E noapte

întunericul se scurge
ca lava unui vulcan
ca o smoală revarsată de oceanul rece
cuprinde umerii pământului
cu braţe invizibile
înaintează silenţios peste lumea vie
nu-şi caută drum
se aşterne ca o haină
peste trecerea timpului
o vezi
o poţi respira
dar nu o poţi atinge
prinde între palmele
ce ascund căutări
ochii minţii
licărind de atâtea întrebări
străpung flacăra arzândă a sufletului
unde iubirea
seamană a renaştere
adăposteşte pulsul repezit
al luminii unui nou început.

poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă secular peste noi

Plouă secular, peste noi
Cu picături disonante, şiroi,
Primăvara scârţâie din încheieturi,
Nopţile se transformă în răsărituri.

Rafale aurii şi roşii de lumină
Inundă a sufletului grădină;
Păşeşti în lumea ţintată de vise,
Aduni în mănunchi gândiri ucise.

Căldura ta, atinge flacăra mea,
În noi adoarme lin fericirea;
Cu fiecare bătaie din inima ta,
Mă arde pieptul, nu pot respira.

Timpul îşi scutură tăcut nuferii,
Ne îmbrăcăm în nuanţele iubirii,
Paşii se caută în nemărginire
Sub a cerului înălţătoare privire.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino să te ascund, iubite

Vino să te ascund, iubite,
În amurgul umbrei tale
Unde cerul din fereastră
Prinde iar să se prăvale.
Vino să te ascund, iubite,
În furtuna dintre noi,
Unde anii trec în goană
Printre viscole şi ploi.
Vino să te ascund, iubite,
În iubirea cea rămas,
Într-o ordine divină
Printre valuri de lumină.
Vei rămâne-atunci cu mine
Peste lumea mea de vise,
Fericirea o vei dărui
Gândului cu porţi deschise.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

lava curgând din centrul pământului
cenuşă şi fum peste tot
vulcan adormit trezindu-se
formând o nouă insulă
în gheaţa topită

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul încearcă să reţină câte ceva din lumină; explorează lumea în adâncul ei, minutarele invizibile ale timpului, oceanul unde valurile se mistuie unele pe altele în cearcănele pământului. Câteodată îşi opreşte visul din zbor şi coboară cu aripile neputincioase, adâncindu-şi unghiile în cruzimea efemerului...

Camelia Opriţa în Cicluri de viaţă (27 noiembrie 2017)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad fulgi ca într-un vis...

Dincolo de fereastra toamnei
cad fulgi ca într-un vis
iar soarele se pierde printre nori,
ca un visător ce trece,
prin oglinzile timpului
steluţe albe
se aştern peste pământul umed
vântul cu atingerea sa rece şi uşoară
priveşte spre mine din neant
ridicând braţele spre cer
poartă parfumul dimineţii
pictând razele soarelui
pe pragul zilei
rătăcesc visele iernii
cu delicateţea sa magică
şi îmbrăţişarea calmă
în lumina lunii se aprinde depărtarea
sub întunericul senin al nopţii
din marginea pădurii
se aude glasul cristalin al unui cerb
cu ochii pătrunzători şi luminoşi
de o frumuseţe neobişnuită
ecoul răsună ca un clopot al iubirii
pe cărare zăpada se aşterne
ca un covor alb şi nou.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testul iubirii

Nu îmi testa iubirea pentru tine
şi nu te îndoi de ea nicicând!
E-a ta, o poţi simţi, îţi aparţine
şi-o poţi vedea, chiar ochii închizând.

E peste tot: în tine, te-nconjoară,
e-n aerul ce îl respiri, în vise,
în ziua cea mai dulce sau amară,
în tot ce eşti, în gând şi-n cele scrise.

N-o poţi vedea şi nici n-o poţi atinge,
e şi puternică, dar şi fragilă,
încât o neîncredere o stinge
şi o distruge fără nicio milă.

Să n-o testezi! E-un fluture pe-o floare
cu aripi tremurânde,-atât de fine,
de-o frumuseţe ce,-n privire, doare,
aşa că nu-l atinge, e mai bine!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde Universul aşterne Eternitatea

Când iubirea e poezie,
se strămută clipele
unde locuiesc toate visele
catifelate şi curate
de orice impurităţi acumulate...
Când iubirea e poezie,
se parfumează sensurile,
se anemiază trecerile
de la un surâs la o căutare
de caldă senzualitate aninătoare...
Când poezia e strălucirea privirii
din ochii iubirii,
nu se zăboveşte a aştepta sărutări
ci cu ardoare se-nlesnesc
dominantele întâlniri peste mări
ale inimilor în extaz,
acolo unde, pe-un albastru talaz,
Universul aşterne Eternitatea.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec anii peste vreme...

Trec anii peste vreme si vremea peste ani –
nici gândul nu mai poate din urmă să-i ajungă,
la poarta neuitării doar lava din vulcani
cu amintiri aprinse încearcă să mai plângă.

Nici timpul nu mai vine în ritmul său banal,
secunde dilatate duc ziua mai departe,
trecând-o peste noapte pe coama unui val
din marea zbuciumată a vorbelor deşarte.

Se clatină lumina din falnicul văzduh
de-atâta grea prostie de-a valma aruncată
din guri neostenite, dar fără pic de duh,
ce-şi caută cuvântul în coada de lopată.

Mă-ascund fără zăbavă în golfu-adiacent
să regăsesc tăcerea în umbrele opace
aduse peste noapte de visul ascendent
din margini de iubire, venită să mă-mpace.

Îndată şi tăcerea se-aşterne..., ca un scut,
o linişte cerească pe gânduri se întinde,
vin amintiri senine pe aripi de sărut
iar dorul tău, iubito, în braţe mă cuprinde.

poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale ISSN 2247-1545, ediţia din 11.03.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaştere

Te trezeşti mereu în ochii altora,
pulsul pământului scade peste noapte.

Crucile se transformă în copaci,
cuiburi cu ouă de cuc printre ramuri.

Ceasul bate sub formă ocultă
în peretele de argilă aflat în gestaţiune.

Regii treziţi îşi caută slugile în jur,
tu – doar papucii de cameră.

Faci referinţă directă la razele zeloase
ce provoacă crăpături în ţărână.

Ierburi buimace şi năbădăioase
urcă tocmai în vârful pietrelor funerare.

Cineva renaşte, altcineva decedează,
păsări în pericol de extinţiune.

poezie de Andrei Langa
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am obosit să fiu un nimeni

Am obosit să fiu un nimeni
În ochii unui NIMENI.
Doresc să fiu un CINEVA
În sufletul CUIVA.

Ba, pot
- Nu poţi,
- nu ai cum,
- vino cu picioarele pe pământ,
- nu ai voie,
- visezi,
- cine eşti tu?
Atâtea roţi
Se-nvârt pe drum.
Am şi eu un cuvânt:
Nu mă predau de bunăvoie.
Iar tu, trişezi
Şi n-ai nici un atuu!

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ziduri...

Între zidurile sufletului
Zac morminte de oase
Îngenunchind de dureri şi angoase.
Zac stele ucise de somnul de veci...
Peste aceste morminte nu ai voie să treci!
Se zbat între ele luminile gândului
Risipit în neant.
Când tu te-ai culcat,
Alte lumi îşi deschid poarta sculptată în zid.
În vidul Universal,
Fericiri ţi se-arată.
Este-o lume de piatră, alunecoasă şi rece,
Un mormânt peste care,
Când te vei trezi, n-ai să mai poţi trece.
Gândul te va purta uneori,
Peste-a timpului vămi,
Acolo unde n-ai curajul să mergi...
Căci pentru tine dincolo de viaţă
E doar moarte... –nţelegi?
Nu vezi ploaia de îngeri
Ce veghează planeta.
Îţi trebui' luneta...
Ne bazăm pe creier şi inimă – cei doi dictatori
Ce ne fură lumina repetat, deseori...
E un trend să te-opreşti
Din a zbura către cer.
Acum doar taci şi asculţi...
Priveşte-ţi copiii desculţi
Şi învaţă-i să zboare!
Ei au nevoie de Soare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fugi din mijlocul luminii care te răneşte

fugi din mijlocul luminii care te răneşte
ideile înceţoşate, cuvintele nu au rost
unde nu poţi respira timpul
unde nu poţi trăi decât în amintiri
amurgul îşi înfige colţii
trădeză pe Dumnezeu ascuns
după luna agăţată de marginea nopţii

fă-ţi o luntre pe susurul vieţii
ieşi din emisferele statice
oasele se ciocnesc limpede
pe o alter muzică în ritmuri păgâne
şi pielea mirosindă a fum de ţigări
cu trupuri prelungi şi culori agasante

vino să bem din aceeaşi noapte fecundă
vino să fim amândoi lumini cu sânge-mbibate

fugi din mijlocul luminii care te răneşte
n-o vezi cum stă răsturnată albastră şi poate nebună,
rotunda-şi vântură coada, fă-i vânt s-ajungă departe

dincolo de imaginaţii
să nu poată respira timpul
să nu poată înfige colţii

poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea din noi

chipul tainic al lumii
se ascunde în greutatea cerului
umbrele par lacrimi de plâns
ce se strecoară
prin prin draperii de vise

corvoada orizontului
pare un gol plin de culoare
ce se prelinge în oglinzile timpului
care-şi exersează zborul

vântul dansator pe clapele nopţii
animă neantul întunericului
până când ia forma luminii
cercetând cu lăcomie
ascunsele taine ale pământului

ochii minţii preia iluzie după iluzie
căutând scara comună
viaţa
cu visele şi idealurile ei

simfonii îngereşti desconspiră
teoria identităţii fiecăruia dintre noi
risipind ca un văl
pacea rugii din gândul punte
între cer şi pământ

... liniştea de care avem nevoie...

poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea Luminii

Pe Calea Luminii s-aprind lumânări,
Candele cu flacăra spre nalt
Şi ochii noştri parcă-s stele-n rugi
Când mergem la biserica din sat.

Iubirea prinde aripă de ceară,
Crucea ni-i în gând, bătută-n cuie
Prin palmele şi coastele de Sfânt
Ce lumea către dreapta Domnului o suie.

Miroase-a pască şi a cozonac,
Mieii au pierdut visul de ţâţe,
Mama potcoveşte ouăle de zor,
Stelele se macină sub coajă de tărâţe.

Mă-mbogăţesc în îngeri şi-n credinţă
Şi merg pe sfârcul veacului în trap,
La toţi vă spun: "Hristos a înviat!"
La pieptul Lui cu voi vreau să încap

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito, vis etern

Dacă lumea când mi-o vezi
nu e decât lumea ta,
atunci lumea când ţi-o vezi
nu e decât lumea mea?
Pe alee se scutură copacii
îmbătaţi de culoarea toamnei,
clipele în clipe trec
scufundându-se-n întreg.
Corabie de vis ce pluteşti
pe oceanul de durere,
unde-i moartea cea senină
să scufunde totu-n vreme?
Singură stai la fereastră
şi priveşti lumea de haos,
tu străină azi te simţi
peste tot şi peste toate.
Străin mă simt şi eu, iubito,
neînţeles în lumea mea,
aş pleca tot mai departe,
dar nu am unde pleca.

poezie de George Cătălin Cudalbu
Adăugat de George Cătălin Cudalbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecerea timpului

Pielea ta este asemeni zorilor,
a mea miroase ca moscul.
Una pictează începutul
unui sfârşit de neevitat
Celaltă, sfârşitul unui
început sigur.

poezie de Maya Angelou, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

CĂUŞUL PALMEI UNUI OM DE AR PUTEA CUPRINDE
Căuşul palmei unui Om de ar putea cuprinde
Oceanul planetar ce între tărmuri se întinde,
Atunci am crede că Omul însuşi este demiurg
Al binelui spre care omnirea-ntreagă tinde.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi umbla cu argumente peste argumente într-un ceas măreţ al renaşterii – Dragobetele. Îşi cere azi dreptul la renaştere, la înmugurirea pământului, la desmorţirea cerului şi a cântului păsărilor, la continuitate – care exprimă direct înţelepciunea lui Dumnezeu.

Nu există motivaţie pentru a determina o finalitate a unui elan sufletesc ce se vrea a fi vis, emoţie şi deopotrivă renascentist. Renaşterea reprezintă îndemnul la aprecierea justă pentru ceea ce suntem şi ne-a dat Dumnezeu.

Camelia Opriţa în Dragostea, o stare pe care n-o poţi controla din lipsă de raţiune (24 februarie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări şi răspunsuri

Caută-mi un loc între mine şi tine
unde cârduri de rândunici
se întorc acasă
şi flori albe cresc peste tristeţi
la capătul timpului
în valurile dimineţii
un gând adânc se aşează
pe stropii de rouă
luminând marea nelinişte
mă-ntreb cum te-ai simţi
dacă într-o zi frigul de afară
se va încălzi în cuvinte
şi din umbră va zâmbi primăvara...
mi-ai spune că zborul încântă privirea
şi pământul este pradisul
din care nu poţi să pleci,
atunci aş păstra fumuseţea clipelor
din zilele senine
şi culoarea macilor de câmp.

poezie de Maria Ciobotariu (11 aprilie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarbă gestantă

[alfabetul eului în braille]

aşteptaţi-mă în memoria ierbii
merg pe oasele mele
stratificate
atât de unită cu mine
că nici vânturile nordului nu pot
să-mi decojească vreo umbră
din burice

ploaia îmi arde din umeri păcatul primordial
a fi în toate oglinzile fără contur este o axiomă solară
lumii îi trebuie doar stigmatul luminii să-i sângere
palmele
când coboară de pe crucea pământului

autopsia timpului meu arată clar profilul chipului
pierdut în căutări tantalice
printre faldurile cărnii
ierbii
sau sângelui verde

acolo unde nu privesc
de spaima vederii ciclopice

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!