Mai vino, Iubire!
Distrus este visul, pierdută-i speranța,
O faptă banală e prilej de-nvrăjbire.
Pentru-a-nvăța din nou toleranța,
Un strigăt răsună: Mai vino, Iubire!
Drămuim suferința ca pe-un lucru firesc,
Săracă ni-i lumea de orice trăire,
Irosim sentimente c-un zâmbet prostesc,
Apoi te chemăm: Mai vino, Iubire!
Zbătându-ne-n chinuri, plângând neputința,
Regăsim, prin unghere, o vagă-amintire...
Plăpând, renăscând din țărână dorința,
Invocăm iar magia: Mai vino, Iubire!
Când păcatul și ura ne-nsoțesc zi de zi,
Un murmur firav auzim: Convertire!
E sufletul trist ce, nevrând a muri,
Imploră întruna: Mai vino, Iubire!
poezie de Marilena Răghinaru din Te-am zidit în cuvânt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marilena Răghinaru. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.