Fugi din mijlocul luminii care te rănește
fugi din mijlocul luminii care te rănește
ideile încețoșate, cuvintele nu au rost
unde nu poți respira timpul
unde nu poți trăi decât în amintiri
amurgul își înfige colții
trădeză pe Dumnezeu ascuns
după luna agățată de marginea nopții
fă-ți o luntre pe susurul vieții
ieși din emisferele statice
oasele se ciocnesc limpede
pe o alter muzică în ritmuri păgâne
și pielea mirosindă a fum de țigări
cu trupuri prelungi și culori agasante
vino să bem din aceeași noapte fecundă
vino să fim amândoi lumini cu sânge-mbibate
fugi din mijlocul luminii care te rănește
n-o vezi cum stă răsturnată albastră și poate nebună,
rotunda-și vântură coada, fă-i vânt s-ajungă departe
dincolo de imaginații
să nu poată respira timpul
să nu poată înfige colții
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Elena Toma. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.