Se-aude...

Se-aude ciripitul din pădure...
Ce sunet viu, ce vis împarfumat!
Buzele tale dulci, sunt rug de mure...
Sub umbra genei tale m-am plecat.

Se-aud şoptind izvoarele iubire
Şi în tăcerea din priviri m-ascund,
Sunt primăvară, taină, fericire...
Sărutul, azi, l-aştept cu-acelaşi jind.

Privirea mea te caută-n adâncuri,
Dar tu te-ascunzi în nopţi fără sfârşit,
Eu mă întorc cuminte la-nceputuri
Şi de iubire iar am să mă mint.

Eu mă îndrept tăcut către amonte,
Tu spren aval îţi rostuieşti plecarea
Deşi luceşti în lume ca un conte,
Mie mi-ai dăruit doar întristarea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire nepermisă

Iubire nepermisă... clar de lună
Ce ne ascunzi sub umbre de cleştar,
Pe sâni mai simt sărutul, pe gât, pe ochi, pe mână..
Mi-e dor de-a lui iubire iar şi iar.

Zefiru,-ţi are-ascunsă răsuflarea...
Nisipul-trup stelar de scoici şi val,
Ţi-ascunde sufletul sub tălpi de lacrimi
Şi sub priviri de dor, lăsate-n van.

Te simt ascuns în umbra umbrei mele...
Te văd în vis şi buzele mă dor...
Hai vino! Mai sărută-mă odată!
Hai vino! Fără tine simt că mor!

Lasă-mi în dar, îmbrăţişarea ta!
O voi păstra în gânduri ca pe-o taină!
Să nu uiţi! Numai tu mă poţi avea!
Doar eu pot fi a vieţii tale doamnă!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara – poem diamant

Primăvară –
Verde lume,
Cântec, viaţă, libertate,
Floi şi ramuri înverzite,
Ale tale azi sunt toate.
Altă lume prinde viaţă...
Zâmbet, vise, fericire,
Mărţişoare cu...
Iubire.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire cu gust de cireaşă

Iubire cu gust de cireaşă amară,
Ne-am cunoscut într-o seară...
Eu visul din ochii tăi,
Tu dansul paşilor mei.
Cu rozele buzelor mi-ai mângâiat sânii,
Eu m-am ascuns timidă,
În căuşul ochiului tău... şi al mâinii.
Mâna ce mi-a atins sufletul
Şi m-ai învelit cu lumină, dăruindu-mi
Fericire deplină.
M-am ascuns în inima ta, iar tu mă căutai frenetic
Prin vene.
Braţele tale mă ascundeau în ventriculul drept.
Copil inocent! Editura ochilor tăi
A scris povestea unei noi vieţi.
Zâmbeşte!
Pe buzele tale
Am răsărit eu – cuvânt de April.
Surâsul tău e divin!

Iubire cu gust de cireaşă amară,
Te-am pierdut... într-o seară.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buzele tale

strivesc tăcerea departe
de mine ai plecat
vrei să mă uiţi
şoptesc ceva de iubire
nici nu mai vrei să auzi
e chinul dragostei întrerupte
cu brutalitate cer să te întorci
buzele tale vreau să le strivesc
în sărutul nostru bestial
încerc să comunic telepatic
dar ţi-ai închis toate uşile

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ana inimilor tale

Ziditorule de Ane, cu poeme la rever
Mă cutremuri cu tăcere, mă învii cu un sărut
Fură-mă din astă lume şi mă du la tine-n Cer
Să îţi fiu pe lângă vers, freamăt dulce şi tăcut.

M-ai ales să-ţi fiu o muză cu ochi verzi de peruzea
Pentru-a tale dulci poeme care-ţi curg în loc de sânge
Ce nu ai ştiut, Manole, e că-n tine sunt o stea
Care-ţi luminează versul, şterge ochiul care plânge.

Din tăcere făurit-ai clipe dulci de mângâiere
Sunt o Ană cu ochi verzi, puls al inimilor tale
Eşti pegasul care zboară şi-mi vorbeşte de iubire
Îngerii ne poartă karma ridicând şi osanale.

Dintre toate câte sunt numai eu te port în zbor
Printre versuri de iubire şi atingeri de caşmir
Din tăcerea ta, iubire, făureşte-mi pe un nor
Ploaia de săruturi calde, şi poemul uns cu mir.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile Tale

Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Se preling pe pleoape şi îmi curg pe faţă
Lacrimile tale sunt dulci sau amare,
După cum ţi-a fost trecerea prin viaţă.

Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Se preling pe trup şi îmi intră-n suflet,
Lacrimile tale alunecă tăcute
Fără ca să scoată nici măcar un sunet.

Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Ce încet ş-uşor inima-mi mângâie,
Lacrimile tale sunt nişte cristale
Ce parcă-s făcute, din culori, o mie.

Lacrimile tale-s susur de izvor
Ce-n tăcerea nopţii urcă pân' la stele,
Întâlnesc în taină dorul călător
Ş-apoi se-mpletesc cu cele ale mele.

Lacrimile tale-s flori de crizanteme
Ce-nfloresc la poarta inimii cu dor,
Lacrimile tale spun că-ntotdeauna
Marile iubiri mocnesc, dar nu mor.

poezie de Mariana Simionescu (8 septembrie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul tăcerii

Glasul tăcerii tale încă doare,
Te-ascunzi în floarea primăverii iar,
De-aceea azi, tăcerea dă în floare
Şi anotimpu-i fără de hotar...
Suntem de-acum o toamnă permanentă
Cu rod bogat, iubire, dor şi har,
Purtăm în suflet dragoste ardentă
Şi devenim pentru cei mulţi, amnar.
Când stelele apun, tu taci din nou,
Eşti cel mai blând şi cel mai cast ecou.
În zbor spre Soare eşti un răsărit...
Nespus mă bucur că ne-am întâlnit!
În universul unde doar tăcerea
Vorbeşte-n versuri, simţurile mor.
Doar noi clădim palate şi imperii
Şi verbe noi plantăm în viitor.
Te-aştept în prag de suflet, oh, lumină,
Să îmi vorbeşti de nopţi înnourate,
Ori să-mi şopteşti poveşti cu Lună plină,
De munţi şi ape, brazi şi nestemate...
În cântul pâinii şi în gust de miere,
Să scriu tăcerea-ntâiului tău pas,
Căci ea e cea mai sfântă mângâiere
Ce va rămâne-n cel din urmă ceas.
Tăcerea ce te cheamă în adâncuri
Spre a ţîşni spre cer, ne aparţine.
Ea se înalţă - înger - cu aripă de cânturi,
Apoi la noi în suflete revine.
Ne-ntoarcem la esenţele divine,
Smirnă - uitare, către Dumnezeu,
Precum lumina-n cupele virgine
Ecoul vieţii. Numai tu şi eu,
Suntem o rugă - lacrimă târzie,
La ceas de seară - tihnă sufletească,
Moment de taină şi de reverie,
Sortite omenirea s-o iubească...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul tăcerii

Glasul tăcerii tale încă doare,
Te-ascunzi în floarea primăverii iar,
De-aceea azi, tăcerea dă în floare
Şi anotimpu-i fără de hotar...
Suntem de-acum o toamnă permanentă
Cu rod bogat, iubire, dor şi har,
Purtăm în suflet dragoste ardentă
Şi devenim pentru cei mulţi, amnar.
Când stelele apun, tu taci din nou,
Eşti cel mai blând şi cel mai cast ecou.
În zbor spre Soare eşti un răsărit...
Nespus mă bucur că ne-am întâlnit!
În universul unde doar tăcerea
Vorbeşte-n versuri, simţurile mor.
Doar noi clădim palate şi imperii
Şi verbe noi plantăm în viitor.
Te-aştept în prag de suflet, oh, lumină,
Să îmi vorbeşti de nopţi înnourate,
Ori să-mi şopteşti poveşti cu Lună plină,
De munţi şi ape, brazi şi nestemate...
În cântul pâinii şi în gust de miere,
Să scriu tăcerea-ntâiului tău pas,
Căci ea e cea mai sfântă mângâiere
Ce va rămâne-n cel din urmă ceas.
Tăcerea ce te cheamă în adâncuri
Spre a ţîşni spre cer, ne aparţine.
Ea se înalţă – înger – cu aripă de cânturi,
Apoi la noi în suflete revine.
Ne-ntoarcem la esenţele divine,
Smirnă – uitare, către Dumnezeu,
Precum lumina-n cupele virgine
Ecoul vieţii. Numai tu şi eu,
Suntem o rugă – lacrimă târzie,
La ceas de seară – tihnă sufletească,
Moment de taină şi de reverie,
Sortite omenirea s-o iubească...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem Lianei D

Otravă... Durere, de-a pururea arzi!
Mă soarbe tăcerea sub cumpeni de brazi...
Se-aude în cer un alai îngeresc,
Din sufletul mamei doar lacrimi ţăşnesc.

Un mit de lumină se sfarmă. La geam,
Cad lacrimi de soare. Iubire eram!
Dar frântă-n bucăţi de lumină pornesc,
Războinic solar, neamul să-mi reclădesc.

E-n mine lumină, deşi am plecat...
Pe drumuri de taină, în moarte-am aflat
Alt drum spre-nviere, spre RAI, spre zenit.
Sunt Soare-Răsare! Aşa vă promit!

Mă-nalţ în lumină, cobor iar în voi,
Dorm somn liniştit printre-ai noştri eroi,
Ar fi-vom din nou în cetatea divină,
La fel de uniţi, un crâmpei de lumină.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum?

Cum? Cu ochii?
Nu, mi-ai spus.
Ochii înşeală
Când privesc prea sus,
Sau prea jos...
Îşi schimbă culoarea
La soare,
Ochii mint...

Atunci cum? Cu buzele?
Nu, mi-ai zâmbit.
Buzele sunt pătate
De vorbe prea multe,
Buzele caută sărutări
În vise
Mai mult decât căinţă,
Buzele mint...

Cum pot atunci? Cu mâinile?
Nu, mi-ai şoptit.
Mâinile au urme
De reproşuri în degete,
Mâinile alungă,
Când arată depărtarea
Refuzând îmbrăţişări,
Mâinile mint...

Cum? ţi-am zâmbit stins;
Cum să te iubesc?...
Mi-ai strâns cu grijă
Părul după ureche,
Fără grabă,
Ca să te aud,
Şi ţi-am simţit respiraţia caldă
Pe obraz
Şoptind:
Cu sufletul...

poezie de Gabriela Chişcari (6 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iubire...

Mi-am propus să ajung acolo, sus
mi-am propus o poartă numai a mea spre fericire
şi o voi face, chiar fără ajutorul tău
şi voi ajunge sus-acolo, numai cu iubire.
O iubire cum nu am mai avut,
o iubire plină, doar de mine
sperând, dacă se poate, chiar către absolut
şi voi trăi iubind, dar din iubire
Mi-am propus să-mi las lăstarii timpului să crească
chiar dacă nu voi şti de unde-au răsărit
şi voi primi o sevă de mană, ce-i cerească
voi contiuna în taină, puţin, ca să mă mint.
Mi-am pus în plete luna, vreau ea să mă iubească
e cel mai simplu lucru şi vreau ca să te mint.

poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ea cântă,
cântă un cântec cald şi lin..
Care curge peste toate lacrimile lumii..
Şi ale tale..
De vrei, va înceta să. ti mai cânte..
Si. şi va topi glasul, intr. un suspin..
Îşi va întoarce cuminte privirea,
dacă asta îţi tulbură inima
zdruncinând. o in adâncuri..
Dacă paşii ei către tine te cutremura,
curgerea ei te va ocoli dureros.
Ea pictează,
picteaza cu macii sufletului ei
peste tine..
şi peste lume..
Dacă atingerea degetelor ei..
îţi desenează in inima, freamăt
atunci îşi va întinde mâinile doar către Cer..
intr. o ruga smerita..
Ea păşeşte,
păşeşte timida prin gradina. ti singuratica..
Se joacă cu fiecare floare..
şi adulmecă tacut fiecare mireasma a ta..
Dacă adierea fiinţei ei te stinghereste
Vă îngenunchea la poarta sufletului tau..
iar apoi va fugi..
Ea curge..
curge peste lume.. şi peste tine..
Dacă izvoarele adâncurilor tale se tulbură
simtindu. i alunecarea
lina
Ea.. uşor se va retrage..
adunandu. si apele
intr. un ocean
de iubire...
Cu care va înfăşura Cerul..

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire!

Iubire, eşti un curcubeu de sentimente...
Plouă în mine cu soare,
E secetă de vrajă,
Dar plouă în mine lumină
Când sărutul tău îmi înlănţuie sufletul.
Sunt un caleidoscop de umbre,
Iar furtuna mă soarbe în adâncul meu
Când pleoapa ta se închide.
Lasă-mă să dorm în irisul tău,
Să poată ploua în mine
Cu sentimentele tale!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul către fericire

Departe-i drumul către fericire
Cât nu ne naştem rază de iubire...
De semeni, cât invidia desparte
Lumina, de fireasca libertate.

Cât ura ne va înveli tăcerea
În nori de plumb adesea-nfriguraţi,
De vântul depărtării, de tristeţe,
Nu va mai fi iubire între fraţi.

Nici prunci cu mame nu se vor iubi,
Înstrăinaţi de ne-nţelese verbe,
Lumina lor nu va mai străluci
Şi luptele vor fi tot mai acerbe.

Uniţi de sentimente la-nceput,
Un el şi-o ea nu se vor mai iubi,
Fiindcă iubirea lor s-a şi pierdut
După o noapte lungă-n zori de zi.

Iubirea este-n taină şi firesc
Aşa cum fericirea e în toate,
În pace, în lumină,-n univers,
Dar ura şi prostia le desparte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ea cantă,
cantă un ultim cântec, parca..
cald şi lin..
Care curge peste toate lacrimile lumii..
Şi ale tale..
De vrei, va înceta să. ti mai cânte..
Si. şi va topi glasul, intr. un suspin..
Îşi va întoarce cuminte privirea,
dacă asta îţi tulbură inima
zdruncinând. o in adâncuri..
Dacă paşii ei către tine te cutremura,
curgerea ei te va ocoli dureros.
Ea pictează,
picteaza cu macii sufletului ei
peste tine..
şi peste lume..
Dacă atingerea degetelor ei..
îţi desenează in inima, freamăt
atunci îşi va întinde mâinile doar către Cer..
intr. o ruga smerita..
Ea păşeşte,
păşeşte timida prin gradina. ti singuratica..
Se joacă cu fiecare floare..
şi adulmecă tacut fiecare mireasma a ta..
Dacă adierea fiinţei ei te stinghereste
Vă îngenunchea la poarta sufletului tau..
iar apoi va fugi..
Ea curge..
curge peste lume.. şi peste tine..
Dacă izvoarele adâncurilor tale se tulbură
simtindu. i alunecarea
lina
Ea.. uşor se va retrage..
adunandu. si apele
intr. un ocean
de iubire...
Cu care va înfăşura Cerul..

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am dăruit un trandafir

Ţi-am dăruit un trandafir,
Floarea iubirii şi a fericirii,
Tu mi-ai dat buzele tale
Dulci ca de zefir,
Dar asta a rămas doar o amintire.

Ne-am iubit ca doi îngeri coborâţi din cer
Cu multă patimă şi amor,
Dar dragoastea noastră a rămas un mister
Fără prezent sau viitor.

Dar nu voi uita niciodată clipa când
Ţi-am dăruit floarea ta preferată,
Un trandafir de abia înflorit.

poezie de Vladimir Potlog (12 martie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am să-ţi spun că te iubesc
acum când începe meciul cu ronaldo
chiar dacă el nu-mi place
dar mi-mi plac cireşele negre şi amare
din care-mi promiseeşi dulceaţă
după care mor
mai ales în clătite
dulci ca şi buzele tale
toate buzele tale

în sfârşit e vară şi nu sunt

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochii tăi, pădure

Când am fost trist mi-ai înveselit inima cu tril de ciocârlii

când am fost batjocorit ai scos fiarele pădurii înaintea lor
şi m-ai salvat

când îmi era amar în suflet mi-ai deschis cărarea spre izvorul uitării şi al iertării

când îmi era dor de o îmbrăţişare ai lăsat lucrările tale şi mi-ai înconjurat delicat trupul cu liane de carne acoperite cu nuferi

când mi-a fost cald mi-ai acoperit bolta cu crengile tale înverzite şi m-ai făcut să resimt oricând şi oriunde răcoarea dimineţii

când mi-a fost sete mi-ai dat lacrimile muntelui în izvoare

când erau buzele uscate de dor mi-ai trimis roua de pe petalele
aripilor tale pentru a le umezi

când, în miez de noapte, mă ocolea somnul mi-ai trimis sunet de greier şi păsări şi am adormit

când eram pe patul de boală ai cules cu ramurile tale cele lungi acele plante ascunse, vindecătoare

iar acum, că sunt fericit, te-am căutat să te aflu
şi în ochii tăi, pădure,
am înţeles că eram în inima unei femei.

poezie de Andrei Adrian Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La umbra buzelor tale

Mi-am culcat sărutul
la umbra buzelor tale
dune de nerăbdări
astfel îţi pot gusta gândurile
le pot înţelege capcanele
care au aceeaşi culoare
cu preasfinţia ta sâmbure al iubirii mele
sufocat de nesomnul ce va
să-ţi trudească trupul
a noapte albă.

M-am murit
la umbra buzelor tale
mi-ai ucis arşiţele
inegalabilele
Tu ştii că nu-i bine
şi că trebuie să mi le pui înapoi
acum
mâine
pentru liniştea ta neomenescule
nerăzvrătirea-ţi.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai dăruit

Mi-ai dăruit o mie de cuvinte
Şi încă-o mie au rămas nespuse
M-ai dus de mână-n locurile sfinte
Mi-ai arătat că toate Ţi-s supuse.
Mi-ai dăruit cântări fără de număr -
De purpură şi trandafiri petale -
Mi-ai prins apoi o mantie pe umăr
Şi m-ai suit în cerurile Tale.

Mi-ai arătat că nimenea nu moare
În adevăr, iubire şi credinţă.
Mi-ai dăruit o lacrimă de soare
Şi m-ai îndepărtat de neputinţă.

Mi-ai spus că sunt de-acum cu Tine una,
Mi-ai întregit din dragoste făptura,
Mi-ai pus pe frunte stelele şi luna
Şi-n mâini mi-ai pus toiagul şi măsura.

Aşa ai vrut să mă iubeşti, Isuse,
Aşa m-ai învăţat să cresc spre Tine
Mi-ai arătat ca toate Ţi-s supuse
Şi că din toate m-ai ales pe mine.

S-au împlinit o sută de cuvinte
Şi încă-o sută stau ca să mai vină
M-ai înălţat în locurile sfinte
Şi mi-ai zidit fiinţa în Lumină...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!