Noaptea poetului
Penița frântă n-a mai vrut să scrie
Pe fila tristă plină de răceală,
Sătulă de atâta plictiseală
Împrăștie doar pete pe hârtie.
Cuvinte stau la rând în așteptare,
Cu greu desprinse din a muzei poală
Se-ncurcă între ele-n vălmășeală,
Se-ngrămădesc în versurile-amare.
Să zburde-ar vrea pe pajiștea albită,
Dorul scâncind în vârful de peniță
Coboară lin în inima-i rănită,
Poetul scrie-n noaptea răzvrătită
Să-și îndulcească clipa lui pestriță
Și-adoarme cu dorința împlinită.
sonet de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.