Valoarea poeziei

cu poezia mea am în cer acces
vreau să-i bucur pe îngeri pe sfinţi
s-au înălţat prin al morţii proces
să fie mângâiere, alean la rugăminţi.

cu poezia mea mereu mişc vântul
când tulbură apa din delta iubirii
vreau să prindă forţă şi avântul
să netezească drumul izbăvirii.

cu poezia mea cresc preţul vieţii
cu toate splendorile ce le-am adunat
spălată de pulberi în roua dimineţii
trupul ei să pară un tărâm minunat.

cuvinte care frâng structura ceţii
în cununi de raze s-au împreunat.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rădăcini de gânduri

ocrotesc rădăcinile vieţii din sublim peisaj
am descoperit în sevă elixirul delicios
printre pietre s-au extins cu mult curaj
energia veşniciei primită de la Cristos.

mă extind şi eu prin poeme de suflet
lansez cuvinte spre cerul însorit
am gasit cărările mele prin sunet
ca o floare de lumină tot mereu am răsărit.

avântul meu tumultuos şi arzător
se ridică la cer o stea să cucerească
să-i simt aproape spiritul ocrotitor
care curmă tristeţea, furia câinească.

gândurile mele cresc ca un pom roditor
privighetori de seamă vreau să mă locuiască.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi sau a nu fi poezie

poezia este sculptura. zace într-un munte de cuvinte.
poezia este pictura. o lacrimă într-o mare de culori.
poezia este muzica. o notă pe registrul inimii.
poezia este lutul în mâinile olarului.
poezia este dragostea. odată ce iubeşti,
vei iubi pentru totdeauna.
poezia este strigătul unui bolnav
pe patul de moarte.
poezia este trista despărţire
sau întâiul sărut.
poezia vine, pleacă şi-n rest amintiri.
poezia este tot ce ne-nconjoară,
tot ce este în noi
şi tot ce rămâne.
poezia este mântuire, dumnezeire,
posedare şi exorcizare.
poezia este blestem şi surghiun.
poezia este crucea poetului
şi drumul Golgotei.
poezia este ţigara ce-ţi arde plămânii
sau paharul de vin pe care-l bei
de unul singur.
poezia, să crezi şi să nu te prefaci că scrii poezie.
să renunţi la viaţă şi să fii veşnic
un cuvânt pe buzele celorlalţi.

poezie de Ionuţ Caragea din volumul Absenţa a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire roua dimineţii

frunză verde, consoartă de lalea
picuri rouă pură în palmele căuş
nu-mi lăsa tristeţea să fie o belea
vreau să fiu un cântec pe la zilei arcuş.

vreau să fiu un vers în refrenul vieţii
să fiu o bucurie o mângâiere rară
pentru traitorii din negura ceţii
care aşteaptă soarele în ei să răsară.

inima duioasă mult mai pătimeşti
iubind lumea asta vitregă, nebună
tot ce vrei în viaţă este să iubeşti
să creşti mirajul ei până sus la lună.

când vine dimineaţa şi zori îmi bat în pleoape
ce dulce e trezirea cu dragostea aproape.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seductii sufleteşti

poemul e momentul de răsfăţ al zilei
mă simt inspirată de raze de soare
îmi aşez inima pe albul pur al filei
scăldată de sânge cu parfum de floare.

mierle la fereastră îmi fac o serenadă
emoţii roz aleargă prin sufletul meu
mă fericesc pe-a vremii esplanadă
şi uit pentru o vreme de oftatul greu.

muzica şi poezia mă menţin activă
strâng toate splendorile din univers
n-aş fi crezut că sunt aşa de emotivă
lacrimi de iubire să curgă prin vers.

pe reţele literare gândirea e creativă
cu mirabile lumini mereu am convers.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mirajul luminii

magică fericire, ridică-mă la cer
pe aripi de cântec cu vântul în plete
între minuni stelare vreau să prosper
lumina pe creştet s-o simt pe îndelete.

sunt irezistibile avânturile vieţii
să am iarăşi întâlnire cu destinul
de sufletul meu s-au lipit poeţii
au transformat în vers durerea, suspinul.

în lumea poeţilor am ajuns şi eu
cu migală transpun tristeţea-n parodie
cu romantism albastru aprofundez mereu
dragostea pentru natură, pentru glie.

în mirajul luminii descriu un panseu
poezia dragostei cu sânge se scrie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cu aură

lasă-mi Doamne poezia vorbitoare
s-o îngâne izvorul limpede bucurie
când imită cântul de privighetoare
sufletul se umple de mândrie.

lasă-mi Vreme poezia curată lucidă
ca apa din fântâna albastră
să oglindească steaua mea candidă
răcorindu-şi focul din raza măiastră.

cuvinte drăgăstoase cu aură şi chip
am să rostesc până când soarele apune
poemul nemuririi cumva să-l infirip
căci va avea mereu ceva a spune.

poezia mea-i poveste misterios tertip
printre hieroglife şi magice rune.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasiune onestă

străbat cu cuvântul drumul spre excelenţă
litere sincronizate se transformă-n epopee
mă hrănesc cu poezia cu nespusă opulenţă
cu visele de iubire să ating calea lactee.

pasiunea scrisului o voi duce-n mormânt
să simtă şi pământul emoţiile mele
n-am să las tăcerea să fure din avânt
sunt cu toată firea îndreptată spre stele.

poezia poartă-n ea scene din teatrul vieţii
precum munţii cu filoni de generozitate
presar cinstire pe zorii dimineţii
succesiuni de lumina şi onestitate.

păstrează-mă Doamne în preajmă cu poeţii
ei mi-au transmis mereu gânduri de libertate.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

Poezia,
ar trebui scrisă
numai de Femeie
fiindcă un bărbat
nu ştie ce înseamnă
Poezia,
decât atunci când
e un Ovidiu exilat
de toate femeile
pierzând-o
pe cea mai dragă,

tu împărat luminat
priveşti după gratii
adulatul tău Taj Mahal,
Femeia care a scris
cu viaţa ei
pentru tine
Poezia.

poezie de Radu Liviu Dan
Adăugat de Radu Liviu Dan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avânt netulburat

am poezia nu sunt spirit stingher
un noian de slove am ridicat la stele
am brazdat cu iubire al nouă-lea cer
stele fericite cântă în nervurile mele.

lumini îngereşti s-au aşezat pe frunte
ard precum o torţă în noaptea albastră
peste volburi de trăire am ridicat o punte
am trecut oceane cu aripa măiastră.

jubilez îndrăgostită de viaţă mereu
splendorile naturii în suflet le-am strâns
vise de implinire sunt sangvin minereu
cu care mă avânt în spaţiu necuprins.

cu emoţii vaste descriu trecutul meu,
cu învăţături de seamă timpul m-a surprins.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Accent pe poezie

mi-e dragă poezia este viaţa mea,
cu muzica se-asociază cel mai bine
mi-alungă plictiseala şi ziua cea rea
mă-nvaţă să aflu lucruri despre mine.

poezia mă poartă pe oceanul ocult
înaintez în cânt de vâslă şi de lotcă
trăiesc la maxim, jubilez, exult
valuri mă-nconjoară cu unduiri de polcă.

poezia mă învaţă mai mult să iubesc
să mânuiesc cuvintele cu eleganţă
noaptea cu coşmare să o răzbesc
faţă de muza mea să am prestanţă.

cu poezia când plâng când zâmbesc
oricum ar fi e plină de substanţă.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este ieri mână în mână cu azi. Poezia este azi în zâmbet cu mâine. Poezia este copac şi frunze. Poezia este glas şi cuvânt. Poezia este talpa piciorului călător prin lume. Poezia este glasul lui Dumnezeu în gura unor subiecţi purtători de cuvânt.

Claudiu Ovidiu Tofeni în Paşi pe nisip (20 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solfegiu pe portativ

vreau să fur cântecul din grădina secretă
să cânt precum mierla între corole verzi
să fiu solfegiul iubirii în lumea concretă
înconjurată azi şi mereu de aezi.

să pătrund în gama notelor duioase
fremătând ca frunza pe geană de cântec
pianul şi vioara să-mi vibreze în oase
din tumultul vieţii mâhnirea să spintec.

vreau să plec în zborul lin cu albatroşii
să găsesc printre valuri drumul către far
să mă oglindesc în ape precum chiparoşii
unde nu-s dureri, lacrimi şi amar.

vreau prin cântecul meu să bucur strămoşii
port ca pe o comoară dorul lor în samar.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unora le place poezia

Unora –
asta înseamnă că nu tuturor.
Nici măcar celor mai mulţi, doar câtorva.
Nu punem la socoteală şcolile, unde-i impusă,
nu-i socotim nici pe poeţi,
ne dă cam două fiinţe dintr-o mie.

Le place –
dar le place şi supa cu găluşte,
şi complimentele, chiar şi culoarea albastră,
haina cu care s-au obişnuit,
nu mai vorbesc de propria lor părere
sau mângâiatul unui câine.

Poezia –
dar ce e poezia?
S-au dat atâtea răspunsuri evazive
la această întrebare.
Nici eu nu ştiu ce-i poezia,
şi mă agăţ de-acest nu ştiu ca de-un colac de salvare.

poezie clasică de Wislawa Szymborska, traducere de Doru Cosmin Radu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în torent emoţional

suflă vântul tare împrăştie gânduri
poartă poezia în zări îndepărtate
sentimente aranjate în patru rânduri
iubiri în cuvinte de aur montate.

pasiuni literare în torent mă aruncă
chemările luminii vin valuri valuri
dragostea de cuvânt mă farmecă încă
ca soarele vieţii pictat pe cristaluri.

doar între cuvinte vreau să trăiesc
litere inocente în suflet visător
chiar când mă pierd şi rătăcesc
versul îmi este drum izbăvitor.

poeţii universului îi am în anturaj
poemele albastre mă umplu de miraj.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freamăt spiritual

drumul pe Golgota e plin de capcane
de jur împrejur prăpăstii se cască
port spre consolare o seamă de icoane
dar oameni profitori par îngeri cu mască.

temeri nesfârşite legate de beznă
sunt piedici mari la înălţarea mea
dar poezia mea va rămâne eternă
slavă şi cinstire cântând dragostea.

beţie lăuntrică stări de exaltare
excelentă voluptate în visele născute
sacrificii mari să-l cuceresc pe soare
cu tainele lui cu iubiri absolute.

în vârful muntelui m-aşteaptă Dumnezeu
cu mângâiere şi alean că e urcuşul greu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În atelierul minţii

vreau să bag aspiratorul în sufletul meu
să aspir impurităţi care s-au decantat
amăgiri, tristeţi, regrete am trăit mereu
dar în cerul fericirii des m-am avântat.

în focul divin vreau să ard uscăciuni
vreascuri de gânduri din arborele vieţii
să scot adevarul pur dintre minciuni
ca să mă purific cum mă-nvaţă sfinţii.

cu evlavie sacră înalţ rugăciuni
când lumina surâde cu zorii dimineţii
timpului nestatornic îi fac plecăciuni
ca să îndulcească anii bătrâneţii.

în atelierul minţii repar stricăciuni
scot umbre de temeri din poemele vieţii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia mod de viaţă

când nu o să mai scriu nici n-o să mai trăiesc
nu o să mai visez o lume cu trăiri superbe
dar azi pe file setoase litere se nuntesc
în cununi de lumină se rotunjesc verbe.

ştiu doar ca poezia este un mod de viaţă
care mă fericeşte mă ridică pe culmi
mă simt precum un munte puternică semeaţă
în gândurile mele astăzi freamătă ulmi.

pe tâmplele mândre susură izvoare
şi soarele-mi vorbeşte în dulcele grai
cuvinte de iubire au magică savoare
întreg timpul îmi pare pogorât din rai.

pe-un cer cu curcubeie slovele prind culoare
harici poeţii se adună pe un picior de plai.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi dorm

Azi vreau să dorm!
Mi s-au încâlcit neuronii,
S-au molipsit de albul nopţii
Şi de rotundul gol al lunii,
Revoltaţi...
Azi fac o pauză!
Mi s-au stins luminile gândului
Când le-am aprins forţat.
S-au cuibărit în întuneric,
Perimate...

Azi n-am idee!
Mi-au intrat ziduri în ochi
Când priveam în urmă.
S-au spart în privire
Dezgheţate...

Azi vreau să dorm!
Mi s-au umplut pleoapele de vis,
Când le goleam de tine.
S-au închis în gene,
Obosite...

poezie de Gabriela Chişcari (5 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă pentru mai târziu

lăsaţi-mi poezia ruptă din iubire
să şoptească la izvoarele speranţei
flăcări de emoţii şi de fericire
doruri argintate din oglindă creanţei.

nu cer nimănui poeziei trofee
lăsaţi-mi versul să atingă stele
să cerşească lumină din Calea Lactee
iertarea pentru toate păcatele mele.

cu poezia am trecut mai uşor
prin viaţa plină de asperităţi
cu versul în sânge pot să şi mor
căci mi-am lăsat amprente în cetăţi.

lăsăţi-mi poezia torent neânvins
am strîns în ea lumină din necuprins.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată n-am simţit, ca astăzi, că toată poezia vieţii, până la infinitezimal, emoţia pe care o dă o floare de câmp, răsăritul unei stele, o adiere de vânt, are ca principiu gândul morţii, fiindcă vorbeşte de iubire, şi că preţul integral al vieţii îl dă numai moartea.

Garabet Ibrăileanu în Adela
Adăugat de Monica Mihaela
Comentează! | Votează! | Copiază!