
Cu Ceaușescu limita admisibilă a literaturii era așa-numitul procedeu Constantin Țoiu: poți spune ce poftești despre trecut, atâta vreme cât afirmi: "Iar apoi veni lumina!"... Puțini scriitori au reușit să depășească "procedeul Țoiu": Marin Preda în hidosul roman Cel mai iubit dintre pământeni, atât de prost încât până și Constantin Noica l-a lăudat (despre Noica se știa că opțiunile sale trebuie întotdeauna luate de-a-ndoaselea), Gabriela Adameșteanu în Dimineață pierdută și, sistematic, Augustin Buzura în toate romanele sale.
Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Alternativa. Și despre asta a vorbit Kierkegaard. Omul acesta a atins toate problemele valabile. Dar ce anost le discută, aproape întotdeauna!
citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai rău, după mine, e să nu vrei să fii ce ești cu adevărat și irevocabil.
citat din Constantin Țoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Președintele Nicolae Ceaușescu a făcut lucruri juste pentru țara sa.
Constantin Noica în Discuții la o cafea despre Sentimentul românesc al ființei (1978)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Deviza necesară a emulilor lui Noica: noi ca Noica!
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Cel mai puțin iubit dintre pământeni
(adaptare după romanul lui Marin Preda, "Cel mai iubit dintre pământeni")
cotonogește fumul ăsta, Petrini!
aplecarea în sala de mese
te-a făcut să ciopârțești
omul fără un ochi
și acum
muști din ultima treaptă
pe care ai găsit
femeia smulsă
din podul palmei tale
ți-a fost dat să te-nvârți
în cercurile verighetei
pe ușa bisericii scrie
să rămâi
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre deosebire de profesorii mei de la Filosofie, care nu-și prea ascultau studenții, fiind înclinați să vorbească tot timpul despre ei și despre ideile lor, Constantin Noica era atent la tine. Era capabil să intuiască din frământări, din lecturi și preocupări care e tema ta, acea temă pe care trebuie s-o urmezi.
Vasile Dem. Zamfirescu în revista Formula As (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Și astfel, dinainte parcă de atingerea cu lumea, știi totul despre ea, așa cum spunea Goethe despre Platon, că n-avea nevoie să cunoască lumea, căci o deținea dintru început.
Constantin Noica în Povestiri despre om
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât a înțeles Goethe despre antichitate, a înțeles despre om.
Constantin Noica în Despărțirea de Goethe (1976)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii rudă cu oamenii. Să ai atâta omenesc în tine încât să te recunoască toți oamenii.
Constantin Noica în Jurnal filozofic
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

"Filozofia vorbește despre lucruri; doar profesorul vorbește despre idei", spunea un profesor de filozofie din Apus. Iată un profesor care-și cunoaște meșteșugul!
citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt multe lucruri pentru care nu există niciun cântar, nicio măsură exactă.
citat din Constantin Țoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Românii au un simț al umorului atât de dezvoltat, încât nu l-au terminat pe Ceaușescu până nu au epuizat toate bancurile despre el.
aforism de Beatrice Vaisman
Adăugat de Beatrice Vaisman

Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul lucru pe care trebuie să-l spui unui tânăr angajat în cultura umanistă este că abia pe la 40 de ani începe să-și dea măsura. Pe urmă vei spune celui trecut de 40 de ani că abia la 60 de ani ar putea începe deceniul de aur al creatorului în acest plan. Iar celui de 60 trebuie să-i spui (dacă a reușit ori nu, și cine reușește cu adevărat?) că e bine să se gândească, atunci când scrie, la cititorul care nu s-a născut încă...
Constantin Noica în Carte de înțelepciune, Îndrumător pentru tineri (1993)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ar fi să le dau un sfat tinerilor scriitori, le-aș spune că nu trebuie să îi asculte pe scriitori care vorbesc despre scris sau despre ei înșiși.
citat din Lillian Hellman
Adăugat de Catalina

Comentează! | Votează! | Copiază!

În anul în care Nietzsche meditează asupra fragmentului 52 din Heraclit, el își pierde rațiunea, în timp ce seminarul lui Heidegger despre Heraclit, publicat de discipolul său, Eugen Fink, trebuie rânduit între ultimele opere ale maestrului. La fel, "Ludus globi" de Nicolaus Cusanus fusese compus în 1463, chiar înaintea morții cardinalului. De ce oare acest fragment al lui Heraclit, deja de multă vreme pus în relație cu Dionysos al orficilor, marchează într-un fel atât de caracteristic limita ultimă a gândirii filozofice moderne?
Ioan Petru Culianu în Iocari serio Știință și artă în gândirea Renașterii
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce s-a creat până acum în România poartă stigmatul fragmentarului. Afară de Eminescu totul este aproximativ în cultura românească. Niciunul nu ne-am lăudat cu el, căci nu l-am declarat cu toții o excepție inexplicabilă printre noi (...)
citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de Ania Vișan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când, de bine-de rău, mi-am reluat cursurile, relațiile mele cu profesorul de istorie, care era foarte mândru de mine, au devenit de așa natură încât am îndrăznit să-i cer noutăți despre Mekor Hayyim. Spre surprinderea mea, îmi declară că nu cunoștea acest nume. Nu-și amintea nici de numele suplinitoarei sale, dar era cu siguranță altul. Trăgeam de aici amara concluzie că se senilizase.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Orașul în care locuiesc...
Locuiesc într-un oraș în care banii și premiile literare nu curg.
Poezia curge la robinet numai pentru aceia care au ochi să o vadă.
Mă trezesc în fiecare dimineață înainte să adorm cu adevărat
și mă avânt pe stradă ca într-un malaxor de măcinat conștiințe.
La capătul fiecarei zile
mai nici un vis nu scapă de nevătămat.
Trenurile care duc spre consacrare nu opresc în orașul acesta întotdeauna.
Trebuie să te urci în ele din mers.
Uneori îl mai vizitez pe Schwartz și ne ucidem unul altuia monotonia
vorbind ba despre șubrezenia paradisului ba despre transparența spiritului.
În general despre ceea ce cuvintele nu pot consemna.
El își fumează pipa, eu fumez fiecare cuvânt care adie între noi până la măduvă.
Eu îi împrumut lui paginile mele nescrise, el îmi împrumută mie anduranța nervilor săi.
Ceea ce îmi place la el este că la ferestrele sale nu cântă decât păsările acelea
ce au trilul desăvârșit.
Împărtășim și aceași viziune politică: mai bine un șoim anonim decât un papagal celebru.
"Cei o sută" nu este doar o carte vă spun. Este chiar Mureșul interogat despre amintirile sale
de la începutul lumii până acum.
Alteori vizitez marile catedrale ale orașului unde mă fac nevăzut în vreun colț,
nu neapărat pentru a mă ruga sau reculege,
ci pentru a mă lăsa pătruns de neliniștile oamenilor.
Mai nimic notabil nu se întâmplă în orașul acesta, nimic demn de Holywood.
Numai moartea mai explodează din când în când în vreo curte.
Adorm întotdeauna înainte să apună întunericul
Și întotdeauna cu gândurile acolo unde se termină harta lucidității.
Unii ar putea crede că orașul în care locuiesc eu și Schwartz se află la periferia literaturii.
Ștefan Augustin Doinaș îmi spune mai mereu în vise:
Dumnezeu mi-a coborât în temniță.
Există strălucire chiar și într-o pâine.
Subzistența poate fi chiar centrul Universului poetic!
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele acum
a ieșit din iarnă cu mai puține
kilograme decât fulgii căzuți
la picioarele sale
acum se întinde o mare
de osânză sodată și ghiocei -
în cățărare pe
membrul fantomă, insectele
sunt semnul beției adâncului (?!) - nu
mai treizecișitrei
dintre soțiile sale de altă
dată salută subțierea de-acum -
pasul pe ape atât
de joase îl face din perspectiva
inversată prin ocheanele lumii
...
romanele de
aventuri pomenesc mai mereu
despre curva sau omul
de sacrifciu
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Văzusem oare ceea ce credeam, sau crezusem ceea ce am văzut? I-am pus mai multe întrebări despre lucruri ce trebuie trecute sub uitare și ea mi-a dat câteva răspunsuri interesante, deși nu complet satisfăcătoare. Alice H. părea în orice caz să știe despre ce vorbește. Stătea într-o caleașcă neagră și era înconjurată de un foc blând. Câteodată nu era altceva decât foc. Cel puțin asta era impresia mea, cu toate că a doua zi T. n-a reușit să descopere nici urmă de ars. Dar era intolerabil de cald acolo înăuntru și toate lucrurile căpătaseră o înfățișare evanescentă, ca într-un coșmar blând.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!