Pisici

Pisici, pisici, cartierul este plin
De-a lor deliruri citadine,
Cu tremurări în glasuri vin
Alesele seratelor feline.

Când luna se pogoară la fereşti
Întregul lor popor înnebuneşte
Şi-n suflet îţi scrutează, ca-n poveşti,
Cu ochii luminoşi, dumnezeieşte.

Suindu-se pe garduri şi-n perdele
La geamuri bat neliniştite,
Dar mersul lor sub perne moi ferit e,
Să nu le simţi când trec prin preajmă-ţi ele.

Parc-aş păşi şi eu pe două perne
Atât mi-s paşii de uşori,
Când le aud cum torc eterne,
La capul meu, făcându-mă să zbor.

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul mâţelor ce torc

Azi nu mai vezi pisici pe stradă,
Pe garduri sau pe-acoperiş,
N-auzi nici noaptea vreo şaradă,
Motani ieşind din ascunziş,

Un miorlăit ca o baladă,
Cotoi privindu-se pieziş,
Azi nu mai vezi pisici pe stradă,
Pe garduri sau pe-acoperiş.

Torc mâţele şi dau din coadă
Şi unele ţin chiar morţiş,
Să trag-o doză de haşiş,
Stând tolănite pe broboadă.

Azi nu mai vezi pisici pe stradă.

rondel de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oraşele torturii

În oraşele torturii plouă veşnic la fereşti
Cu picături chinezeşti.

Oamenii se-nchid în case ca-n fecioarele-de-fier,
Uşile le bat în cuie de-atelier.

Lifturile-s ridicate-n scripeţii lui Torquemada,
Doare-orice etaj cu ele, doare când păşeşti chiar strada.

Şi-n inelele din arbori se depune lemn de cruce,
Tot mai grele-s pentru cine anii-n spate li le-ar duce.

Ca pe ruguri ne aprindem de vreun dor sau de vreun vis
În oraşele torturii, când gândim la Paradis.

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah!, Petronela, paşii tăi văratici!

Ah!, Petronela, paşii tăi văratici,
Păşesc pe al destinului traseu
Şi-n mersul tău persistă Dumnezeu,
Şi-n carnea ta plâng fluturii ostatici...

Lumini albastre-s ochii tăi hieratici,
Iar trupul tău străluce marmoreu,
Ah!, Petronela, paşii tăi văratici,
Strivesc staminele din androceu!

Şi sânii tăi discreţi, primăvăratici,
Tresar din când în când în decolteu,
Ţi-e părul vânturat de-un alizeu
Şi ochii-ţi sunt, de-a pururi, enigmatici...

Ah!, Petronela, paşii tăi văratici!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi, pisici!

Voi, pisici, cu fusul plin,
Din caiere nevăzute
Toarceţi lâna cu fir fin
Să-mi faceţi din el... căpute!

Când va fi gerul în toi,
Pe podele reci ca gheaţa
În căpute păşi-voi,
Încalte-n zori, dimineaţa!

Cât timp stau în cuhnie
Şi îmi pregătesc cafeaua
Sau pe câmp în sanie,
Admirând cum cade neaua...

Voi, pisici, cu botic ud,
Ce pe piept îmi staţi culcate,
Al vostru tors de-l aud
Simt... mai multă sănătate!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţă

iubito, vino mai aproape
să ne-aşezăm la dulci poveşti,
să ascultăm cântecul toamnei
cum bate vântul în fereşti.

un psalm cântat duios de îngeri
îngână sferele albastre
şi se -mpletesc cu dulci romanţe
din tinereţea vieţii noastre.

când luna –nnebunea pe cer
şi noi într-o iubire sfântă
stăteam la poartă nopţi întregi
ascultând frunzele cum cântă.
astăzi când timpul a trecut
şi zilele ne par mai grele,
nu ne-au rămas decât poveşti
şi-n degete două inele.

când toamna trece peste noi,
ca piaza reaua din poveşti,
aş vrea să dăm ceasu-napoi
şi, Doamne, să ne-ntinereşti!

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (6 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirabila pisică

pisicile de pe facebook
te bagă cert în balamuc
cu ochii lor seducători,
ce-adună mii de iubitori
şi inimile praf le fac
când tolănite ele zac
cât ziulica e de mare
cu coada-n semn de întrebare,
tu mă iubeşti sau doar te faci,
vreau inimioara de mă placi
şi tot aşa în filmuleţe
le admirăm cum nătăfleţe
ajung să intre în bucluc
cu mii de martori de facebook,
toţi înrăiţi la nostimade,
unii chiar oameni cumsecade,
ce-n loc să doarmă-n miezul nopţii
pândesc pisici, mai rău ca hoţii
şi fură poze în neştire
cu ochi albaştri de safire
şi blană albă şi pufoasă
de pisicuţă drăgăstoasă,
cu zgaibaracele în sus,
dormind din zori pân' la apus
şi populând pereţii toţi,
că altceva nici nu mai poţi
să vezi la bunii tăi amici,
e plin facebookul de pisici,
roşcate, albe sau cu dungi
la ştire până să ajungi
dai de vreo şapte opt feline
în pijamale cu buline
sau altele cu priviri hoaţe
şi părul negru pus pe moaţe,
că uiţi de masă, soţ, copii
direct la ele zilnic vii
şi te încarci de energie
văzând un mâţ cu pălărie
sau în spilhozen înflorat,
cu telefonul stai în pat
când ochii-n gură ţi-au căzut,
dar nu vrei să te dai bătut
şi-n grupuri de pisici de casă,
admiri o poză mai haioasă
cu doi pisoi îmbrăţişaţi
şi-n păturici înfăşuraţi,
dormind în patul de păpuşi,
iar când de somn cădem răpuşi,
în vis apare o pisică,
iar tu eşti parcă o furnică
pe care laba ei în joacă
este chiar acul de cojoacă
şi o priveşti hipnotizat
fără să ştii te laşi păpat
şi când deşteptătorul zbiară
şi păsări cântă pe afară,
te scoli din pat înmărmurit
că pân' la urmă n-ai murit,
a fost un vis, nimic mai mult
şi te comporţi ca un adult,
care se-ntoarce-n iar şi iar
privind ca mâţa-n calendar
la pozele libidinoase
ale pisicilor pufoase.

poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feline politruce

Pisici, în funcţii, căţărate
Şi agramate, când vorbesc;
Să avem mâţe-aristocrate?
Trăim în statul... pisicesc!?

epigramă de Stelian Negomireanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patul

O mobilă ce ţi-o doreşti
Cu aşternut şi perne moi,
Să te-odihneşti când singur eşti
Şi-n care s-oboseşti... în doi.

epigramă de Mihai Sălcuţan din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mama plânge

Când plâng ochii unei mame, plin de lacrimi e pământul,
Mama stele-n suflet are, ea e pacea şi cuvântul.
Mama-ţi este fericirea de-a păşi prin munţi stâncoşi
Şi-a rămâne fără rană... Vezi în ochii ei frumoşi,
Raiul, glia şi izvorul neamului de veac rămas
Să îşi limpezească dorul. Bate-un clopot... doar un ceas
Şi-n ceaslov, e scris să plece... Plin de lacrimi e pământul,
Vreme vine, vreme trece, gol în suflet i-e mormântul...
Ea prin paşi ne va rămâne,-n lume, înc-o bucăţică
Şi în vise, printre stele, ca un înger se ridică.
Mama-i imn şi port, icoana... E puterea unei lumi,
Este-ntreaga Românie, scut şi pavăză-n furtuni.
Mama-i vale de lumină, aur pâlpâind sub Soare,
Mama... mama, niciodată, pentru pruncul ei, nu moare!
Ea e slovă de iubire, tihna nopţii, libertate,
Îngenunche la icoană, pentru prunc, în orice noapte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc cu perne

Joc cu perne

Peste noapte, perna mea
Spre mirarea mea, a ta
şi-a oricui
a făcut şapte pui
pufoşi şi moi,
care, jucăuşi
ca nişte pisoi,
se ascund după uşi.

Seara, după o joacă năucă
adorm pernuţele pe unde apucă,
pe pat, pe sub pat,
în dulap
şi pe covor.
Cu grijă firească
le ridic uşor,
să nu se trezescă.

Culc capul pe pernă
cu părul vâlvoi, plin de fulgi
şi ea mă alintă prin beznă
şoptind în urechi, vise dulci!

poezie de David Daniel Adam (18 iunie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-acum ca ieri...

m-am înşelat, a câta oară,
iar am băut apa amară,
iar am gustat licoarea surdă
şi iar mă plouă, iar mă udă,
din nou cu rece, lacrimi cerne,
prea umezite nopţi în perne,
din nou e gheaţă jur prejur,
din nou mă plâng, din nou înjur,
din nou în cap am un nebun
cu ce folos iar să m-adun

nimic din timpul petrecut
rămas în urmă fără scut
n-am învăţat să îl ascult,
degeaba prost, degeaba cult,
nimic nu am cules să râd,
totu-i la fel, totu-i e hâd,
doar vântul parcă e mai blând,
pentru cât timp şi până când?

Nimic, nimic, totul e crud,
degeaba ţip, în jur e ud
şi-acum la fel şi-acum ca ieri
mor iernile în primăveri,
mor primăverile în veri
şi toamnele storc mici plăceri
şi-n zile plouă şi-n zile ninge,
pe geamuri totul se prelinge,
scursuri de vise amorţite
cad peste tocuri împietrite,
iar spală geamuri prăfuite,
să vadă luna, chipuri triste

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Când se iubesc doi oameni în tăcere,
încât destinul ce-ntre ei se-mparte
rănind pe unul, altul e pe moarte,
şi-n două inimi caste stă o vrere,

şi când, eternizat, un suflet cere
din două trupuri zbor spre cer, departe,
când c-o săgeată două piepturi sparte
aprinde-Amor cu tainică putere

şi când ei speră cu înfrigurare
într-un sfârşit comun şi, peste-aceste,
iubindu-se, nu se iubesc pe sine

şi când iubirea lor e mult mai mare
decât o mie de iubiri, cum este
în stare supărarea să-i dezbine?

sonet de Michelangelo din Poezii (1986), traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetiţa: Ai logodnic?
Lily: Marshall a fost pe aici ieri, tocmai au învăţat cuvântul "logodnic".
Robin: A, nu. Nu am logodnic.
Fetiţa: Atunci cu cine locuieşti?
Robin: De fapt, am cinci câini.
Fetiţa: Şi nu te simţi singură?
Robin: Nu, am cinci câini.
Fetiţa: Bunica are cinci pisici, dar se simte singură.
Robin: Păi da, are pisici, eu nu sunt doamna patetică cu pisici, nu că bunica ta ar fi o doamnă patetică cu pisici – mai are cineva întrebări?

replici din filmul serial How I met your mother
Adăugat de Păuna Maria, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-s ochii fulgi

Mi-s ochii fulgi, şi sufletul mi-i cerne
Peste dureri din răni ce-s efemere
Şi gândurile mi se-ncing în zări himere
Mi-s ochii stinşi de lacrimi şi tăcere.

Mi-s ochii fulgi, şi gândul mi-i aşterne
Peste dorinţe ce se-nchid în stele
Şi lacrimile mi se scurg pe vreme
Mi-s ochii stinşi de-a inimii durere.

Mi-s ochii fulgi, şi visul mi-i topeşte
Cu apa mărilor ce vine să mă-nnece
Şi amintirile-mi se ţes ca o poveste
Mi-s ochii prinşi în iarna fără veste.

Mi-s ochii fulgi, şi sufletul mi-i fulg
Şi iarna peste crânguri mi-l aşterne
Eu sorb din nostalgia viselor eterne
Mi-s ochii fulgi şi sufletul mi-i cerne...

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum aş putea să fiu indiferent

Cum aş putea să fiu indiferent,
Când cerul-mi este şi astăzi, prezent,
Când Dumnezeu mi-a dăruit doar mie,
Minunea de-al slăvi în poezie?

Cum aş putea să trec peste culoare,
Când sus, pe cer, parc-aş vedea o mare
Albastră, caldă, vălurind într-una,
Iar printre valuri, se ascunde luna?

Când prima rază-mi intră pe fereastră,
Într-o tăcere a luminii, vastă,
Şi, alungându-mi ceaţa din priviri,
Mă-ncătuşează cu-ale ei iubiri?

Când printre case eu aud, plângând,
Sfioase, adierile de vânt,
Iar salcia pletoasă, nopţi de-a rândul,
Se-ndoaie ritmic, atingând pământul?

Cum aş putea să fiu indiferent,
Când prind al dimineţilor moment,
Iar frumuseţea mi se-aşază-n palmă
Atât de caldă şi atât de calmă?

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba mea

Limba mea e-o limbă sfântă
Ea îmi este căpătâiul!
Bucuria - când îmi cântă
Gungurit de prunc - întâiul...

Când mă ninge, când mă plouă
Şi-n dureri n-am o zi bună,
Când mă frânge doru-n două
Tac în limba mea străbună...

Când mă ard cuvinte-n strune
Acordându-mă-n furtună,
Torc din doinele străbune
Plâns în limba mea română.

Şi când rănile îmi sânger
Roşul macilor în grâne,
Cântul meu e zbor de înger
Limba mea e rugăciune...

De tăcerea m-o răpune
Şi cuvântul mi l-o frânge,
Din baladele străbune
Mioriţa mă va plânge.

Însă... somnul mi-e veghere,
Sub Luceafăr l-oi începe.
Limba mea va fi tăcere
Dar cu toţi o vor pricepe!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Torsul

torc o frunză..
nu de alta dar îmi e că se usucă
şi tace
torc un ochi..
nu de alta dar după frunză se-ntoarce
fir subţire de iarbă tras din fus de lut de oală
dat prin jocul de copil după gâtul curţii
şcoală
torc un vişin arămiu şi îi scutur scări în plete
torc flăcăii ce pe dealuri torc în buza unei fete
torc de pe pereţi în furci grâul galben ce dă tihnă
torc
şi-n beci îmi torc în vin
tată... mamă şi odihnă...
torc
şi parcă-n tors mă storc!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune despre pisici că sunt mai inteligente decât câinii, dar din păcate nu poţi pune opt pisici să tragă o sanie prin zăpadă.

citat din Jeff Valdez
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condorul

Mă înalţ ca un condor,
Spre tine, spre tine...
Şi zbor, şi zbor
Alături de sufletul tău!
M-agăţ de Soare,
De poala lacrimii,
Ce curge din stele!
Şi zbor, şi zbor
Sub bolta cerului în valuri,
Prinsă-n nori...
Suflu, suflu
Peste zarea întinsă.
Şi-n gând, şi-n suflet
Lacrimă şi lacrimă!
Şi zbor, şi zbor
Prin lacurile luminii,
Prinsă de lanţul iubirii,
Printre stelele abisului,
Purtând sufletul bucuriei!
Zbor şi iar zbor,
În albia verde-albastră,
Să te-ntâlnesc, copilă dragă,
La poarta Raiului!
Ca un condor
Străbat viaţa...
Şi zbor, şi zbor
Alături de aripile condorului,
Ce mi le împrumută
Din când în când,
Să ajung la tine, Liana!
Să ajung la tine, Soare!
Şi la Dumnezeu!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cu rime facile

pe alb de insomnie-s taine scrise
misterului de diamant lucire
în perne bând poem de fericire
pe rană umbra cântec făurise.

ne ticluiam pe cer în adâncire,
la zarvă clipa vorbei ne oprise
vopsiţi pe guri şoaptă, sus zărise
a noastră stea divina rătăcire.

erau averi de vise, slovă-n lapte
a tălmăci văpaia fiartă-n frig
şi-n înţeles cu miezurile coapte.

din ochii tăi o depărtare strig
privindu-ţi văzul, mut în multa noapte
şi-n calea apei timpurilor dig.

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Pikky
Comentează! | Votează! | Copiază!