Omul încearcă să reţină câte ceva din lumină; explorează lumea în adâncul ei, minutarele invizibile ale timpului, oceanul unde valurile se mistuie unele pe altele în cearcănele pământului. Câteodată îşi opreşte visul din zbor şi coboară cu aripile neputincioase, adâncindu-şi unghiile în cruzimea efemerului...

Camelia Opriţa în Cicluri de viaţă (27 noiembrie 2017)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar visul opreşte timpul, îl poate zăvorî în interiorul copacului bătrân unde spiriduşii împletesc de zor florile pentru următoarea primăvară din anotimpurile pământului.

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Povestiri cu tâlc de copil
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu este Oceanul de Spirit, iar oamenii sunt asemănători valurilor care apar pe suprafaţa sa. Văzute dintr-o barcă, aceste valuri par să fie foarte diferite – unele sunt înalte şi puternice, altele sunt mici şi insignifiante. Dintr-un avion vedem numai oceanul, fără a sesiza valurile ce animă suprafaţa sa.

citat din Paramahamsa Yogananda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să trăiesc, să vindec aripile frânte pentru că aripa trebuie să fie în starea ei de aripă ca să poată zbura printre florile pământului!...

Camelia Opriţa în poemul Între glorie şi ruină, volumul - Insomnii în alb-negru
Adăugat de Mirabela Popişteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este al pământului: pământul îl hrăneşte cu toată străruinţa lui până ce omul se reîntoarce în pământ, se întemeiază unul pe celălalt. Fără pământ, omul nu e el însuşi.

Camelia Opriţa în Mă rog soarelui să-mi deschidă porţile lumii
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

E noapte

întunericul se scurge
ca lava unui vulcan
ca o smoală revarsată de oceanul rece
cuprinde umerii pământului
cu braţe invizibile
înaintează silenţios peste lumea vie
nu-şi caută drum
se aşterne ca o haină
peste trecerea timpului
o vezi
o poţi respira
dar nu o poţi atinge
prinde între palmele
ce ascund căutări
ochii minţii
licărind de atâtea întrebări
străpung flacăra arzândă a sufletului
unde iubirea
seamană a renaştere
adăposteşte pulsul repezit
al luminii unui nou început.

poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este al pământului: pământul îl hrăneşte cu toată străruinţa lui până ce omul se reîntoarce în pământ, se întemeiază unul pe celălalt. Fără pământ, omul nu e el însuşi spunea tatăl meu.

Camelia Opriţa în Jurnal
Adăugat de Ioan Ioam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când un om fără putere infinită vrea să reformeze împărăţia şi să o desăvârşească, este evident că nu va reuşi niciodată. Împărăţia este asemenea unui potir divin, pe care omul singur nu are puterea să îl modeleze. De încearcă să-l şlefuiască, îl strică; de vrea să-l însuşească - îl pierde. Printre fiinţe, într-adevăr unele merg în frunte şi altele le urmează, unele sunt puternice, altele slabe, unele înaintează, altele se opresc. Iată pentru ce, când conduce împărăţia, înţeleptul lasă la o parte luxul, orgoliul şi vanitatea celui îmbătat de puterea efemeră.

Lao Tse în Tao Te King, 29
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara timpului...

Vecinul meu de la etajul şapte,
are o maşină de găurit liniştea.
Vecina mea de la nouă,
are un amant care întreabă zilnic unde este scara de incendiu.

Toţi vecinii mei, au câte o unealtă
cu care trebăluiesc câte ceva
în folos propriu şi în durerea altora.

Vecinele: blonde, brunete, roşcate, chele,
au amanţi..
unele doar în vis,
altele..
în pat, pe masa de bucătărie, în baie sau în balcon.

Şi ele şi ei, adică vecini mei, sunt normali,
numai eu sunt nebunul din bloc,
de pe scara îndoită de timp şi de ger.

poezie de Alex Daniel din Lumea nebunilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul cu aripile frânte

DORUL CU ARIPILE FRÂNTE

Cu aripile frânte de singurătate
În sufletu-mi sihastru ca o neagră stâncă,
Dorul pribeag agonizează şi se zbate
Să iasă din prăpastia tot mai adâncă.

Din dragoste rănit, tânjind după iubire,
Când s-a aventurat în periplu romantic,
S-a prăbuşit într-un blestem de pătimire,
Cu visul să sfârşească în destin dramatic.

Iar visul adorat de Primăvara Vieţii
S-a închegat pe un val înălţat de idei.
În abis l-au dus valurile tineteţii,
Prin Toamna Bătrâneţii să-şi poarte paşii grei.

De dor golit duc sufletul în altă lume,
Pe tărâmul unde Iarna Eternităţii
Îl metamorfozează în chip cu alt nume
Şi zbor de vultur sub cerul posterităţii.

Poezia de azi - 1 iunie 2014
Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din De dragoste şi dor (2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveştile sunt scânteile de pe tâmplele aprinse, dovada că visul există: ele fac parte din aspiraţia omului cât e naltul, cât e întinsul necunoscut al timpului

Camelia Opriţa în Cicluri de viaţă
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va veni o zi când omul se va lepăda de Dumnezeul său, când Biserica se va îndoi aşa cum s-a îndoit Petru. Lumea va fi atunci ispitită să creadă că omul a devenit Dumnezeu. În bisericile noastre, creştinii vor căuta în zadar lumânarea aprinsă unde Dumnezeu îi aşteaptă. Asemenea Mariei Magdalena, în lacrimi înaintea mormântului gol, se vor întreba: Unde L-au dus?

Camelia Opriţa în Cerşetori de existenţă
Adăugat de Liviu Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

om (vezi şi fiinţă umană)

Omul este creaţie unică, spirit din suflarea Domnului pentru care a fost dat pământului ca omul la rândul lui să fie în armonie cu cerul şi pământul; să fie izvor de înţelepciune după voia Creatorului în relaţia cu viaţa.

definiţie de Camelia Opriţa în Enigmele sufletului
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trăi paşnic în strânsă conexiune cu Dumnezeu, învăţăm câte ceva despre Lumină, de păcatul care ne îndepărtează de prezenţa divină, vom percepe mai mult Miracolul şi Minunea Sa care se numeşte viaţă cu rădăcini de soare.

Camelia Opriţa în La porţile universului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trăi paşnic în strânsă conexiune cu Dumnezeu, învăţăm câte ceva despre Lumină, de păcatul care ne îndepărtează de prezenţa divină, vom percepe mai mult Miracolul şi Minunea Sa care se numeşte viaţă cu rădăcini de soare.

Camelia Opriţa în La porţile universului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preşedintele Nicolae Ceauşescu a arătat lumii întregi unde este localizată pe hartă România, ţara noastră fiind printre altele a cincea forţă diplomatică din lume. Dar cum personajele unice în istorie au mărire şi decădere, poporul nostru ar trebui să se obişnuiască cu ideea că marea bătălie dintre bine şi rău nu pe câmpul de luptă se decide, ci în adâncul conştiinţei fiecăruia dintre noi.
Suma Civis Romanus...

Camelia Opriţa în Palimpsest (26 ianuarie 2006)
Adăugat de Teodor Marinesc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina chioară

Unghiile simt rodul durerii,
Orice sperietoare îngheaţă în faţa plăcerii,
Răni usturătoare ţin de cuvinte,
Umerii coboară sub greutăţi tocite.

Mierea degetelor au semne-n buric,
Teama are gloria oricărui şiretlic,
Incredibil, corbul din zbor coboară
Lăsând lumina de lumină chioară!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orologiul care a uitat să pornească timpul...

Când zilele şi nopţile nu erau încă făcute,

Timpul aflase câte ceva despre visurile ce

aveau să locuiască mai târziu în sufletele

care dădeau energie stelelor, cum şi de unde vin.

Timpul este călugărul înţelept al Universului.

Divinitatea l-a creat din ape nevăzute,

clipele curg la fel de nevăzute.

Dumnezeu a zis: să fie viaţă!

Şi viaţă s-a făcut în ceruri şi pe pământ.

Visurile au fost împărţite clipelor.

Dumnezeu a zis: să fie timp pentru toate,

de la prima şi până la ultima scânteie a stelelor.

Dumnezeu a zis: să fie Lumină!

Şi s-a făcut Lumină:

inima speranţei, sâmburele visului.

Cum îngerii nu îmbătrânesc,

le-a fost dată copilăria şi zborul.

Ei le împărţiră luceferilor nou-născuţi

pentru a deveni stele

de nădejde ale nopţilor pământene,

aşteptând cu aripile la gură facerea omului.

Creatorul le dădu energie şi frumuseţe;

întunericul nu este o fiinţă.

Fiecare clipă naşte câte un vis,

şperanţa este mare luminatoare a visului.

Viaţa este şi vis, şi speranţă, părţi din Dumnezeu.

Din orologiul care a uitat să pornească timpul

s-a ales iubirea. De atunci dragostea nu are vârstă.

Cum este deasupra pământului, de la răsărit

la apus, i s-a încredinţat

drumul soarelui şi drumul stelelor;

s-a făcut noapte şi zi în numele timpului.

Dragostea este poruncă dumnezeiască,

adunându-se din ceruri

la glasul Celui care le-a zidit,

să fie cuvântul luminii.

Sufletul trebuie curăţit de rămăşiţele întunericului

să rodească în om numai iubire,

că fără Dumnezeu nu se poate vedea frumuseţea omului.

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul aparţine timpului, vorbind la trecut el aparţine nostalgiei – un dor dulce şi pătrunzător.

Camelia Opriţa în Universul Iubirii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul este călugărul înţelept al Universului.
Divinitatea l-a creat din ape nevăzute,
clipele curg la fel de nevăzute.
Dumnezeu a zis: să fie viaţă!
Şi viaţă s-a făcut în ceruri şi pe pământ.
Visurile au fost împărţite clipelor.
Dumnezeu a zis: să fie timp pentru toate,
de la prima şi până la ultima scânteie a stelelor.
Dumnezeu a zis: să fie Lumină!
Şi s-a făcut Lumină:
inima speranţei, sâmburele visului.
Cum îngerii nu îmbătrânesc,
le-a fost dată copilăria şi zborul.
Ei le împărţiră luceferilor nou-născuţi
pentru a deveni stele
de nădejde ale nopţilor pământene,
aşteptând cu aripile la gură facerea omului...
Din orologiul care a uitat să pornească timpul
s-a ales iubirea. De atunci dragostea nu are vârstă.
Cum este deasupra pământului, de la răsărit
la apus, i s-a încredinţat
drumul soarelui şi drumul stelelor;
s-a făcut noapte şi zi în numele timpului.

Camelia Opriţa în Orologiul care a uitat să pornească timpul... (31 decembrie 2018)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încearcă ceva mai mult

Încearcă ceva mai mult decât să exişti; trăieşte.
Încearcă ceva mai mult decât să atingi; simte.
Încearcă ceva mai mult decât să priveşti; observă.
Încearcă ceva mai mult decât să citeşti;absoarbe.
Încearcă ceva mai mult decât să auzi; ascultă.
Încearcă ceva mai mult decât să asculţi; înţelege.
Încearcă ceva mai mult decât să gândeşti; cercetează.
Încearcă ceva mai mult decât să vorbeşti; spune ceva.

poezie de John H. Rhoades, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!