Convulsii
Privesc prin gaura de cheie
Cum gâfâie Calea Lactee
Ce, de convulsii e cuprinsă,
Cedând, încet, aproape-nvinsă...
Gemând durută, printre gene
Varsă șuvoi de ploi de stele
Și toate-s triste,-ngândurate:
Calea Lactee e... pe moarte??
E o tăcere încruntată,
Clepsidra timpului e spartă
Și firele din ea, stinghere,
Se risipesc purtând durere...
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (15 februarie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu

Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre timp, poezii despre stele căzătoare, poezii despre ploaie, poezii despre durere sau poezii despre Calea Lactee
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.