Pe scena speranţei

lui Viorel, Roxana, Miruna şi Diana

viaţa mea este numai iubire
tu eşti cel ce trăieşte în ea
destinul a strâns lumini în privire
să lumineze pururi calea mea.

trecutul meu e-o vastă amintire
n-am crezut că ţine cântu-n piept
îmi este alean să nu-mi ies din fire
este o călăuză pentru drumul drept.

în nopţi sub clar de lună chitare aud
fac o serenadă pentru sufletul meu
să îmbrace dorul să nu umble nud
pe scena speranţei să cânte mereu.

mă îngână vântul prin ramuri de dud
inima îmi dă curaj în momentul greu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seductii sufleteşti

poemul e momentul de răsfăţ al zilei
mă simt inspirată de raze de soare
îmi aşez inima pe albul pur al filei
scăldată de sânge cu parfum de floare.

mierle la fereastră îmi fac o serenadă
emoţii roz aleargă prin sufletul meu
mă fericesc pe-a vremii esplanadă
şi uit pentru o vreme de oftatul greu.

muzica şi poezia mă menţin activă
strâng toate splendorile din univers
n-aş fi crezut că sunt aşa de emotivă
lacrimi de iubire să curgă prin vers.

pe reţele literare gândirea e creativă
cu mirabile lumini mereu am convers.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire pe fuioare de cântec

multe minunăţii s-au scris despre iubire
umplând academii rafturi de biblioteci
deschide ca vântul porţi cereşti şi poteci
pluteşte peste munţi şi văi cu aripi de zefire

graţie diafană-i iubirea-n inima deschisă
lumini şi mângâieri daruri de luceafăr
primeşte, să nu simtă negura vieţii proscrisă
anotimpul dragostei este pururi teafăr

doar inima scrie poveşti de iubire
se ţine de mână cu slovele coapte
inovează emoţii le transpune în fapte
lumini îngereşti adună în privire

sub clar de lună glăsuieşte în şoapte
pe fuioare de câtec trece în nemurire

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rapsodie

n-am gânduri sinistre nu am a mă teme
Maica Dumnezeie mă îndrumă mereu
cu iubiri care rezistă dincolo de vreme
şi-mi netezesc calea către Dumnezeu.

stele varsă-n minte visele supreme
pictează lumini pe sufletul meu
n-am gânduri sinistre nu am a mă teme
lumea o privesc aşa cum vreau eu.

sunt miliardară în gânduri boeme
conştiinţa mea este ca un muzeu
îngeri mă învaţă să nu-mi fac probleme
să trec prin furtună cu aripi de zeu.

n-am gânduri sinistre nu am a mă teme
soarele şi luna mă veghează mereu.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În spirit evanghelic

nu risipesc vorbe nu le-arunc în pustiu
cuvintele-s comoară si eu o preţuiesc
dezvolt un spirit luminos cu sentimentul viu
că numai iubind viaţa pot să mă sfinţesc.

Cristos îmi este reazem la bine şi la greu
m-a vindecat de boala cruntă nemiloasă
învăţătura lui m-a ridicat mereu
din calea deznădejdii mocirloasă.

am brodat evlavioasă mirabile lumini
şi am zidit în suflet fermecată iubire
m-am simţit acasă chiar şi printre străini
un colţ de rai e fiecare colţ din amintire.

am învins şi moartea cu colţii ei haini
nu mă va răpune căci cred în nemurire.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşte luminat

a Înviat Hristos şi în sufletul meu
pacea luminată o trăiesc intens
izvor de-înţelepciune să ajung şi eu
viaţa în credinţă că să aibă sens.

Hristos este minunea ce deschide Calea
spre viaţa veşnică lângă Tatăl Ceresc
El curma suferinţa tristeţea şi jalea
peste tot întinsul globului pământesc.

nu este fericire mai mare pe lume
decât traiul în iubirea de Dumnezeu
am strâns în lumină sentimente antume
în slava lui Hristos să dăinui mereu.

Hristos a înviat că să ne îndrume
printre hăţişuri pe drumul greu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub aripi de iubire

ce multă iubire mi-ai dat tu iubite
pământul întreg l-aş cuprinde cu ea
(orizont cu lumini fluxuri nemărginite)
călăuziţi mereu de propria stea.

fiinţa noastră este vibraţie în infinit
cu iubirea ce ne-a fost mereu călăuză
extazuri de-mplinire deplin ne-au definit
am avut amândoi o romantică muză.

în ochii noştri dansează lumini
lăsând amprente elegante pe alei
beţie de culoare cu parfumul de crini
ce-au creat armonii la temei.

n-am ştiut de deşert de ciulini
ne-am iubit cu tărie sub aripi de zei

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rădăcini în lumină

sunt cucernică, sunt puternică
timpul e mereu de partea mea
gânduri visătoare de romantică
despletesc lumina de la mândră stea.

soarele mă încarcă de energie
păsări mă învaţă zborul prin senin
sunt mereu flămândă de reală magie
nutrind ca viitorul să fie calin.

o viaţă nu-mi ajunge lumea s-o iubesc
dar aspir Paradisul adânc în piept
anotimpuri de iubire se împământenesc
bătătoresc cu visul drumul cel mai drept.

prosper în credinţă, demiurgul slăvesc
am prins rădăcini în lumini de concept.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priceasnă

trec visând prin ceaţă şi prin promoroacă
cad rând pe rând file din calendar
vin sărbătorile, mari minuni să facă
în sufletele noastre iar şi iar.

fecioara Maria cu har de Născătoare
naşte în iesle printre mioare blânde
fiul lui Dumnezeu, forţă biruitoare
ca să scoată lumea din stări suferinde.

Maică Dumnezeie fii binecuvântată
pentru miracolul ce-l ţii la piept
de o lume întreagă eşti aşteptată
să deschizi mereu drumul credinţei drept.

Iisus Hristos va domni pururi regeşte
schimbă faţa lumii, o îmbogăţeşte.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este o rugăciune Motto(Poezia este ca o rugăciune. Nicolae Dabija)

Poezia este o rugăciune
Spusă de un om sfânt.
Ea este ca un copil ce poartă un frumos nume
Şi are suflet curat şi blând.

Poezia este o rugăciune.
Pentru omul care iubeşte,
Şi care nu mai prin dragoste,
Cu adevărat trăieşte.

Poezia este o rugăciune.
Pentru cel renegat.
E o călăuză în lume
Şi pentru cel cu sufletul împăcat.

Poezia este o rugăciune.
Spusă de îngerii din cer
Ea este o sfântă minune,
Plină de iubire, durere şi mister.

poezie de Vladimir Potlog (24 martie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce simte inima mea

Iar mă cuprinde dimineaţa
Încă o noapte n-am dormit,
Zorile îmi spală faţa
Sufletul mi-e răvăşit.

Iar visez la mângâiere
Şi că ochii îmi săruti,
Iar m-apasă o durere
Simt cum cad şi nu m-ajuţi.

Niciodată cu cuvinte
N-am să pot ca să-ţi explic,
Tot ce inima mea simte
Şi ce greu e să te implic.

Totu-n jur este prea rece
Rece e-n inima mea,
Singură şi nu-mi mai trece
Din minte figura ta.

Dar eu cu sufletul imimos
Păstrez o vagă amintire
A unui chip frumos
Ce-a însemnat iubire.

poezie de Eugenia Calancea (12 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie de iarnă

iubesc, am curaj şi nu mă tem
de stihiile vremii pretutindeni prezente
cu raza speranţei ard orice blestem
şi-mi colorez destinul cu versatile tente.

nutresc un extaz să-mi vibreze în piept
asemeni fluturilor ce zburdă în stomac
sunt spirit romantic o minune aştept
ca un lan de grâu plin cu flori de mac.

izvoare de doruri s-au strâns în cascadă
ape cristaline murmură o doină
pe drumul fericirii trec de ambuscadă
pe culmi de răbdare descătuşez o taină.

ninsori cu colinde nu se opresc să cadă
fulgi mătăsoşi croiesc o nouă haină.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

nu sunt vedetă n-am aere de divă
dar strâng avere cu vise despre astre
îmi urmez mereu credinţa constructivă
pe drumuri de poveste cu lumini albastre.

azi port la piept salba cu amintiri
din tinereţea mea plină de aventuri
m-am ferit mereu de uneltiri
şi-am descusut blestemele din ţesături.

din când în când mă simt copil
în grija părinţilor mei iubitori
dorul de ei este foarte febril
dar mă veghează de dincolo de nori.

din când în când mai rătăcesc prin codru
vrăjită de cântul stejarilor modru.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie cu nuferi galbeni

(soţului meu, cu iubire)

ador dimineţile crescute în palmele tale
cu zori mângâietori din puternice braţe
prin cearcănul visului cad doruri vitale
unde se duc şi se-ntorc cocori de speranţe.

fluturii care încă mai zboară prin piept
sunt privirile tale de dragoste pură
prin delta sufletului mereu te aştept
ca un miraj cu nuferi cu un sărut pe gură.

vino pătruns de armonia universului magic
nu-mi lăsa inima să se surpe-n abis
tăceri neştiute se comportă nevralgic
şi mi-e dor de ţine cum mi-e dor de scris.

tu eşţi poezia din sufletul meu
iubirea ce ţi-o port va dăinui mereu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune către Iisus Hristos

invoc lumina Ta Iisus Hristos
lumina Ta este sănătate,
lumina Ta este înţelepciune,
lumina Ta este noroc şi fericire,
lumina Ta este credinţă sfântă,
lumina Ta este speranţă sfântă,
lumina Ta este iubire sfântă.

lumina Ta îmi este călăuză,
am tot ce trebuie pentru ca să fac tot ce vreau
şi fac tot ce vreau pentru ceea ce trebuie,
tot ceea ce creez şi realizez se face
prin voinţă şi prin îndrumarea Ta
în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh
acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul vieţii

Intr-o inimă bogată
Un bagaj de viaţă strâns
Cu o lacrimă sărată
Am sters greul ce l-a dus

Este timpul libertăţii
Am luat tot ce-a rămas
Plec spre pajiştea dreptăţii
Nu am timp să fac popoas

Am încredere -n iubire
Când călătoresc spre ea
Simt cum zbor prin nemurire
Drumul vieţii călăuză -i inima

Este singurul final
Când perechea mi-am găsit
O lumină se zăreşte în fundal
Eşti aşa cum te-am gândit

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voiaj prin viaţă

am trecut prin viaţă ca printr-un voiaj
am găsit fericiri cântând la tot pasul
peisaje de poveste, splendori de miraj
au vibrat în suflet au străbătut glasul.

s-au născut vise din mândre magnolii
ca mii de bucurii în lanul de grâu
în izvoare limpezi s-au spălat orgolii
şi-am învăţat să ţin deznădejdea în frâu.

obraji îmbujoraţi ca macii din câmpie
au atras lumini, s-au aşezat pe tâmple
sub clar de lună în nopţi una şi-o mie
comoară de iubire am strâns din lucruri simple.

cu toţi cei dragi am petrecut zile de armonie
aştept în orice clipă minuni să se întâmple

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm de Februarie

procesez o amestecătură de sentimente
drumul bătrâneţii este tot mai greu
întâlnesc ostacole, multe impedimente
am temeri prin care mă rătăcesc mereu.

dar am primit şi o felie de fericire
muşc din ea cu forţă cu ardoare
o împart cu lumea frumoasă dăruire
nu înmulţesc amarul când totul mă doare.

n-am inventat păcatul nu-l crucific pe Crist
poezia inimii produce o iubire pură
din izvorul ei să bea când este trist
omul ce mă străbate setos fără măsură.

sufletul meu e vast ca oceanul Pacific
lumea mea interioară cu lacrimi o purific.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trilogie

prin lumea asta mare sunt doar un pasager
să adun splendori, lumini râd în retine
cu gânduri de iubire construiesc în cer
un loc al veşniciei pe tărâmuri senine.

fluturi de iubire şi-au făcut culcuş
în inima mea blândă şi evlavioasă
gândurile-s versuri, freamăt de arcuş
sufletul meu să cânte romanţa duioasă.

cu fiecare vers mi-asigur nemurirea
voi fi precum o stea fără de moarte
plâng de fericire sensibilă-i gândirea
lumini dumnezeieşti mă poartă departe.

credinţa-n Dumnezeu innobilează firea
sublimu-i univers înţelepciuni împarte.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esenţă de lumină...

Pe lângă brazii încărunţiţi,
În gerul de afară,
Trec mută, ca o moartă vie,
Printre ecouri vesele, divine,
Poveşti de vis, ce-au fost odinioară
Şi inima înfierbântă la oricine.

Vise dospite sub clarul viu de lună,
În sărutări ţinute strâns de mână,
Nopţi albe minunat pierdute,
În focuri de iubire învăluite,
Când stelele îmi împleteau cunună,
Dulce visare, langă marea furtună.

Tinereţea şi-a spus atunci cuvântul
Şi-a amprentat intens orice chemare,
Regretele dormeau nevinovate în faşă...
Instinctiv, ştiau, că nu-şi vor pierde rândul,
Pe drumul iertăciunilor,
Îngenunchiate la marile altare.

Cine, ar fi crezut atunci,
Că flacăra iubirii timpul o va stinge?
Precum o candelă uitată pe perete,
Cine, ar fi crezut atunci?
Că şi iubirea moare în amintiri fugare,
Îndoliindu-mi sufletul, sfâşietor de tare.

Trec anii mei în fugă,
Sub cerul cel vedeam cândva feeric
Şi plin de stele norocoase...
Acum, neiertători, ca niciodată,
Rupându-mi vălul negru de pe ochi,
Cum rupe vântul norii de pe cer,
M-am trezit, în cruda realitate.

Pe cine am iubit, ca nebună?
Şi am crezut că-mi va purta icoana către cer...
Ce am primit în schimb, sub clar de lună?
Întreb destinul meu, din marea umbră,
Privind în gol afară, cu ochii plini de ger.
Pe cine am iubit, greşind?
A meritat să cadă în gura lumii strâmbă,
Veşnicul meu crez în iubire,
Veşnica mea pată, pe zăpada albă...

Acum încerc să-mi scot acuzele,
Din gura leilor flămânzi,
Păcătoşi cu mult mai rău, ca mine,
Şi râd de-al meu curaj prostesc.
Buimacă de uimire,
Am întrebat pe bunul Dumnezeu:
-Doamne, numai eu, în lumea asta, am iubit?
Când marea asistenţă urla la întâmplare?
De ce-i atâta sfidare, pe pământ?

Pe lângă brazii încărunţiţi,
De gerul trecător...
Îmi iert păcatele din mers,
Spre drumul judecăţii de apoi.
Acum, am înţeles!
Iubirea merită cărată în spate viaţa toată,
Numai eseţa ei curată statutul omenirii a înălţat
Şi viaţa mea curtată.

poezie de Valeria Mahok (14 ianuarie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esenţă de lumină...

Pe lângă brazii încărunţiţi,
În gerul de afară,
Trec mută, ca o moartă vie,
Printre ecouri vesele, divine,
Poveşti de vis, ce-au fost odinioară
Şi inima înfierbântă la oricine.

Vise dospite sub clarul viu de lună,
În sărutări ţinute strâns de mână,
Nopţi albe minunat pierdute,
În focuri de iubire -nvăluite,
Când stelele îmi împleteau cunună
Dulce visare, lângă marea furtună.

Tinereţea şi-a spus atunci cuvântul,
Şi-a amprentat intens orice chemare,
Regretele dormeau nevinovate în faşă...
Instinctiv, ştiau, că nu vor pierde rândul,
Pe drumul iertăciunilor,
Îngenunchiate la marile altare.

Cine, ar fi crezut atunci,
Că flacăra iubirii timpul o va stinge?
Precum o candelă uitată pe perete,
Cine, ar fi crezut atunci?
Că şi iubirea moare, în amintiri fugare,
Îndoliindu-mi sufletul, sfâşietor de tare.

Trec anii mei în fugă,
Sub cerul ce-l vedeam cândva feeric
Şi plin de stele norocoase...
Acum neiertători, ca niciodată...
Rupându-mi vălul negru de pe ochi,
Cum rupe vântul norii de pe cer,
M-am trezit în cruda realitate.

Pe cine am iubit, ca o nebună?
Şi am crezut că-mi va purta icoana către cer...
Ce am primit în schimb, sub clar de lună?
Întreb destinul meu, din marea umbră,
Privind în gol afară, cu ochii plini de ger,
Pe cine am iubit, greşind?
A meritat să cadă în gura lumii strâmbă,
Veşnicul meu crez în iubire,
Veşnica mea pată pe zăpada albă
A sufletului meu.

Acum încerc să-mi scot acuzele,
Din gura leilor flămânzi,
Păcătoşi, cu mult mai rău ca mine.
Şi râd de-al meu curaj prostesc.
Buimacă de uimire,
Am întrebat pe bunul Dumnezeu:
-Doamne, numai eu, în lumea asta am iubit?
Când marea asistenţă urla la întâmplare,
De ce-i atâta sfidare pe pământ?

Pe lângă brazii încărunţiţi,
În gerul trecător...
Îmi iert păcatele din mers,
Spre drumul Judecăţii de apoi.
Acum, am înţeles!
Iubirea merită purtată în spate toată viaţa,
Numai esenţa ei curată, statutul omenirii a -nălţat
Şi viaţa mea curată.

poezie de Valeria Mahok (14 ianuarie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!