Revino

Prefă-te din piatra ce moare,
prefă-te din zmalţ de ruine,
prefă-te din cântec de sare,
prefă-te, revino la mine!

Te naşte din corturi de pleavă,
te naşte din plâns de jivine,
te naşte din beciuri de-otravă,
te naşte, revino la mine!

Apari din secunde cioplite,
apari ca din visuri străine,
apari de pe fluvii-mpietrite,
apari şi revino la mine!

Prefă-te din cremene udă,
te naşte din fum, pe coline,
apari când icoana asudă,
revino, revino la mine!

poezie de Dragoş Niculescu din Purgatoriu pentru sfinţi (2014)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoze

Prefă-te în vânt
să fiu liber în zborul meu
la drum de stele

Prefă-te în stea
să-mi arăţi drumul
în noaptea ce-a învăluit
oraşul inutil şi adormit

Prefă-te în cuvânt
ce-aleargă rătăcind în vânt
şi apoi, dacă vrei,
atunci când va fi să ne vedem,
să-ţi aminteşti
să te prefaci
în cea mai mare IUBIRE

poezie de Marius Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revino

Revino mai des şi îmbrăţişează-mă,
senzaţia că iubesc revine şi mă îmbrăţişează –
când memoria trupului se trezeşte
şi o veche dorinţă-mi pătrunde iarăşi în sânge,
când buzele şi pielea îşi amintesc,
iar mâinile simt din nou vechi atingeri.

Revino mai des, îmbrăţişează-mă noaptea
când buzele şi pielea îşi amintesc...

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi câte ar mai fi de zis

revino să ne fugărim în holdele de grâu
răsare-soarele-răsare-apune
dragostea pe-obrajii tăi subţiri curgând lapte şi miere
revino să te strâng cu brâul cerului pictând
pe faţa ta de freamăt şi suspine
revino să cântăm din mandoline

şi chiar de brâul Maicii Domnului renaşte
brâu de Cosânzene
în părul tău cernând fulgi de culoare
revino să te strâng de buze
să-ţi suflu-n palme buburuze
a Făt-Frumosului mireasă

revino să ne fugărim în lanul de porumb
să fim din nou copii
cu brâul vântului să te opresc pentru o clipă
c-un sărut să te-nroşesc

şi câte ar mai fi de zis Lunii
ce ne privea mirată, mai ţii minte?
ne fugăream comete
prin lan de spice şi de stele
şi mă lăsai să intru-n lumea ta
de basme şi fantasme

revino să mă scald în lacrima ta
ce alternează între tristeţe şi iubire
fără margini

revino să ne depănăm gândurile tremurânde
şi să schimbăm regulile timpului
ce nu mai ştie să se-oprească
revino să ne fugărim în lanul de lucernă
galbene flori galbene
ursit în palma ta norocul

şi iar alerg şi iar te prind de rochia-Sfintei-tale-Marii
şi iar vii şi iar pleci şi vii şi morţi suntem
ca doi copii frânţi în miliarde de cuvinte amuţite
şi câte ar mai fi de zis, revino să ne bucurăm
de clipa ce ne-mpresoară cu amintiri fuginde
ce tot te uiţi la mine tu, oglindă?

am fost şi tânăr
nu pot privi în spate

şi câte ar mai fi de zis, dar cine să m-asculte...?
şi mă opresc, cuvintele-s prea multe

poezie de Ionuţ Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rog revino la mine

În grădina casei noastre, nu mai lucrăm amândoi.
N-ai trăit să-admiri în glastre, florile puse de noi.
Ai plecat de lângă mine, de fete te-ai depărtat,
N-ai vrut să culegi cu mine, din livada ce-am plantat.
Te rog revino la mine, aici de unde-ai plecat!
Lumea-întreagă să ne vadă, cum făcea şi altădat
Hai, revino iar la mine, trandafiri să admirăm!
Prin livada mult visată, amândoi să ne plimbăm.
Întoarce-te din nou la mine! Am pus crizanteme-n glastre,
Casa mă întreabă de tine, tristă-i scara vieţii noastre.
Ştiu. Drumul pe care-ai plecat, nu are cale de întors.
Fiindcă ai suflet curat, te ocroteşte Hristos.
Rămân cu tristeţea-n suflet, florile s-au scuturat,
În piept inima mi-e tunet, privirea-mi s-a întunecat.
...................................................
De multă vreme lacrimi curgeţi, nici chiar voi nu mi-aţi rămas,
S-a dus dragostea din suflet, s-a ofilit al meu obraz.

poezie de Dumitru Delcă (23 septembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, revino iar la mine

Cu trandafiri şi cu lalele
Am venit în faţa ta.
Ţi-am adus şir de mărgele
Şi flori de nu mă uita.

În genunchi am coborât
Şi ţi-am cerut îndurare.
Tu şi mai mult mai urât.
Mai urât în disperare.

Am aplecat capul în jos
Şi iertare ţi-am cerut.
Tu spatele mi-ai întors
Şi te-ai depărtat mai mult.

Hai, revino iar la mine!
Până nu e prea târziu.
Împreună ne stă bine,
Cu noi cerul nu-i pustiu.

Din suflet îţi jur credinţă
Câtă viaţă voi avea.
Nu-ţi mai produc suferinţă.
E promisiunea mea.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revino mamă în ţară

Din vârful muntelui privesc
pe cărarea şerpuită.
Pe tine vreau să te zăresc,
mamă scumpă şi iubită.

Aurul, banii, bogăţia,
nu le afli-n ţări străine.
Toate sunt în România
unde zările-s senine.

De când ai plecat afară,
pe obraz lacrimi îmi curg.
Revino mamă în ţară!
Că nu vreau ca să mai plâng.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât ne mai ţine Dumnezeu

Dacă aş dormi pe o piatră,
aş iubi piatra ca şi cum aş
fura un copil orfan şi l-aş
alăpta lângă foc.

Dora, prefă-te piatră! Pe
mesele săracilor. Acolo
îngerii nu au sare de
pus pe răni.
Se vor răsturna mesele
peste câini, vor tremura caii
păscându-ţi carnea
împietrită pe firul de iarbă.

Dacă aş pleca într-o
noapte, aş iubi întunericul
ca şi când aş rupe ultima
pâine în două: jumătate
copilului, jumătate dată de
pomană pentru mama
moartă de o mie de ani.

Când se vor sfârşi ploile,
voi iubi muntele ca un porumbel
nemaiîntors pe corabie.

Prefă-te piatră, Dora, vei
zbura cu oase cu tot.
Cu pământ.

poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul de dragoste al lui Har Dyal

Singură pe-acoperişul ameninţător ca un eşafod,
Mă-ntorc şi privesc biciurile fulgerelor pe cerul gri –
Urmele fermecate-ale paşilor tăi acolo-n Nord.
Revino la mine, Iubite, altfel eu voi muri.

Sub picioarele mele stă bazarul într-o linişte de moarte –
În ocolul lui cămilele trudite dorm în plină zi –
Dorm şi captivii din raidurile-n ţinuturile de departe.
Revino la mine, Iubite, altfel eu voi muri.

Soţia tatei e bătrână, anii-au asprit-o, iar eu-s povară,
Cenuşăreasă-n casa care nu mă mai poate ocroti –
Beau lacrimi, iar pâinea pe care o mănânc i-amară.
Revino la mine, Iubite, altfel eu voi muri.

*Acest poem este inclus în naraţiunea lui Kipling DINCOLO DE CULOARE, o poveste tristă şi neîmplinită de dragoste dintre un englez, Christopher Trejago, şi Bisea, o tânără văduvă de religie hindusă. Titlul acestuia l-a inspirat pe T. S. Eliott, care a schimbat titlul unui celebru poem al său, astfel PRUFROCK PRINTRE FEMEI a devenit CÂNTECUL DE DRAGOSTE AL LUI K. J. PRUFROCK.

poezie clasică de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă rog

Mă rog din când în când să îmi apari în vis
Şi linişte să dai din nou, somnului meu!
Cu şoapta gurii tale o poartă ai deschis
Şi-aştept, în poarta-aceea, să îmi apari mereu.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea în mov

Apari, uneori, dintre visuri,
scăldată în mii de culori,
şi cerni, trimiţând spre abisuri,
un cânt ce îmi naşte fiori.

Fragmente din el mă-nconjoară,
m-ating şi mă trag spre ceva
ce-ncepe, treptat, să-mi apară
ca zile din zodia mea.

Sunt semne în limba străbună,
ascunse-n culori curcubeu
pictate-n destin pe o rună
pe care-am văzut-o doar eu.

Citesc, împreună cu tine,
în semne topite-n alcov,
iar visul dispare prin mine
în cântul iubirii în mov.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte-mă

Prefă-te într-o dimineaţă şi tu că mă iubeşti,
Prefă-te doar puţin, cum te prefaci demult
Şi-n dimineaţa ceea, când torni cafea în ceşti,
Priveşte-mă în ochi şi-apoi am să te-ascult...

Priveşte-mă în suflet şi minte-mă frumos,
Aşa cum m-ai minţit de multe ori probabil,
Sau spune-mi adevărul chiar dacă-i dureros,
Chinuitor şi cinic şi crud şi lamentabil.

Şi-ai să mă minţi frumos în dimineaţa grea,
Şi-am să te strâng la piept pentru ultima dată,
Cu ochii tăi frumoşi, prin aburi de cafea,
Priveşte-mă în suflet cum n-ai privit vreodată...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hamlet: Prefă-te castă, chiar dacă nu mai eşti.

replică celebră din piesa de teatru Hamlet, Actul III, Scena 4, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretul succesului este sinceritatea. Aşa că prefă-te că eşti sincer!

paradox aforistic de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să îmi apari în vis

Străbaţi neantul în lumina învierii
şi fiecare clipă o măsori in zeci de ani
porţi ca hlamidă veşmîntul îndurării
coroana zeităţii, o floare albă de castan

Te caut bâjbâind prin nopţi abstracte
întreb de tine printre licăriri de stea
eşti cu mine şi totuşi eşti departe
să îmi apari în vis e tot ce-aş vrea.

Dureri şi lacrimi încă neştiute
îmbracă haină de zorele
prin nopţi şi zilele ce trec tăcute
caut azi parfumul mamei mele.

poezie de Marioara Vişan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reiubirea

la uşi de mâine-s lacăte de ceaţă
şi către-acolo-i greu spre a cunoaşte;
în dragoste mă recobor în moaşte
şi iarăşi stihul pielea ta mi-o-nvaţă.

singurătăţii nu mă pot a naşte
te-am izgonit, revino să-mi fii viaţă
să te respir pe căi de dimineaţă
şi chei de învieri roti în broaşte.

din zumzete de ieri te reîntoarce
că azi în zvon de sânge te-am zărit
la îngeri blânzi acasă; însă-n rit
e din genuni de crezuri fir de Parce.

ţi-e viciu lacrima pe văz crescută
tristeţi să-nece, reiubiri s-ascută...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Cupidon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind (Părintelui meu drag Fanurie şi gândurilor lui la mama care i-a plecat în cer la colindat)

Pe mine iubirea mă doare,
Nu ştiu de se naşte sau moare,
Că-n lume e doar sărbătoare,
Şi-n mine mă-ntreb ce-o fi oare?

Că dor mi se face de tine,
Crăciunul în cete când vine,
Prin cetini văd stele străine,
Ce-ncet mi te poartă spre mine.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (24 decembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antimaterie

Priveşte-mă,
pasărea din mine şchioapătă în zbor,
aerul prin care trece devine din ce în ce mai sărat,
ca în apropierea unei mări, la care, spre sfirşit,
trebuie să cobor.

Ascunde-mă propriei mele umbre
şi lasă-mi umbra să te acopere fără de mine,
plutind uşor peste ceea ce mai e
un vis cerşind printre ruine.

Uită-mă adânc,
aşa cum, până la urmă, se uită pe sine şi uitarea,
şi revino în deşertul acela,
din care, demult, ai auzit chemarea.

Ascultă-mi depărtările
şi vei înţelege că tăcerea e ca trupul unei scoici,
nevăzut, neauzit, dar trăind undeva, pe un mal,
unde doar caii singuri mai ajung,
fugiţi din hamuri de troici.

Păzeşte-mă fără să vrei,
absenţa mea e mai puternică decât fiinţa mea,
aşa încât ai grijă de lipsă, de tăcere şi de umbră,
căci ele sunt clipa care, odată, a vrut să stea.

poezie de Dragoş Niculescu din Purgatoriu pentru sfinţi (2014)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un colţ de Rai

Aş vrea să te ating
Aşa cum îmi apari
Cu puf de nor să ning
Dar mă trezesc tresari

De iubire îţi vorbesc
Îmi eşti Dumnezeire
În vis te întâlnesc
Tu rezistentă în zidire

Un colţ de rai pufos
Apari în vidul nopţii
Un vid tocit şi ros
De ofurile vieţii sorţii

Un suflu blând şi alb
Ce mâna-mi întinde
Aureola picură colb
Iubirea ne cuprinde

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Mi-e dor de tine frunză verde
Din primăvara ce s-a dus,
Mi-e dor de tine şi se vede
Că-s ofilită spre apus.

Mi-e dor de tine frunză verde
Şi de mai crede doar puţin,
Ai înverzi în iarna unde
Eu am albit şi-am părul lin!

Te rog, revino frunză verde,
Ajută-mă să fiu copil
Şi te-oi uda cu apă rece
Şi ţi-oi cânta un vesel tril!

E toamna mea în multe ape
Şi-s în noroiul ăstei vieţi,
Te rog, revino frunză verde,
Ridică-mi mările de poţi!

Mi-e dor de tine frunză verde,
De primăvara mea cu flori,
Aş vrea să vii şi nu mă pierde
În tainicele tale zări!

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar iarna

culorile se şterg. viaţa dispare suspendată în neant
şi-n jur e doar zăpadă. curată. fără urme, fără durere
aşa că viitorul ţi-l alegi şi pleci să-l găseşti

amintirile se şterg, uitările se pierd în zăpadă
şi doar tăcerea te învăluie cu glasul ei cald
aşă cum numai moartea mai ştie să ţi se strecoare în suflet

viaţa naşte din iarnă şi sfârşeşte în iarnă
alb şi fără cicatrici apari lăsându-ţi aripile la intrare
şi la fel de alb, te strecori, pierzându-te pe cărări neştiute

apară-mă de mine însumi, invelindu-mă cu uitarea ta iarnă

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!