Gioconda pe scaun

gândul mereu la capilarele sale rarefiate
scrutează o hartă de mâine pe care-o-nrămez
în s(p)aţiul
de lucru de-acum gioconda pare a fi
o regiune-autonomă (?!) materială şi mată
în s(p)aţiul
de după-amiază femeia alcătuită - a mea sau a lor -
din râuri sub scaun puţin urinează
în s(p)aţiul
privirilor publice n-am de-ales şi cedez
o parte din drepturile de coafor - peisagist
în... siajul
celebrului surâs tras pe scut cum ai t
rage un tricou cu repere logistice peste cap

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gioconda fără sur râs

numai în ziua aceea cu pânze de nori
numai spre orele prânzului
u n e o r i
numai în secunda lipită ca un
plasture de călcâi în jurul gurii de căpătâi (?!)
gioconda nu
a surâs şi a câştigat spectatorii în carne
şi oase n-a surâs deseori
nu s-a râs
în spatele ei sur-prinzător de bărbat o
primat între doamne misterioase

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia se culcă şi e puţin mângâiată

femeia se culcă
cu bărbatul ăsta aş sta toată viaţa
culcată - spune
ea - pe urechea ce gâlgâie sânge
tăiată de un
artist în refacere
a forţelor sale sensibile - unde
va o pensulă plată mângâie o idee
departe
de-a fi un coşmar episodic

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mersul în mâine

de mersul în mâine se apucă de cu... seară:
umbla pe străzi ca atârnat de o... bară
gimnastica braţelor era... clară (?!) era
o gimnastică marţială – fără fragmentări
publice de borduri într-o mână prea goală

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum?

cum să arunci în zile mai proaste
poduri de flori peste râuri secate
şi peste
artere uscate bucăţite cu drujba
rusească până în oasele noastre?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repere

Înşir nişte paşi în pustiu
şi merg spre nimic. N-am o ţintă.
Reperele, de când mă ştiu,
se schimbă şi-ncearcă să mintă.

De urc, mă îndreaptă în jos,
apoi îmi arată un munte
abrupt, c-un decor păcătos,
şi nori care vin să mă-nfrunte.

Mă chinui, mă caţăr cât pot,
ajung pe un vârf şi-mi apare
platoul pe unde socot
că-mi este cărarea cea mare

pe care aş vrea s-o urmez,
dar nu e. Se-ascunde, vicleană,
o caut, n-am cum să cedez,
căci ştiu că-i pe-aici, pământeană.

E-a mea de când sunt pe Pământ,
destinul ce-i scris în eteruri.
Repere? Niciunul nu-i sfânt:
mi-arată mereu doar spre ceruri.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele acum

a ieşit din iarnă cu mai puţine
kilograme decât fulgii căzuţi
la picioarele sale
acum se întinde o mare
de osânză sodată şi ghiocei -
în căţărare pe
membrul fantomă, insectele

sunt semnul beţiei adâncului (?!) - nu

mai treizecişitrei
dintre soţiile sale de altă
dată salută subţierea de-acum -
pasul pe ape atât
de joase îl face din perspectiva
inversată prin ocheanele lumii
...
romanele de
aventuri pomenesc mai mereu
despre curva sau omul
de sacrifciu

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legile

şoldurile ei sub colanţi
suspină se deplasează
în lumina virgină (adică
încă neviolată) de după
amiază - poate-aş dansa
cu domnişoara puţin
răzvrătită în legile care nu
se vor şti deocamdată
decât în pieţele publice

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

vagaboando, ne-am cunoscut
într-o tufă de zmeură foarte
compactă sub o scară rit
mată, adio
vagboando, pe buze
ai încă roşul acela puţin torontal, poate
mult prea sprinţar (?!) abia
mă abţin să nu te sărut, vagaboando
să nu
îţi beau încheieturile braţelor
cum aş bea
oricare altă tărie

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A intrat

în bucătărie să pună
de o cafea - a
re acelaşi trup de altă
dată în grija
privirilor mele

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la foarte mare la foarte mic

mâine vine ziua de luni
o nouă-veche zi fără tihnă
pentru planeta mercur (?!)
penetrată mereu şi mereu
de soarele invers în...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sclava enclava

nu vreau să văd america
vreau să locuiesc
într-o casă de americani
femeia
dominantă să urce
peste emigrantul din estul
europei prea albe
(?!) - femeia
să fie totuşi o prietenă de de
mult citită prin cărţile mele
să fie frumoasă să fie
femeia
o superbă negresă cu părul
inele sau noduri
de circulaţie sanguină

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin booking, dumnezeu

ia urma femeii ce se strecoară,
felină, pe străzile pavate cu lumină
spre un univers de sex preafrumos
ia urma femeii-republică –
da
veneţia a fost o mare putere maritimă
o leoaică cu ghearele ascuţite cândva
pe dale de marmoră
şi
nimeni nu pricepe acum noua putere turistică
noile sentimente pliate
-n pliantele viu contemplate
(?!) – ah, ia
urma creaţiei sale, prin booking, un dumnezeu
ars de soare în tricou marinar
scufundând o gondolă ca nouă
cale de imersie-n picătura de rouă
din colţul ochiului trimbulind
ah, lovind
fundul bărcii uşor cu călcâiul
puţin necrozat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vi se pare că gurile Dunării vorbesc prea mult şi curg prea puţin?

aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai întâi

a intrat în scară femeia uşoară
(foarte subţire
ea nu avea de ce să mai moară: se
ştia prea fecioară)
apoi a intrat
femeia bine făcută (ea
nu avea de ce să plutescă, de ce
să creadă-n bărbaţii abia eligibili), a
poi a intrat
femeia ca tancu - mai era invitat
ca martor un pictor deschis: un prieten, unu
foarte înzestrat (?!) Dancu - însă
totul ţinea cumva de femeie: cam cum
s-au putut înmuia cu păcat
la vederea sa şoldurile bărbatului la
aproape şaizeci de ani şi
mai puţin mai puţin
remunerat pe la şcolile din judeţ
(printre nori)
decât femeile de serviciu
dintre care
unele chiar vecine îi sunt
(femeia mistreţ)
uneori

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mi

cu uimirea făpturii
pe care el o slujeşte de mi
liarde obositoare de ani
îmi intră sub tricou cu uitarea
firicelelor de ferigă
ce atât
de bine se aseamănă cu părul aproape vâlvoi (?!)
des
împletit în chip de corniţe date cu mistice
salive de inorog-dinozaur - uite că
des
ce atât de mult se revoltă
va sfârşi va
sfârşi
cu cucuie pre
istorice la baza umblării
pe apele tulburi
mis
terioase
puţin lunec
oase

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valul de speranţă

ultimul val de speranţă – cel nou –
avea consistenţa unui tricou
cu găurele (?!) – dimineaţa de vară
nu lărgea decât pâlnii de re
turnat sentimente absente

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu

am pe cine să invit mâine
la o pizza la lovrin
femeile
toate parcă s-au retras în cutii
de carton puţin unsuroase (?!)
eu nu p
un carnea asta pe oase, eu
sunt vegetarian şi bătrân

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depinde

zic eu ştiind că depinde
femeia mea de mine
depinde
mai zic pe un ton puţin mai răstit
putin
un rus cât cuprinde
oricum
va da cu rachete în noi de război
ce
ar mai fi de făcut
o, iubire
cu noi?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Che Guevara

cobor din balcon direct pe o frânghie
să mă usuc pe linia de tramvai cu plămânii scuipaţi
ca un tricou roşu aprins
între şuviţe de zahăr
în luna lunilor: mai! du-te-n bolivia. mori

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelegerea

fiecare zi să fie mai frumoasă
decât ziua ce nu va veni! şi
fiecare să înţeleagă zilele sale
ce nu se vor ivi deocamdată
decât în derâdere şi puţin

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!