Marele acum

a ieşit din iarnă cu mai puţine
kilograme decât fulgii căzuţi
la picioarele sale
acum se întinde o mare
de osânză sodată şi ghiocei -
în căţărare pe
membrul fantomă, insectele

sunt semnul beţiei adâncului (?!) - nu

mai treizecişitrei
dintre soţiile sale de altă
dată salută subţierea de-acum -
pasul pe ape atât
de joase îl face din perspectiva
inversată prin ocheanele lumii
...
romanele de
aventuri pomenesc mai mereu
despre curva sau omul
de sacrifciu

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio era semnul şi legea naturii sale, strălucirea predestinării sale, marca trecerii sale prin lume; de aceea îl purta ca pe un nimb, nu din indiscreţie, ci din solidaritate cu invizibilul.

Emil Cioran în Exerciţii de admiraţie, capitolul "Ea nu era de aici"
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meşa cu ghiocei

i se întinde din
spre ceafă spre frunte
se întinde
pe spate şi uită
că ar fi existat vreodată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu Ceauşescu limita admisibilă a literaturii era aşa-numitul procedeu Constantin Ţoiu: poţi spune ce pofteşti despre trecut, atâta vreme cât afirmi: "Iar apoi veni lumina!"... Puţini scriitori au reuşit să depăşească "procedeul Ţoiu": Marin Preda în hidosul roman Cel mai iubit dintre pământeni, atât de prost încât până şi Constantin Noica l-a lăudat (despre Noica se ştia că opţiunile sale trebuie întotdeauna luate de-a-ndoaselea), Gabriela Adameşteanu în Dimineaţă pierdută şi, sistematic, Augustin Buzura în toate romanele sale.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe afişele electorale din 2004, Traian Băsescu salută alături de un tractorist

Cu flota dată pe valută
Şi buruianul pe ogor,
Acum vedem cum se salută
Un lup de mare şi-un tractor.

epigramă de C. Milea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meseriaşul

omul care trece
prin zid se poate spune că are o meserie -
brăţara de aur vehiculată în jurul gleznelor sale
e un doar un accesoriu la mâna
oricărui novice

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Goblenul

nu eu sunt acela
care te desfac prin gesturi la bluză
sânii tăi au luat-o în buză
de la un degetar foarte rece
pe picior de goblen înţepat
printre ace
o să cunoşti un bărbat
cu toate culorile sale. acum
el doar te refuză

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul moare, dar faptele sale se pomenesc în veci.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai întâi, pe om îl fascinează stabilitatea descoperirii sale: de fiecare dată când creează aceleaşi condiţii îi e dată aceeaşi trăire. Mediul său, bine cunoscut lui, nestatornic, nu-i înlesneşte asemenea trăiri. A înţeles cât de efemeră este lume sa înconjurătoare şi tot ce se poate afla în ea. Chiar şi tonul care vibrează constant este efemer. El întruchipează însă, de-a lungul dăinuirii sale, o identitate neîntreruptă, care revine continuu – cumva este mereu acolo. Prin această descoperire se naşte o nouă bucurie, care nu este altceva decât trăirea de sine însuşi. Se produce o egalizare, la nivel emoţional, cu fenomenul sunetului dezvăluit. Pentru că până şi în omul în sine – acest chip atât de asemnănător imaginii divine – există ceva ce este constant. Acea forţă propriu-zisă ce se înnoieşte şi se pune în mişcare pe sine, cea care îl lasă să zăbovească în continuare asupra descoperirii sale, este noua stare de bine. Iar aşa ceva nu s-a mai întâlnit până acum.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carminul

traian, eşti nebun
spune un capăt de scrum
în scrumiera monumentală de-acum
dată uitării ceramice -
o fosilă
totuşi sensibilă uneori la atingeri (?!)
cum şi milenarii poeţi
par a zvâcni fructivori
mai mult
decât fumul cireşelor: nori
de carmin

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru un discipol, a-şi întâlni Maestrul înseamnă a găsi o mamă care acceptă să îl poarte nouă luni în pântecele ei, pentru a-l naşte apoi lumii spirituale. De îndată ce s-a născut, adică s-a trezit, ochii săi descoperă frumuseţea creaţiei, urechile sale ascultă Cuvântul Divin, gura sa gustă din hrana cerească, picioarele sale îl poartă în diferite locuri din spaţiu pentru a face bine, iar mâinile sale învaţă să creeze în lumea subtilă a sufletului.

citat clasic din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelegerea

fiecare zi să fie mai frumoasă
decât ziua ce nu va veni! şi
fiecare să înţeleagă zilele sale
ce nu se vor ivi deocamdată
decât în derâdere şi puţin

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micle

nu trebuia să îi scrii
nu trebuia să îi vii
nu trebuia să-i mai ucizi cu sânge
rece picioarele care nu încăpeau în şosetele
pantofilor dulci fără degete-n etajere -
cartofi-eunuci în umblarea ră
sunătoare după fustele ieşilor dumitale -
micle
trebuia să fii o femeie de
săvârşită din viaţa de-acum
când geniul piticului uluitor (?!) boem şi poet
te-a cunoscut prin ale sale sfere
castrate la atingerea sorţii
la destinderea
morţii cu somnoroase prăsele -
micle
ce bună erai încă mai eşti
de vorbit de tăiat de iubit...
grai şi trist crai
uite: îţi e
criminalul

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce am putea

spune despre omul
care nu a iubit niciodată şi-acum
trece prin flăcăruia chiuvetei
cam cum
s-ar spăla pe cap de şuviţe
aproape rebele? –
nu el, nu
eu sunt omul acesta:
probabil
te voi iubi!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsucirea

de ce ar fi poezia
de-acum mai proastă decât poeţii
de altădată? - nimic
nou sub soartă: minţile
noastre tot atât de tâlcuit strălucesc
corzi (m)inimale încă orbesc
prin
răsucire şi ascuţire şi sfredelire înceată
ochii
dumnezeilor re
semnaţi cititori... voiajori
mai degrabă în stele decât
în scrisele oamenilor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul care a ras de noi

Ştia de fiecare dată cum întinde mâna să mângâie
Aerul de dimineaţă,
Destul de grăbit spre o altă zi
Cu umerii mereu lăsaţi deoparte,
Pesemne se întreabă de ce fiecare clipă are dansul ei
Nu ştie să caute răspunsuri potrivite pentru bătrâneţe
Dar salută politicos fiecare femeie,
Trece în revistă iubiri ambulante
Unora le-a amputat dreptul la memorie
Ce mai putea să le zică
Decât ca e prea târziu pentru o palmă dată,
Trece grăbit trotuarul
Harap Alb în blugi,
De teamă să nu-l părăsească umbra
Îşi face socotelile la un copac

…deasupra lui crengile îşi atârnă sfioase
râsul.

poezie de Ioana Bolba
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este un animal intelectual şi de aceea este într-o eternă contradicţie cu sine însuşi. Simţurile sale sunt localizate în el, ideile sale ajung până la capătul universului, aşa că omul este mereu rupt, sfâşiat între acestea două, fără nicio posibilitate ca să fie altfel.

citat clasic din William Hazlitt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o seară

Într-o nu ştiu care seară,
Mă înec prin fulgi zglobii,
Mă simt copilul de odinioară,
Când fulgii îmi erau sortiţi.

Eu simţeam căldură lor,
Ori eram îndrăgostit,
Ori poate ca sunt nebun,
Sau poate chiar obosit.

Dar şi acum te simt în iarnă,
Dar fulgii au dispărut,
O dată cu fericirea
A rămas un drum abrupt.

poezie de Andrei Zamfir din Umanitate, 1
Adăugat de Andrei Zamfir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu este o fiinţă creată de mediu sau de circumstanţe. El le poate controla şi modifica prin capacităţile sale, prin caracterul, gândurile, acţiunile sale bune şi prin efortul personal (PURUSHARTHA).

Swami Shivananda în Puterea Gândului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulcele nesperat

nu a ieşit din pervaz a intrat
în fereastră erau
vreo şapte femei care loveau
cu linguriţe
în farfurii reciclabile (?!) - ele
ştiau că pri
măria va da, oare
cum, după toţi anii aceştia de um
ilinţă folclorică de-un nebun (?!) -
ele... fantul
este un animal în toate apele tromp
ele sale... ele
fantul este cel care nu, încă nu
a ieşit la vânătoare
(cu fildeşii mari, militari)
de prichindei securişti -
securişti se
dentari...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gioconda pe scaun

gândul mereu la capilarele sale rarefiate
scrutează o hartă de mâine pe care-o-nrămez
în s(p)aţiul
de lucru de-acum gioconda pare a fi
o regiune-autonomă (?!) materială şi mată
în s(p)aţiul
de după-amiază femeia alcătuită - a mea sau a lor -
din râuri sub scaun puţin urinează
în s(p)aţiul
privirilor publice n-am de-ales şi cedez
o parte din drepturile de coafor - peisagist
în... siajul
celebrului surâs tras pe scut cum ai t
rage un tricou cu repere logistice peste cap

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!