Iadul
O, ce măreț e iadul!
În iad nu vorbește nimeni de moarte.
Iadul e zidit înlăuntrul pământului
și-i înfrumusețat cu flori de jăratec...
În iad nimeni nu spune cuvinte deșarte...
În iad nimeni n-a băut și nimeni n-a dormit
și nimeni nu zăbovește și nimeni n-are tihnă.
Nimeni nu vorbește în iad, și totuși strigă cu toții,
lacrimile aici nu-s lacrimi și mâhnirea și-a pierdut puterea.
În iad nu se îmbolnăvește nimeni și nimeni nu obosește.
Iadul e același mereu. Iadul e veșnic.
poezie clasică de Edith Sodergran
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre tristețe
- poezii despre somn
- poezii despre religie
- poezii despre iad
- poezii despre frumusețe
- poezii despre flori
- poezii despre cuvinte
- poezii despre boală
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.