O călătorie printre stele

Hai copii să ne plimbăm
Despre Cosmos să-nvăţăm!
Galaxii ce-ţi par mărgele
Sunt chiar grupuri mari de stele,
Planete, sateliţi, comete şi asteroizi,
Hai să le descoperim pe rând, timizi!
Nu ne-am întrebat noi oare,
Luceafărul când apare,
Cum plutesc pe cer în zare,
Carul mic şi Carul mare,
Cum s-au tors prin cer fuioare
De steluţe călătoare?
Mii de stele şi comete
Care se-nvârtesc discrete,
Au format prin cer trasee
Galaxia albă sau Calea Lactee...
Şi-n Calea Lactee ia priveşte
Chiar Pământul se găseşte!

poezie pentru copii de autor necunoscut/anonim
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul - poem diamant

Universul
este tot
ceea ce există:
stele, planete, comete, meteoriţi...
şi noi, pe planeta Terra
cu galaxia Calea Lactee
facem parte din
misteriosul infinit
Univers.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem Irinei

Irina, lumea aceasta este a ta,
Cu fluturi şi flori,
Cu inimi şi zâmbete,
Cu stele desenând Carul Mare,
Cu gândurile aruncate în Carul Mic
Şi duse pe Calea Lactee,
Prin dumnezeiesc legământ.
Calea Lacte, da, lumea în care sufletul tău poposeşte
În nopţile în care te zbaţi între
Somn şi nesomn.
Alergi ca o amazoană
Printere comete, îngeri, printer quasar
În galaxiile pe care
Destinul ţi le-a desenat în color vii.
Lumina îţi aparţine şi Dumnezeu îţi este aproape,
Pentru sufletul tău bun.
Pentru tine au miros florile
Şi fluturii îşi ântind aripile
Îndepărtând de pe pleoape
Praful furtunii
Şi cenuşa vulcanilor...
Pentru tine, Irina!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul

(nepoatei mele, Maria Elaine)

Universul infinit,
De Dumnezeu izbăvit,
Are steluţe discrete,
Are şi multe planete.

Calea Lactee, galaxia noastră,
Din imensitatea albastră,
Găzduieşte-ntr-un altar
Sistemul nostru solar.

În centru Împăratul Soare,
Are pe orbite planete rotitoare,
Cu sateliţii care sunt,
Dar şi cu planeta Pământ.

poezie pentru copii de Mircea Ursei din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi găsesc perechea

Am prins Luna pe răcoare
Să o-ntreb unde a umblat
La picioare strop de soare
Luna-n pene toată s-a umflat

Mândră ea din nori pe-nserat
Am călătorit în nemurire
Un luceafăr astru m a curtat
El mi-a declarat a lui iubire

Stelele din cer s-au bucurat
Mare zarvă pe Calea Lactee
Carul mare roţile şi-a scuturat
Stele mari şi mici comete

Rochiile de nuntă au îmbrăcat
Eu mă pregătesc din noapte
Voal şi rochia am îmbrăcat
Inerte sunt stelele îndrăgostite

Când covorul rosu voi călca
Să-mi găsesc acum perechea
Fericită până la soare voi valsa
Domnul să vegheze asupra mea

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelară

Într-o ploaie nebună, nebună
de pulbere solară albastră
desculţă dansez,
valsez printre stele căzătoare
cu aripi de îngeri în plete.
Mira Ceti în stânga
si Casiopeea în dreapta
bat o Ciuleandră sălbatic,
printre comete!
Alerg apoi să prind vântul,
să-i împletesc parul în trei,
să-l întreb dacă ştie
calea spre tine,
şi câţiva quasari
să răsară în ochii mei!
Pe Calea Lactee
întâlnesc noaptea la plimbare,
doamnă cu surâs de smoală
şi Pegasi albi
înhămaţi la Carul Mare.

poezie de Mariana Pancu
Adăugat de Carla Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea Lactee

Grămezi de stele
Aranjate-n braţe spirale,
Lentilă văzută dintr-o parte...
Aceasta este galaxia
X – în Univers
Ideal de a fi casa
Atâtor planete

Ce se învârtesc
Acum şi întotdeauna
Lângă sateliţii lor...
E sursă de inspiraţie
Atâtor poeţi visători de pe Terra,

Luminând cerul nocturn,
Astru lângă astru...
Calea Lactee,
Tăcută galaxie,
Emanând speranţă,
Eternă existenţă...

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu Luceafărul pe Calea Lactee

CU LUCEAFĂRUL PE CALEA LACTEE
(pamflet)

Bat clopote-n literatură,
când sună ceasul redeşteptării.
"Poeţi" se-avântă-n aventură,
cu geniul pe calea neuitării.

Cu o fărâmă de idee,
toţi bat la porţile afirmării,
uitând că pe Calea Lactee
nu intri din culmea disperării.

Cuvinte răzleţe îngână
o temă şchiopătând de subiect.
Corigent la limba română,
învăţăcelul devine abject.

Mai insistent bate la poartă,
cel de profesie... informator.
Pe ea să intre, n-o să poată,
cât nu este de limbă formator!

Se agaţă de Eminescu,
numele să-i răsune poetic.
Chiar când din coadă-i sună... escu,
străin este de liric şi epic.

Degeaba vrei să fii etalon
în exigenţele poetice,
când abia poţi fi un epigon,
iar textele nu sunt artistice!

15.01. 2015
Maria Filipoiu

parodie de Maria Filipoiu din Site "Poeţii Noştri" (15 ianuarie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sistemul solar

Pământul gravitează
Şi Soarele spre vest se duce,
Iar Luna se aşează
Pe-a nopţii undă dulce...

Soarele şi nouă planete,
Mulţi sateliţi şi comete,
Pe orbite se învârt,
Legile astrofizicii respectând.

Iată, cam aşa arată
Al nostru sistem solar
Din galaxia spiralată
"Calea Laptelui"... stelar.

În mijloc Apollo tronează,
Sau mai antic – Helios,
Soarele, ce degajează
Căldură, cu mult folos.
Şi căldură şi lumină,
Cele nouă planete să le "ţină"
În jurul său adunate,
În sistemul solar aranjate.

Prima planetă-i Mercur,
Negustor, hoţ, trubadur,
Hermes la greci se numea,
Fiu al marelui Zeus el era.
Nici un satelit nu are,
Fiind prea aproape de Soare,
E veşnic mult prea încălzit,
Încins de raze, opărit...

A doua planetă Venus
Şi ea fiică a lui Zeus,
Afrodita la greci numită,
A frumuseţii zeiţă renumită,
Primăvară şi iubire,
Luceafăr, strălucire...
Nici ea sateliţi nu are,
E singură pe albastra zare...

Terra-i planeta albastră,
Al treilea astru de la Soare,
E lumea noastră cea măiastră,
Nicăieri seamăn nu are.
Singura de viaţă plină
Şi de mistere, de lumină,
De bucurii şi de tristeţi,
De dulci nopţi şi dimineţi...
Satelitul ei e Luna,
O însoţeşte dintotdeauna;
Diana, Artemis, Astarte,
Următoarea oprire: Marte.

Al războiului zeu sângeros,
Ares cel roşu, nemilos,
Cu doi sateliţi diformi şi reci,
Prăfuiţi, scobiţi şi mici;
Phobos şi Deimos se numesc,
Spaimă şi Teroare în jur răspândesc,
Fiind chiar fiii zeului Marte,
De acesta nu ajung departe...

Calea spre planeta cea mai mare
De un obstacol e barată:
Centura de asteroizi, care
Între Marte şi Jupiter e plasată,
Din fărâme de planete fiind formată.

Iată acum un colos,
Regele planetelor,
Mare, falnic şi frumos,
E şi regele zeilor.
Se numeşte Zeus sau Jupiter,
C-un inel şi "atmosferă",
Cu 16 sateliţi pe al său "cer"
Şi o pată mare cât întreaga "Terră".

Urmează al doilea colos:
Saturn – "Timpul" inelat,
Cronos – şi el tot gazos,
Cu 18 sateliţi la "numărat"!

Uranus vine acum la rând,
Simbolul grec al Cerului,
Albastru, gazos, inelat fiind,
Cu 15 sateliţi în jurul lui.

Neptun – albastru, mare, gazos,
E Poseidon cel faimos,
Puternicul zeu al mărilor,
Incontestabilul domn al apelor.
Cu Tridentul la-ndemână
Şi 6 sateliţi la număr.

Pluto – ultima planetă,
Micuţă şi îngheţată,
Însoţită de Charon,
Al lui Hades slujitor,
Ambii fiind în Infern,
Pe tărâmul cel etern,
Unul domn, celălalt slugă,
Un satelit – să-i ajungă,
Ultimii să fie la hotar,
Încheind sistemul solar.

Iar acum, în încheiere,
Iat-o scurtă recapitulare:

Într-un colţ din Univers
Se-nvârtesc şi se rotesc,
Nouă planete şi nişte comete,
Se-nvârtesc în jurul unui astru mare,
Astru care-i denumit Soare.
Când Soarele-şi aruncă raza,
Atunci pe loc se schimbă faza;
Se schimbă faza de răcire
Într-o fază de-ncălzire
A celor nouă planete,
Înconjurate de comete
Şi ce şi azi se învârtesc
Şi neîncetat se tot rotesc
În jurul unui astru mare,
Incandescentul nostru Soare...

poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea Lactee
galaxia spirală –
viaţă în stele

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai iubito-n Carul Mare

Seară; Luna e mireasă;
Voal de raze până jos
La pământul prea vârtos
De cât seceta-l apasă.

Mire - un Luceafăr blând,
Ruşinat de-atâtea stele
Care-l sorb din ochi şi ele
Şi-l sărută rând pe rând.

Trec, purtaţi în Carul Mare
Ca un zeu şi ca o zee,
Traversând Calea Lactee...
Lipsă e doar mândrul Soare

Cel însingurat din fire -
Calda vară l-a vrăjit
Să rămână ne-nsoţit -
Nu avu de nuntă ştire.

Şed lungit în iarba-naltă
Tot privind la ceruri, sus
Cu nesomnul pe ochi pus...
Ce orăcăit pe baltă!

Un plop ca un măturoi
Strânge-un cuc de brăcinare ;
Strigă cucul ajutoare -
Îi răspunde un cioroi

Zdruncinat din picoteală.
Mi-e de gânduri capul darnic ;
Ce-aş cârpi un somn amarnic!
N-am decât de dor urzeală.

Greieri cântă-n mandoline,
Alungând tristeţea mea ;
Cântă şi o cucuvea -
Pe o casă în ruine.

Dormi iubito, milă n-ai
Că-mi ţii toată noaptea trează -
Treaz şi-n noapte şi-n amiază,
Căci nu vrei să mi te dai.

Stelele s-au risipit,
Nunta-n cer deja se-nmoaie ;
Îmi mut cuibul în odaie...
Noi când punem de nuntit?

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (15 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Convulsii

Privesc prin gaura de cheie
Cum gâfâie Calea Lactee
Ce, de convulsii e cuprinsă,
Cedând, încet, aproape-nvinsă...

Gemând durută, printre gene
Varsă şuvoi de ploi de stele
Şi toate-s triste,-ngândurate:
Calea Lactee e... pe moarte??

E o tăcere încruntată,
Clepsidra timpului e spartă
Şi firele din ea, stinghere,
Se risipesc purtând durere...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (15 februarie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pot exista extratereştrii în galaxia noastră, Calea Lactee şi există miliarde de alte galaxii în Univers. Prin urmare, probabilitatea că există viaţă undeva în spaţiu este aproape sigură.

citat din Edwin Aldrin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea Lactee

Rai strălucitor de stele,
Ca o salbă de mărgele,
Conturând în miez de noapte
Visul unui... papă-lapte!

epigramă de Valerian Lică (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea Lactee

Galaxia noastră din eter,
Planete, ce-au în centru Soare,
Tulburător şi efemer,
Pământu-i cu vieţuitoare!

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PRIN UNIVERS...

Astă noapte, pas la pas, m-am plimbat prin Univers
Pentru care deodată s-a deschis un interes
Şi prin telescopul Hubble... ca şi cum aş fi privit
Două sute miliarde galaxii eu am găsit...

Astă noapte-am străbătut miliarde ani lumină
Şi-am ajuns până la Abell, roi de stele pe retină,...
Am vizitat Sagittarius, Ursa Major, Ursa Mică
Chiar şi Galaxia Morţii... de care îmi era frică

M-am plimbat prin galaxii până când am obosit
Şi pe Drumul Robilor vrând-nevrând am poposit
Coborând din Andromeda, tot de prin Grupul Local
Ca şi Calea Laptelui, am făcut un gest banal

Mi-am pus degetul pe-o tâmplă şi aşa m-am întrebat:
Oare Zeus pe Heracle când l-a dus la alăptat
Şi l-a pus la sânul Herei, care dormea pe o parte,
A ştiut că o să facă o spirală ca de lapte

Când Zeiţa-l va respinge? C-o să împroaşte-n jur cu stele
Patru sute miliarde,... nebuloase printre ele?!
... Dar nu are importanţă, e bine că am aflat
Cine şi de ce-a fost naşul Mylky Way... de-a botezat...

Şi prin Calea Laptelui am trecut prin constelaţii
Ca să mă întorc acasă c-un bagaj de informaţii
Şi-am trecut prin Gemeni, Vela, Aquila şi Scorpion
Prin Săgetător, Perseus şi pe Braţul Orion

M-am apropiat de Soare,... doar o rază am luat,
Şi prin Sistemul solar cam o oră m-am plimbat....
M-am întors din nou,, acasă'' pe planeta mea, Pământ,
Unde m-am născut, am plâns şi am spus primul CUVÂNT....

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Familia Universului

Soarele e tată,
Luna este mamă.
Au copii o gloată,
buni de pus în ramă.
Tata-i încălzeşte,
mama-i luminează,
Gloata străluceşte
şi în nopţi veghează.
Dintre stelele-copii,
niciodată n-o să piară
nici Luceafărul de zi,
nici Luceafărul de seară.
Sora lor mai mare
e Steaua Polară.
Calea Lactee-cărare,
cerul împresoară.
Cu Carul mic şi Carul mare,
Gemenii ies la plimbare.
La toţi, bolta le e casa
unde locuiesc,
Pământul le este masa
unde se-întâlnesc.
O familie unită
niciodată nu dispare.
e foarte bine definită
în Universul mare.

poezie de Dumitru Delcă (10 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea Lactee

Calea Lactee – aleea celebrităţilor de pe bolta cerească unde, pentru fiecare om, străluceşte o stea.

definiţie de Ionuţ Caragea în Delir cu tremurături de gânduri (2012)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea Lactee

Calea Lactee. Albeaţa de pe ochii cerului.

definiţie aforistică de Cornel Stelian Popa (16 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea Lactee

În univers, Calea Lactee
E o minusculă scânteie.

distih de David Boia (30 noiembrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri călătoare

Priveşte spre stele şi zboară
cu mine spre ele şi-apoi
s-alegem o stea solitară
din calea de stele convoi.

Priveşte, e una ce pare
ascunsă de stelele mii!
Ce crezi, să ne fie ea, oare,
căminul din alte vecii?

Să mergem, iubito, -mpreună,
cu gânduri de mână, -amândoi,
s-o facem, prin rugi, să ne spună
de are un loc pentru noi!

Dar, uite, e-a noastră, clipeşte!
Ne ştie, ne-aşteaptă, zâmbeşte.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!