
modelează sufletul îl face pacifist.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pelegrin prin raiul poeziei
descătușez cu versul potențialul meu
poezia mă poartă prin lumea întreagă
îmi transferă fericire și când îmi e greu
să pot striga tare - viața îmi e dragă.
las urme pe zăpadă pe diverse alei
avântul mă poartă spre Univers semantic
pe strada speranței plină cu polei
mă reazem de Cuvânt când cad să mă ridic,
mai sus de nori ca șoimii temerari.
stele din Ursa Mare îmi dau un mesaj
să strâng strălucire în globii oculari
să iubesc să n-am teamă să am curaj.
imortalizez în versuri timpii mei solari
pelegrin prin lumea plină de miraj.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zestrea cu mărgăritare
m-am născut cu versul în sânge
cu el am împlinit atâtea visuri
îmi este alinare când inima plânge
mă încurajează să înving abisuri.
versul e pentru mine o dragoste imensă
îl împart cu lumea ca pe o pâine
nu vreau răsplată nici recompensă
el îmi netezește drumul către mâine.
versul este stâlpul de care mă susțin
când furtuni nebune răvășesc seninul
el mă crește puțin câte puțin
prin miraj destramă suspinul și chinul.
viața fără versuri ar fi mai săracă
sunt mărgăritare lumea să le placă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lumea viselor
sunt un romantic care rătăcesc
prin lumea basmelor prin lumea viselor
fericiri mă asaltează că pot să iubesc
că mă îndrept mereu pe calea astrelor.
ca un curcubeu mă înalt la cer
născut din spuma mării de credință
cântecul din inimă nu este efemer
abordează veșnicia de biruință.
umbre de doruri mereu mă urmează
tăcute amintiri nu le-am uitat
mă mențin încordată și trează
ca pe un vânător abil, calificat.
zâmbetul meu e un poem sfios
de dragul soarelui luminos glorios
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec pentru Eros
fără iubire viața nu ar avea rost
fără iubire florile nu ar avea parfum
minune trăită și-n petreceri și-n post
printre slendori și-a croit sublim drum
fără iubire timpul ar fi rai pustiit
ca un deșert vast cu dune de nisip
pe continentul dragostei am poposit
mii de amintiri am strâns în fel și chip
fără iubire lumea ar fi mai odioasă
ca un lac nămolos cu grețos miros
poeți cinstesc iubirea cu slovă valoroasă
e semeață ca un munte sub cer glorios
fără iubire lumea n-ar fi armonioasă
ea este miracolul mândrului zeu Eros
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În atelierul minții
vreau să bag aspiratorul în sufletul meu
să aspir impurități care s-au decantat
amăgiri, tristeți, regrete am trăit mereu
dar în cerul fericirii des m-am avântat.
în focul divin vreau să ard uscăciuni
vreascuri de gânduri din arborele vieții
să scot adevarul pur dintre minciuni
ca să mă purific cum mă-nvață sfinții.
cu evlavie sacră înalț rugăciuni
când lumina surâde cu zorii dimineții
timpului nestatornic îi fac plecăciuni
ca să îndulcească anii bătrâneții.
în atelierul minții repar stricăciuni
scot umbre de temeri din poemele vieții.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea
Dragostea e nemuritoare
Chiar de uneori mai doare,
Nu se stinge niciodată
Cu iubire de-i udată.
Poartă sufletul spre rai
Și multe nopți cu lacrimi ai,
Și iti dorești doar fericire
Momente dulci de iubire.
Dragostea când e trăită
Și ai inima împlinită,
Înfloresc toți trandafiri
Ca să îi dăruiești iubirii.
Depinde ce vrei în viață
De o vrei tristă ori frumoasă,
Totul este în puterea ta
De vrei omule dragostea.
Și nici nu te costă mult
Cu o vorbă bună și un sărut,
Poți trăi doar în fericire
Și într-o viață cu iubire.
autor. Georgescu Elena
poezie de Georgescu Elena
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exces de sentimente
Prea multe sentimente
Într-o singură inimă
Prea multe gânduri inocente
Adunate în palmă
Prea multe dureri prea multe vise
Unde au loc și rezistă timpului
De atâta vreme închise
Ascunse de razele soarelui
Prea multe semne de întrebare
Ca într-un joc divin
Prea multe răspunsuri în așteptare
Unde rătăcesc de nu mai vin
Și totul pare anormal de firesc
Toate nedreptățile din labirintul lumii
Una câte una ne-amăgesc
Lovind la porțile raiului inimii
Unde oare încap atâtea cuvinte nerostite
Când totul este ocupat de iluzii
Unde trăiesc speranțele adormite
În așteptarea fericitelor concluzii
Prea multe sentimente într-o singură inimă
Ce bate împovărată de griji și nevoi
Prea multe și totuși prea puține
Din fericire pentru noi...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai vino, Iubire!
Distrus este visul, pierdută-i speranța,
O faptă banală e prilej de-nvrăjbire.
Pentru-a-nvăța din nou toleranța,
Un strigăt răsună: Mai vino, Iubire!
Drămuim suferința ca pe-un lucru firesc,
Săracă ni-i lumea de orice trăire,
Irosim sentimente c-un zâmbet prostesc,
Apoi te chemăm: Mai vino, Iubire!
Zbătându-ne-n chinuri, plângând neputința,
Regăsim, prin unghere, o vagă-amintire...
Plăpând, renăscând din țărână dorința,
Invocăm iar magia: Mai vino, Iubire!
Când păcatul și ura ne-nsoțesc zi de zi,
Un murmur firav auzim: Convertire!
E sufletul trist ce, nevrând a muri,
Imploră întruna: Mai vino, Iubire!
poezie de Marilena Răghinaru din Te-am zidit în cuvânt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În inima naturii
natura cunoaște mereu cel mai bine
calea spre frumusețe și spre miraj
ea produce minuni sub zări senine
și ne dă lecții de mare curaj.
în Paradisul meu izvorul e un brâu
care-nconjoară câmpul cu murmure line
precum doina duioasă din lanul cu grâu
cântată de mirle cântată de mine.
m-am unit cu natura de când m-am născut
ea simte cel mai bine ce mă doare
este protecția cu cel mai nobil scut
împotriva stihiilor din lumea mare.
în univers natura-i miracol absolut
pun urechea la inimă s-ascult a ei chemare.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul doare
Acela care spune
că sufletul nu doare,
Ori este prea fericit,
ori trăiește sub soare,
ca un rătăcit.
El nu știe că sufletul doare,
nici că este depozitarul
tuturor amintirilor triste.
Că în el sălășluiește tot amarul,
căruia,
omul este nevoit să îi reziste.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Valoarea poeziei
cu poezia mea am în cer acces
vreau să-i bucur pe îngeri pe sfinți
s-au înălțat prin al morții proces
să fie mângâiere, alean la rugăminți.
cu poezia mea mereu mișc vântul
când tulbură apa din delta iubirii
vreau să prindă forță și avântul
să netezească drumul izbăvirii.
cu poezia mea cresc prețul vieții
cu toate splendorile ce le-am adunat
spălată de pulberi în roua dimineții
trupul ei să pară un tărâm minunat.
cuvinte care frâng structura ceții
în cununi de raze s-au împreunat.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și totuși iubirea
și totuși iubirea doare câteodată
când valuri de suspine vuiesc în adâncuri
când frenezia zilei este suspendată
când credința pierde mirabile tâlcuri.
și totuși iubirea îngroapă extaze
când candorile vieții tremură a pustiu
când ceața din zori acaparează raze
și sufletul străbate decorul arămiu.
și totuși iubirea se transformă-n lavă
când trădarea sfinților trece în profunzime
când speranța moare ucisă de otravă
când spiritul simte a vieții cruzime.
și totuși iubirea e un cântec de slavă
în raiul inimii în izvor de limpezime.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ! Femeie
In visul meu apari mereu. Mereu o floare,
Petale mari, culori încântătoare,
Mireasma ce-o emani este chiar răpitoare,
Ai ochi strălucitori, ca razele de soare,
Și
Fruntea-ncruntată când ai o supărare.
Tu, repede-ți revii când simți o desfătare,
Iar inima-ți pulsează sacadat. Ești... tot mai zâmbitoare
Când lumea te admiră cu prea multă ardoare
Și adesea te compară, un crin, un trandafir,
Mândria Ta de
floare.
Mireasma florilor pentru sufletul tău: Femeie.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (8 martie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limpezire de ape
mă scufund în mine ca-n oceanul Pacific
să caut mărgeane, perle și corali
dau și de gânduri negre vreau să le purific
întâlnesc și demoni urâcioși imorali.
mă scufund în suflet ca într-o fântână
vreau să se oglindească stelele în mine
iubirea de luceafăr veșnic să rămână
să ardă depresii să-mi dea nopți senine.
prietenii mei dragi îmi sar în ajutor
ce fericită sunt să-i simt aproape
cu cuvântul dulce, tandru, mângâietor
încropind euforia din limpeziri de ape.
dorul meu febril călător cântă pe-afară
ținând isonul în acorduri de fanfară.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cugetări
viața se scurge ca râul repede
printre emoții și vise de taină
vreau să am mereu mintea limpede
să mă-nvălui în lumină- nobilă haină.
am învățat că supărările aduc bolile
de aceea vreau să am un suflu optimist
să nu procesez în suflet dramele, ororile
să nu urăsc pe nimeni să nu fiu egoist.
în lumea întreagă răspândesc gânduri
dar dragostea magică o împart la doi
conservată cu poeme rânduri, rânduri
care estompează dorințe și nevoi.
și bună și rea soarta mea e divină
hrănită zilnic cu pâine de lumină.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seductii sufletești
poemul e momentul de răsfăț al zilei
mă simt inspirată de raze de soare
îmi așez inima pe albul pur al filei
scăldată de sânge cu parfum de floare.
mierle la fereastră îmi fac o serenadă
emoții roz aleargă prin sufletul meu
mă fericesc pe-a vremii esplanadă
și uit pentru o vreme de oftatul greu.
muzica și poezia mă mențin activă
strâng toate splendorile din univers
n-aș fi crezut că sunt așa de emotivă
lacrimi de iubire să curgă prin vers.
pe rețele literare gândirea e creativă
cu mirabile lumini mereu am convers.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe scena speranței
lui Viorel, Roxana, Miruna și Diana
viața mea este numai iubire
tu ești cel ce trăiește în ea
destinul a strâns lumini în privire
să lumineze pururi calea mea.
trecutul meu e-o vastă amintire
n-am crezut că ține cântu-n piept
îmi este alean să nu-mi ies din fire
este o călăuză pentru drumul drept.
în nopți sub clar de lună chitare aud
fac o serenadă pentru sufletul meu
să îmbrace dorul să nu umble nud
pe scena speranței să cânte mereu.
mă îngână vântul prin ramuri de dud
inima îmi dă curaj în momentul greu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!