Prietenii

Prietenii sunt poame rare,
nu cresc în pomi,
nici în livadă
şi când sunt copţi nu stau să cadă
bonomi
pe oricare
cărare.

În staluri stau toţi şi sclipesc
cât ziua e de lungă,
mai gânguresc,
mai aţipesc,
ba se mai şi alungă,
sau de la masa ta lipsesc
când soarta ţi-e nătângă.

Dar toţi ajung judecători,
şi îi mănâncă ciuda
când printre ei, toţi trădători,
găsesc câte un Iuda...

poezie de Christian W. Schenk din Convorbiri literare (20 ianuarie 2019)
Adăugat de Andrei Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi oamenii devin pentru mine posturi de televiziune. Toţi oamenii sunt ziare. Toţi oamenii sunt ştiri. Din când în când, câte unul pare om: când nu mai emite.

citat din Radu Cosaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mă ridic pentru nivelarea "claselor sociale" nu admit dominaţia nici uneia dintre ele. Sunt împotriva teoriei: scoală-te tu, ca să stau eu!... Sunt pentru: scoală-te tu, să stăm toţi, fireşte toţi cei care merităm un pic de odihnă!

Tudor Muşatescu în jurnal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis alb...

Vis alb, azi îmi fac cărare,
Printre ramurile tale,
Să-mi găsesc iar bucuria,
De a-mi cânta copilăria,
Când pe deal sau jos în vale
N-aveam piedici la picioare,
Nici la gura îngheţată
Când cântam din poartă în poartă,
Cu prietenii în hoardă...
Doar colinde bătrâneşti,
Pe la uşi, pe la fereşti,
Sfânt Crăciun să ne trăieşti,
Că pe toţi ne mântuieşti,
Prin naşterea lui Isus
Şi minunea din poveşti.

poezie de Valeria Mahok (20 decembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detaşare absolută

Stau şi privesc
Cum lumea se frământă
Cum toţi sunt trişti şi fără chef trudesc
Cum astăzi şi speranţa pare frântă...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum unii mor de foame
Cum alţii tot mai mult se îmbogăţesc
Cum pe Pământ sunt mii şi mii de drame...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum ne-avântăm spre stele
Cum sume mari de bani se cheltuiesc
Cum unii au ajuns doar os şi piele...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum mulţi se nasc şi mor
Cum alţii fără niciun rost trăiesc
Cum viaţa trece iute ca un nor...
Stau şi privesc.

poezie de Octavian Cocoş (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi şi toate

Toţi îşi dau părerea despre toate, dar
Niciunul nu te întreabă ce mai faci,
Toţi îţi sunt prieteni pe faţă,
Iar când nu eşti de faţă, duşmani.
Toată lumea îşi dă cu presupusul,
În loc să afle de la tine răspunsul.
Toţi sau toate găsesc motiv de bârfă,
Îi răsfoiesc pe unii şi pe alţii,
Mai ceva, ca pe o revistă.
Toţi şi toate au etichetă pentru fiecare,
Dar ei gândesc ca un oarecare.
Toţi se alătură mulţimii toate,
Toate răstălmăcesc vorbe aruncate.
Dacă toţi ar face reuniune cu toate,
Ar echivala cu totalitate,
Drepturi în egalitate,
Frăţie şi unitate.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visând în cavou

Pierdut sunt prin viaţă,
Prin vise mult prea sumbre
Citind din cărţi de aur,
Mă contopesc în umbre.

Stau singur de un veac,
Visând cum totul trece
Doar îngerul mi-e leac,
În nopţi cu lună rece.

Din toţi cei ce sperau,
Să aibă darul sfânt
Doar unii încă au,
Lumină în mormânt.

Din ramuri prea uscate,
Ce-abia stau să cadă
Se-aud zicând în şoapte:
Vrem Biblia să cadă.

Dar poate vor pleca,
Toţi demonii, din nou
Iar eu pe veci voi sta,
Visând într-un cavou.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 29

Când soarta mă doboară şi sunt dispreţuit
Îmi plâng de milă că sunt un proscris
Şi cerul surd n-aude când urlu înnebunit
Şi îmi blestem destinul ce mi-e scris.
Aş vrea să fiu din nou plin de speranţă
Să fiu ca cel ce are mulţi amici,
Ca cel ce are un scop bun în viaţă
Şi să mă-nfrupt din tot ce e pe-aici;
Dar stau şi mă gândesc şi râd de mine
Oare tu ştii-n ce stare mă găsesc?
Căci sunt ca ciocârlia în dimineţi senine
Ce imnul şi-l înalţă spre raiul cel ceresc;
Dar dragostea ta dulce îmi umple inima
Că nici măcar cu regii eu soarta n-aş schimba.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenii falşi sunt la fel ca umbrele noastre. Stau aproape de noi atunci când suntem în lumina soarelui şi ne părăsesc de îndată ce păşim în întuneric.

citat din Christian Nevell Bovee
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

ZIUA BIODIVERSITĂŢII (22.05)

Ca ea, tot anul, alta nu-i,
Când toţi bărbaţi sunt egali:
Cu toţi aceia, -şi-s destui-
Ce-s porci, măgari sau papagali.

epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipocrizia partidelor politice, care condamnă corupţia şi traseismul politic când le sunt victime, dar profită din plin de ele ori de câte ori au ocazia

Toţi corupţii, toţi penalii,
Traseiştii şi venalii
Sunt de condamnat la voi,
Da-i primim cu drag la noi...

epigramă de George Budoi din Politică şi politicieni (1 februarie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extras dintr-un discurs al lui Malcom X

Când sunt abia născut, sunt negru –
Când cresc adult, sunt negru –
Când stau la soare, sunt negru –
Când sunt speriat, sunt negru –
Când sunt bolnav, sunt negru –
Iar când mor, sunt negru.
Dar tu, prietenul meu alb,
Când te naşti, eşti roz –
Când creşti adult, eşti alb –
Când stai la soare, eşti roşu –
Când răceşti, eşti vânăt –
Când te sperii, eşti galben –
Când eşti bolnav, eşti verde –
Când mori, eşti cenuşiu –
Iar tu-îmi spui mie coloratule?

poezie de Malcom X, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trepte

Mă uit la nişte pui din coşul de nuiele
Şi-i văd plăpânzi, nevinovaţi, pe toţi cei patru;
Mici, blană diferită, încă orbi cu roză piele,
Toţi puf, motani ce dorm îngrămădiţi un' peste altu'.

O fi la fel la scara universală, oare,
Din când în când în gând un colţ de ochi fugar
Şi cu priviri de asemenea întrebătoare;
Ce va fi mâine om, sistemul planetar?

Căci ştiu, la rându-mi curs pot da de vreau,
Pentru că văd, stau şi admir şi-s protector...
Deci sunt destinul eu şi întâmplătorul pot să dau...
În fond, sunt dintr-o scară un decident, decis de-un Creator!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când stau cu voi la masă

Când stau cu voi la masă
Şi închin un pahar cu vin.
Viaţa îmi pare mai frumoasă,
Îmi pare un vis sublim!

Vă ascult cum vorbiţi,
Despre nişte lucruri atât de banale,
Dar sunt mulţumit că soarta
V-a scos în a mea cale.

Eu nu sunt ca voi
Şi voi nu sunteţi ca mine,
Dar când suntem împreună
Zilele îmi par mai calde, mai senine.

Hai să fim uniţi,
Hai să fim oameni de omenie,
Căci viaţa e scurtă şi trebuie trăită
în pace şi veselie,

Când stau cu voi la masă
Şi mâncăm din aceeaşi pâine,
Atunci ştiu că Dumnezeu e cu noi,
Atunci înţeleg că Dumnezeu e cu mine.

poezie de Vladimir Potlog (2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mi-e bine, când mi-e rău...

când mi-e bine, când mi-e rău,
când mi-e dor de dorul tău,
când sunt eu, când nu sunt eu,
mi se-ntâmplă mai mereu

când e soare, când e nor,
când trăiesc şi când mă mor,
când mă-nalţ, când mă cobor,
ca un fulg purtat în zbor

când nu dorm, când mai adorm,
când mă-mbăt cu cloroform,
să te uit, nu-mi e uşor,
îmi apari, dispari în zori

când mai stau, nu pot să stau,
simt parfumul tău şi-l beau,
îţi aud paşii desculţi,
eşti în mine, nu mă cruţi

când mi-e bine, când mi-e rău,
mi-ai lăsat un of al tău,
îl alung, îl chem mereu,
îl tot car, e tot mai greu

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai când sunt singur sunt capabil să stau toată ziua şi toată noaptea la masa de scris, să dobândesc patima hârtiei albe!

Liviu Rebreanu în Jurnalul de la vie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce om mai este şi Degas! Toţi prietenii l-au părăsit; am fost printre ultimii care au trebuit să plece, chiar dacă nu am putut să stau până la sfârşit.

citat clasic din Auguste Renoir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zapis

Câte jalbe stau în suflet
cine oare le citeşte
când tot sângele-i un scâncet
taina cine-o desluşeşte?

Când se dumică privirea
şi sunt ţăndări în cuvânt
cin' ne face-orânduirea
între cruguri şi pământ?

Câţi judecători de pace
dau sentinţi de-mbrăţişare
bun comun cât să provoace
zâmbetul, de-naripare?

Clauză de confidenţă
mai primim pe termen lung
s-aibă dragostea fluenţă-n
cursul patimii-ndelung?

Doamne, anuleaz-afectul
celor ce ştiu a răni
le desfă-n două ''perfectul''
(in)completul de-a iubi.

De n-au conştient garant
nu le da în dar prezumţii
dă-n prescripţie- vacant-
lasă-i, Doamne fără funcţii

Câte jalbe stau în suflet
cin' le pune pe hârtie?
când durerea se prescrie
prin înscris, de poezie...

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul cântec

Când e tânără lumea întreagă, băiete,
Şi toţi pomii sunt verzi în lumină,
Şi-orice gâscă e-o lebădă neagră, băiete,
Şi-orice fată e o regină...
Hei, pe cal, hei, în barcă şi valea, băiete,
Du-te, cutreieră lumea hai-hui:
Sângele tânăr îşi are calea, băiete,
Şi fiecare câine ziua lui.

Când lumea întreagă e bătrână, băiete,
Şi pomii în toamnă stau galbeni toţi,
Şi tot entuziasmul s-a pierdut, băiete,
Şi toate spiţele-au plesnit la roţi –
Rămâi acasă, şezi pe scăunelul tău, solo,
Printre-amintiri şi fotografii de demult;
Domnul se va-îngriji să găseşti un chip acolo
Pe care l-ai iubit în tinereţe, mult.

poezie clasică de Charles Kingsley din Copiii apei, Capitolul 2 (1863), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simultani

Când sunt plecat, vreau să mă întorc...
Tot vesel, când tristeţi apar;
La râs, emotiv, lacrimi storc...
C-am fost ferice, ieri, măcar.

Îndrăgostit, sunt înşelat,
Iar când înşel, mai mult iubesc;
Că şi-n amor nu-s cel din pat
Şi din tăceri... mă povestesc.

La muncă, stau de oboseală
Şi obosit, mereu muncesc..
Să mint, n-am nicio osteneală
Ca adevăr să desluşesc.

Tăcerea, văd, e-o provocare,
De nu spun da, la ce-i un nu;
Cum treaz, iubesc pe înserare
Şi noaptea-i zi, de-un ieri acu.

Sunt credincios şi-njur toţi dracii,
Cu popi, cu toţii evlavioşi
Ajunşi bogaţi... tot ei, săracii;
Păcat n-au doar... cei păcătoşi?!?

Promit, doar ce nu cred chiar eu,
Că dacă ar fi, nu s-ar promite
Şi vorbe goale, nu e greu...
Că fapta-i... spus de-adus aminte!?

E tot contrar, cum intră iese
Şi vine-i pleacă din alt loc;
Cum sunt sătul să tot îmi pese,
Când toţi un, una-s... îs şi eu... ioc!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aflat pe sfârşit de mandat, preşedintele Traian Băsescu face decorări pe bandă rulantă

În ciuda bârfei, rânduielii,
I-a decorat pe toţi fidelii,
Pe toţi ce ne-au adus ruina;
Pe când va fi şi concubina?...

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (8 decembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!