Calea Lactee

Grămezi de stele
Aranjate-n braţe spirale,
Lentilă văzută dintr-o parte...
Aceasta este galaxia
X – în Univers
Ideal de a fi casa
Atâtor planete

Ce se învârtesc
Acum şi întotdeauna
Lângă sateliţii lor...
E sursă de inspiraţie
Atâtor poeţi visători de pe Terra,

Luminând cerul nocturn,
Astru lângă astru...
Calea Lactee,
Tăcută galaxie,
Emanând speranţă,
Eternă existenţă...

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul - poem diamant

Universul
este tot
ceea ce există:
stele, planete, comete, meteoriţi...
şi noi, pe planeta Terra
cu galaxia Calea Lactee
facem parte din
misteriosul infinit
Univers.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea Lactee –
galaxie spirală
cu multe braţe

miliarde de stele
strălucind de milenii

tanka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea Lactee
galaxia spirală –
viaţă în stele

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul

(nepoatei mele, Maria Elaine)

Universul infinit,
De Dumnezeu izbăvit,
Are steluţe discrete,
Are şi multe planete.

Calea Lactee, galaxia noastră,
Din imensitatea albastră,
Găzduieşte-ntr-un altar
Sistemul nostru solar.

În centru Împăratul Soare,
Are pe orbite planete rotitoare,
Cu sateliţii care sunt,
Dar şi cu planeta Pământ.

poezie pentru copii de Mircea Ursei din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Terra – poem diamant

Această
planetă albastră
din sistemul solar
este leagănul tuturor vieţuitoarelor,
al oamenilor şi al plantelor...
în galaxia Calea Lactee
singura planetă care-i
plină de
viaţă.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec sub stele

Cu alesături de aur
Timpul curge prin albastru.
Jinduiesc la câte-un astru
Răsărit ca o ispită
Peste-amurgul meu de-o clipă,
Peste basmul în risipă.

Curge timpul prin înalturi
Astru poartă lângă astru,
Răzbunându-mă-n albastru.
Visul, aur prins în palme
Ca nisipurile-n ape,
Ca nisipurile-n ape
Trebuie să-l las să-mi scape.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O călătorie printre stele

Hai copii să ne plimbăm
Despre Cosmos să-nvăţăm!
Galaxii ce-ţi par mărgele
Sunt chiar grupuri mari de stele,
Planete, sateliţi, comete şi asteroizi,
Hai să le descoperim pe rând, timizi!
Nu ne-am întrebat noi oare,
Luceafărul când apare,
Cum plutesc pe cer în zare,
Carul mic şi Carul mare,
Cum s-au tors prin cer fuioare
De steluţe călătoare?
Mii de stele şi comete
Care se-nvârtesc discrete,
Au format prin cer trasee
Galaxia albă sau Calea Lactee...
Şi-n Calea Lactee ia priveşte
Chiar Pământul se găseşte!

poezie pentru copii de autor necunoscut/anonim
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fie oare Terra într-adevăr unică în felul ei, în tot acest Univers infinit, plin de stele şi planete, miliarde şi miliarde, singura locuită?! Greu de crezut, greu de acceptat...

citat din romanul "Speranţa"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

astru

Astru

Sclipire de speranţă 'necată în albastru.

monostih de Eugen Deutsch din revista "Codul lui Eugen", nr. 11 (iulie 2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În scurt timp, planeta deveni invizibilă pentru ochiul liber; doar un alt punctuleţ mic, gălbui, sclipitor, pe lângă toate celelalte miliarde de punctuleţe asemănătoare; un alt astru de pe firmamentul întunecat al Universului...

Cornelia Georgescu în În căutarea omului (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De astru

floare galbenă de astru
unde-i Pegas cel măiastru
să mă poarte pe un astru
noaptea, pe un ţărm salmastru

poezie de Lidia Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andromeda – poem diamamt

Despre
galaxia vecină
se poate spune
că e situată la
miliarde de ani-lumină distanţă şi
se apropie în viteză
de marea coliziune
cu Calea
Lactee.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea Lactee

Galaxia noastră din eter,
Planete, ce-au în centru Soare,
Tulburător şi efemer,
Pământu-i cu vieţuitoare!

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sistemul solar

Pământul gravitează
Şi Soarele spre vest se duce,
Iar Luna se aşează
Pe-a nopţii undă dulce...

Soarele şi nouă planete,
Mulţi sateliţi şi comete,
Pe orbite se învârt,
Legile astrofizicii respectând.

Iată, cam aşa arată
Al nostru sistem solar
Din galaxia spiralată
"Calea Laptelui"... stelar.

În mijloc Apollo tronează,
Sau mai antic – Helios,
Soarele, ce degajează
Căldură, cu mult folos.
Şi căldură şi lumină,
Cele nouă planete să le "ţină"
În jurul său adunate,
În sistemul solar aranjate.

Prima planetă-i Mercur,
Negustor, hoţ, trubadur,
Hermes la greci se numea,
Fiu al marelui Zeus el era.
Nici un satelit nu are,
Fiind prea aproape de Soare,
E veşnic mult prea încălzit,
Încins de raze, opărit...

A doua planetă Venus
Şi ea fiică a lui Zeus,
Afrodita la greci numită,
A frumuseţii zeiţă renumită,
Primăvară şi iubire,
Luceafăr, strălucire...
Nici ea sateliţi nu are,
E singură pe albastra zare...

Terra-i planeta albastră,
Al treilea astru de la Soare,
E lumea noastră cea măiastră,
Nicăieri seamăn nu are.
Singura de viaţă plină
Şi de mistere, de lumină,
De bucurii şi de tristeţi,
De dulci nopţi şi dimineţi...
Satelitul ei e Luna,
O însoţeşte dintotdeauna;
Diana, Artemis, Astarte,
Următoarea oprire: Marte.

Al războiului zeu sângeros,
Ares cel roşu, nemilos,
Cu doi sateliţi diformi şi reci,
Prăfuiţi, scobiţi şi mici;
Phobos şi Deimos se numesc,
Spaimă şi Teroare în jur răspândesc,
Fiind chiar fiii zeului Marte,
De acesta nu ajung departe...

Calea spre planeta cea mai mare
De un obstacol e barată:
Centura de asteroizi, care
Între Marte şi Jupiter e plasată,
Din fărâme de planete fiind formată.

Iată acum un colos,
Regele planetelor,
Mare, falnic şi frumos,
E şi regele zeilor.
Se numeşte Zeus sau Jupiter,
C-un inel şi "atmosferă",
Cu 16 sateliţi pe al său "cer"
Şi o pată mare cât întreaga "Terră".

Urmează al doilea colos:
Saturn – "Timpul" inelat,
Cronos – şi el tot gazos,
Cu 18 sateliţi la "numărat"!

Uranus vine acum la rând,
Simbolul grec al Cerului,
Albastru, gazos, inelat fiind,
Cu 15 sateliţi în jurul lui.

Neptun – albastru, mare, gazos,
E Poseidon cel faimos,
Puternicul zeu al mărilor,
Incontestabilul domn al apelor.
Cu Tridentul la-ndemână
Şi 6 sateliţi la număr.

Pluto – ultima planetă,
Micuţă şi îngheţată,
Însoţită de Charon,
Al lui Hades slujitor,
Ambii fiind în Infern,
Pe tărâmul cel etern,
Unul domn, celălalt slugă,
Un satelit – să-i ajungă,
Ultimii să fie la hotar,
Încheind sistemul solar.

Iar acum, în încheiere,
Iat-o scurtă recapitulare:

Într-un colţ din Univers
Se-nvârtesc şi se rotesc,
Nouă planete şi nişte comete,
Se-nvârtesc în jurul unui astru mare,
Astru care-i denumit Soare.
Când Soarele-şi aruncă raza,
Atunci pe loc se schimbă faza;
Se schimbă faza de răcire
Într-o fază de-ncălzire
A celor nouă planete,
Înconjurate de comete
Şi ce şi azi se învârtesc
Şi neîncetat se tot rotesc
În jurul unui astru mare,
Incandescentul nostru Soare...

poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Postum ca un astru

Scriu şi cerul îmi traduce rănile-n albastru

monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

în visele mele am reuşit
să mut toţi munţii de pe Terra
pe Marte şi dincolo de Calea Lactee
apoi să-i aduc înapoi cu multe alte minunăţii
şi am simţit de parcă ar fi fost real

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Terra (vezi şi Pământ)

Terra

E o lacrimă de astru,
Cu nuanţă de albastru.

distih de David Boia (20 august 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna

Luminează cerul nocturn,
Unduindu-se-n oglinda lacului,
Nemuritoare printre stele...
Astrul îndrăgostiţilor.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

planeta albastră –
privind de pe alt astru
nici nu există

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În depărtare strălucea Soarele, mult mai mic decât cum se vedea de pe Terra, dar încă avea putere, chiar şi până la acea distanţă. Acum însă, parcă pălea în faţa măreţiei lui Jupiter, care, fiind apropiat, părea imens; într-un fel, chiar era... Încă puţin să fi fost mai mare, sistemul solar ar fi avut parte de două stele, nu doar de una; aşa însă, Jupiter rămăsese în rândul celor nouă planete, regele planetelor...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!