Trepidant
Aleargă ziua după noapte
Se-mpiedică in ceața gri,
Autostrăzile sunt pline,
Asfalturile cenușii.
Tramvaiele in lungi coloane
Alunecă sub fire, bolți,
Metrou scăldat e in neoane
Miriapod cu multe roți.
Si trepidant pulsează viața
Pe paliere diferite
Acoperă cu zâmbet fața
Chiar florilor ce-s ofilite.
Departe satu-și duce tihna
Cu veșnicia lui in stup,
O nouă zi, altă lumină
Din cer si din pământ erup.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Provincială
La margine în prelungire
Într-un oraș provincial
Flori de salcâm cu dăruire
Arată albul de cristal
Viața încă mai pulsează
Adiacent pe roți de fier
Locomotive defilează
Stau un minut și-n noapte pier
În ziua caldă, monotonă
Lângă statuile din bronz
În parcul verde stau de vorbă
Bunici în cărucior cu roți.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelenire
Adeseori eu mai glumesc
Cuvinte.... dublu ințeles
Cel ce se supără la urmă
N-are umor, e-n văgăună.
Acolo stă ascuns in colț
Cu lilieci pe bolți in nopți
Lumina zilei in fâșii
El o confundă cu stihii
Dar fiecare-n felul sau...
Abil, războinic, fariseu,
Orgolios sau pacifist
Un cap "patrat" sau fantezist.
Așa lăsat-a Domnul Sfânt
Doar unicate pe pământ
Amprentele sunt diferite
Si multe minți ințelenite.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muguri de lumină
din humă ești nedeslușit genom
te bucură de ziua în care nu ți-e somn
ce-i important și poate tu nu vezi
e tot ce te-nconjoară în verzile livezi
sub cerul cel albastru ce s-a scăldat în mare
sunt flori de măr în răsărit de soare
arinii își apleacă crenguțele pe val
și râu aduce-n murmur un cântec de caval
din muguri de lumină în colorat covor
natura îți oferă un veșnic nou decor
în rest nimic nu are importanță
chiar dacă ai în față o ceașcă doar pe masă
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
FIRE DE NISIP
Sărutai marea pe tâmple
Mă intreabă: ești de unde?
Răspunsei: vin de pe Olt,
Trecui Dunărea inot.
Sărutai marea pe ochi....
Gene lungi pline cu stropi
Plete albastre si verzui
In lumina soarelui!
Sărutai marea-n adânc,
Mă cuprinde dar mă strâng
Amintirile din timp,
Clipe.... fire de nisip.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe
Ascunsă în noapte,
Departe de lume,
In verdele crud
De ferigă
Greierii cântă
Felinare aprind licuricii
Departe..... departe....
Ascunsă în noapte
Poiana m-așteaptă
Cu brațe de șoapte
Departe
Cat mai departe.
Ascunsă în noapte.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțire
nu-mi ești în grai
suntem pe paliere diferite,
de altfel bine stivuite
vocabule așteaptă
rând pe rând
a fi descoperite.
nu-mi ești în grai
deși vorbim aceeași limbă
dar gândul infiripă
o altă ipoteză
despre ce ești...
despre ce sunt.
lumina slabă din firidă
azi imi arată un alt drum
mă rog și sper a fi mai bun
deși e frig și incă iarnă
nu-mi ești în grai
și simt că nu mi-e teamă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aceeași
în reci dimineți de toamnă târzie
suspină doar vântul prin vița de vie
ce frunza pătată demult și-a lăsat
la streașina casei din margini de sat
când gândul s-așterne în raza de soare
si-n suflet pătrunde aromă de floare
pot să zâmbesc când ziua începe
nu-i Eros pierdut încă prin vreme
iarna îmi face semn de departe
cu mine vei merge peste o noapte
eu îi răspund... sunt încă în toamnă
și vise mă-mbracă cu frunze de-aramă
când haina o schimb în altă culoare
la fel voi zâmbi aceeași sub soare
de-i toamnă sau iarnă sufletul meu
respiră-n poeme ce-s scrise mereu
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea nopții
șoptește ziua către noapte:
- tu nu ai rude, nu ai, frate?
ești singură mereu pe străzi
și taciturnă prin livezi...
eu veșnic am orașul plin
chiar în Sahara, beduin,
copii aleargă sus pe deal
trăiesc intens și nu banal.
- adevărat, răspunde noaptea,
adun în ochi singurătatea,
dar deseori în pat cu flori,
aduc iubire până-n zori.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea nopții
Întreabă ziua către noapte:
-Tu nu ai rude? Nu ai frate?
Ești singură mereu pe străzi,
Și taciturnă prin livezi...
Eu veșnic, am orașul plin,
Chiar în Sahara, beduin.
Copii aleargă, sus pe deal.
Trăiesc intens și nu banal.
-Adevărat, răspunde noaptea,
Adun în ochi singurătatea.
Dar deseori, în pat cu flori
Aduc iubire până-n zori...
poezie de Doina Bonescu din Cuvinte pictate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul - creație sfântă
Azi, în lacrima zorilor, fața mi-am scăldat.
În parfumul florilor, sufletul mi-am adăpat.
De la soare am primit, lumina în privire.
Cerul sfânt mi-a dăruit, tainică iubire.
Sunt un om ființă cultă, între multe câte sunt,
Un om creație sfântă, a Domnului pe pământ.
Adânc mă plec și mulțumesc, creatorului meu sfânt,
Că mi-a dat ca să trăiesc, un timp, pe acest pământ.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Magii de la răsărit
M-am întors...
Zilele treceau greu departe de casă.
Mi-a fost dor de grădina cu meri,
De Ampoiul înghețat
Și chiar de trenul ce urca spre Zlatna.
Ulița satului este pustie...
Ici colo o lumină licărește la geam
Calc pe amintiri,
Mă aplec, le iau in brațe
Și-mi încălzesc cu ele inima.
Păpușa doarme într-un colț.
Săniuța mă strigă din pod.
Zăpada albă încoronează munții
Și acoperă liniștea din vale
Timpul s-a oprit în loc întrebător.
- Te cunosc de undeva?
- Da, mă cunoști, m-am schimbat, adevărat,
Dar tu ești gravat pe retina ochilor mei
Cu zâmbet de copil, cu omul de zăpadă
Și cu "Magii de la răsărit"
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierdută în noapte
Niciodată-n răsărit
N-o să-mi vezi ochii zâmbind
Fericirea de sub gene
Și părul făcut inele
Sunt departe și mi-e bine!
Șterge-mă din amintire
Cum apusurile toate
Ard, se sting și pier în noapte.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpada din vis
Am avut in vis zăpadă
Frunze galbene sub ea
Cade o lumină fadă
Dintr-un colț după perdea
Si-n lumina risipită
Pe covorul alb-galbui
Mi se pare desenată
Viața mea si viața lui.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împletiți doar în lumină
harul Sfânt al Lui Hristos
iată și azi ne învață
să trăim aici frumos
chiar din zori de dimineață
curați sfinți și în lumină
viața nouă s-o trăim
cu toți să fim fără vină
pe Tatăl să îl cinstim
asta-i noua-nvățătură
omenirii ce s-a dat
prin lumina din Scriptură
omul să fie curat
nu păcat nelegiuire
nu minciună ci-Adevăr
străpunși toți azi de iubire
Hristos să ne fie țel
în lumina mântuirii
toți să fim astăzi zidiți
nu în plasa rea a firii
ci fiind cu toții sfinți
harul Tău Isus îl vrem
și lumina Ta cea Sfântă
pe veci doar să te urmăm
să intrăm în cer la nuntă
Evanghelia iubirii
noi o vrem ca îndreptar
pe cărarea mântuirii
cu Hristos Mire și dar
îndurarea Lui Hristos
o vrem pârghie în veșnicie
ce-i curat și e frumos
pururi țintă să ne fie
nu ce nouă azi ne place
ci ce-i place Lui Hristos
căci El e doar viață pace
Domnul vieții venit jos
nu păcat nelegiuire
ci sfințenie lumină
și nu vrem a nostră fire
ci Hristos ca să ne țină
cum viața ne-a trasat
Creatorul nostru Sfânt
nu vrem fire și păcat
ci Isus și-al Lui Cuvânt
împletiți doar în lumină
noi lumină doar să fim
o viața fără vină
ca noi toți să ne sfințim
cum Hristos a hotărât
noi să ne trăim viața
ca zăpada azi încât
să ne lumineze fața
pe Hristos îl vrem drept lege
și aici să-mpărățească
de Adevăr ca să ne lege
până-n patria cerească
Lui ne vrem pe veci supuși
să-mplinim tot ce ne spune
căci de El am fost aduși
chiar și în această lume
în Hristos și pentru El
vrem viața s-o trăim
în al Domnului sfânt fel
ca pe veci ai Lui să fim
glorie dar Lui Mesia
slavă-i fie Lui Hristos
căci El este veșnicia
și viața cu folos
poezie de Ioan Daniel Bălan (22 septembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul către nicăieri
Sunt drumul către nicăieri!
Un drum cu flori și plin de rouă,
Te-ncânt cu-a mele dulci cărări
Și îți promit o lume nouă.
Vând doar iluzii pe nimic
Și de mă ninge ori mă plouă,
Când visul lumii e prea mic
Eu îi ofer o haină nouă.
Sunt drumul către nicăieri,
Ușor de străbătut și poate,
Ce ție-ți pare azi ca ieri
Eu văd lumina după noapte.
Sunt doar un drum ce n-a știut
Să se pietrifice cu moarte
Și-arar pustiu, și-ades tăcut.
A mers cu viața mai departe.
Din mii de drumuri numai eu
Mai știu ce-nseamnă și odihna
Am timp să dorm, dar somnul meu
În veci n-o să-și găsească tihna.
poezie de Luiza-Adriana Grama din Risipitor de albastru
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să cred
a fi sau nu.... să cred in ce?
in ursitoarele din cer?
să cred că undeva există
un alter ego? un Dumnezeu?
să cred in ce? in viața mea?
azi e... și mâine nu există
si rai si iad sunt pe pământ
si intrebarea mea persistă
să cred in soare? se va stinge
să cred in spirit renăscut?
să cred in viața fără moarte?
să cred in ce? tot e pierdut...
să cred in timp? el se contractă
să cred in spațiu? e infinit
să cred in ce? privesc spre stele
sus e un cer... si jos pământ
a fi sau nu... e o-ntrebare
cu multe secole in urmă
răspuns nu vom afla nicicând
și gândul meu se curmă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrâni și singuri
la gura sobei ne-ncălzim
cu degetele lungi uscate
avem puterea să zâmbim
și viața merge mai departe
de multe ori nu cred ce spun
dar mi-aș dori așa să fie
zile senine să-ți adun
s-alung cuvântul nostalgie
eu îți iubesc părul cărunt
și riduri vremea ți-a lăsat
tu mă privești și crezi că sunt
tot ce-i frumos întruchipat
și-așa-ntr-o joacă... dus-întors
bătrâni și singuri într-o casă
uităm că timpul lung a tors
povestea lui... povestea noastră!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plângeam aseară
adeseori făceam din noapte zi
și din zi noapte...
până într-o dimineață
când bastonul unui nevăzător
m-a lovit întâmplător
pe stradă.
am traversat puțin buimacă
privind în urma lui.
el n-a văzut niciodată
strălucirea soarelui?
n-a văzut albul zăpezii,
nici zâmbetul copilului
adus pe lume?
mă cutremur....
un cățeluș șchiop, lovit de mașină
se așează lângă banca mea.
doi ochi blânzi mă privesc
neîncrezători...
mai departe un castan
scăpat din furtună
are aripa frântă.
astăzi cerul se deschide
cu brațele pline de lumină
flori multicolore
îngrădesc trotuarele.
plângeam aseară.... de ce oare?
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
COȘMARUL DIN VIS
Dezavuat coșmar in vis
Aripa neagră ți-ai intins
Până la mine....
Tot ce acoperi este nor
Tot ce atingi este un zbor
De pasăre in noapte.
Incerc să mă desprind lucid
Lumina vine-n răsărit
Si plec cu gând departe,
Acolo unde nimeni nu-i
Si unde raza soarelui
Ia lacrima din roauă.
Dar altă noapte cade trist
Mă urmărești mereu in vis
Si a-nceput să plouă.....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evantaie de lumină
Viața este ca un tren, oprețte-n fiecare gară,
Se odihneste si respira, unii raman, altii coboară.
Si trenul merge mai departe spre destinatia finală
Acolo unde-i negru tot acoperit cu cer de smoală
În gand dorim plai insorit, un Eden, muzica divină
Amar de noi, ne amagim cu evantaie de lumină!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!