Vis alb...

Vis alb, azi îmi fac cărare,
Printre ramurile tale,
Să-mi găsesc iar bucuria,
De a-mi cânta copilăria,
Când pe deal sau jos în vale
N-aveam piedici la picioare,
Nici la gura îngheţată
Când cântam din poartă în poartă,
Cu prietenii în hoardă...
Doar colinde bătrâneşti,
Pe la uşi, pe la fereşti,
Sfânt Crăciun să ne trăieşti,
Că pe toţi ne mântuieşti,
Prin naşterea lui Isus
Şi minunea din poveşti.

poezie de Valeria Mahok (20 decembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Podoabe noi... (Colindă de Crăciun)

Din Cerul Sfânt, coboară cânt,
În zi de Sărbătoare,
Colinde în podoabe noi,
Sub brazi sfântă chemare.

E atâta forfotă în Cer,
La fel şi pe pământ,
Creştinii cu toţi de Crăciun
Aşteaptă Pruncul Sfânt.

Magii de la răsărit
Călăuziţi de o stea,
Vestesc minunea ce va fi,
Creştinii o sfinţesc.

În Sfântul leagăn de Crăciun,
Isus este născut,
Iar Dumnezeu şi toţi cei dragi,
Adoră Pruncul Sfânt.

Şi Cerul Sfânt revarsă în lume
Prin îngeri armonie,
Îngenunchind creştini pioşi,
Spre marea mântuire.

Oda bucuriei Sfinte
Cuprinde tot pământul,
Lumina sfântă iar cinsteşte
Crăciunul şi colindul.

cântec, versuri de Valeria Mahok (19 decembrie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine Crăciunul!!!

Răsună colindele,
în ajun de Crăciun,
colindătorii veseli
bat din poartă în poartă,
în aer pluteşte mirosul bucatelor,
de sărbătoare,
iar oamenii veseli,
brazii cu podoabe
şi cadouri încarcă.

Ferestrele caselor
răspândesc licăriri
de multicolore steluţe.
bucuria copiilor, nemărginită,
lacrimi fericite, părinţilor aduce.

Afară, gerul scârţâie
sub picioarele lui Moş Crăciun.
povara spinării e mare.
aburul gurii, mâinile-i încălzeşte.
tuşeşte optimist,
mai departe porneşte.
nu se plânge prea tare,
căci e Crăciunul,
naşterea lui Iisus,
e ziua cea mare.

poezie de Valeria Mahok (28 octombrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenii

Prietenii sunt poame rare,
nu cresc în pomi,
nici în livadă
şi când sunt copţi nu stau să cadă
bonomi
pe oricare
cărare.

În staluri stau toţi şi sclipesc
cât ziua e de lungă,
mai gânguresc,
mai aţipesc,
ba se mai şi alungă,
sau de la masa ta lipsesc
când soarta ţi-e nătângă.

Dar toţi ajung judecători,
şi îi mănâncă ciuda
când printre ei, toţi trădători,
găsesc câte un Iuda...

poezie de Christian W. Schenk din Convorbiri literare (20 ianuarie 2019)
Adăugat de Andrei Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Crăciun, când stelele răsar...

În noaptea de Crăciun,
Când stelele răsar,
Se naşte o stea nouă,
Uimind toţi magii mari.

Şi trei magi plini cu daruri
De stea au fost conduşi,
Spre un staul plin cu vite,
Când s-a născut Isus.

Că între dobitoace,
Pe fân verde uscat,
Născu Maria Sfântă
Copil fără păcat.

Timpul în loc se oprise,
Când vestea s- auzi
Şi lumea în Ode sfinte
Pruncul Sfânt preamări.

Îngeri din cer coboară,
Pe- aripi de cetini verzi,
Colindătorii lumii
Crăciunul îl sfinţesc.

Că a venit pe lume
Mântuitorul sfânt
Pentru o credinţă vie
Şi pace pe pământ.

Veniţi creştini cu toţii
Ca să ne bucurăm,
La mese îmbelşugate
Pe Isus să-l chemăm.

cântec, versuri de Valeria Mahok (26 noiembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Crăciun

Crâmpee de lumină,
Cad lin peste stână,
Unde Pruncul Sfânt
Astăzi s-a născut,
În palma divină.
#
Colinde şi rugăciuni,
În prag de Crăciun,
Îţi aducem, Doamne,
Cu recunoştinţă,
Că vom fii mai buni.

poezie de Valeria Mahok (25 decembrie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindă

Coboară lin din cerul sfânt
Alai de îngeri pe pământ,
Pe cetini verzi de nea albite
Să aducă o veste pe pământ.

Că în staulul sărăcăcios,
S-a născut pruncul Sfânt Cristos
Şi toţi creştinii îngenunchează,
Iar Dumnezeu e bucuros.

Crăciunul Sfânt şi aşteptat
Pe toţi creştinii i-a îmbunat
Şi în colinde preamărite,
Păcatele şi-au alungat.

Când Sărbătoarea a început,
Mesele mari iar s-au umplut,
Cristos le-a binecuvântatat
Şi pace-n lume a revărsat.

Veniţi creştini cu mic cu mare,
Că azi e Sfântă sărbătoare,
În Leagănul Crăciunului
E bucuria neamului.

cântec, versuri de Valeria Mahok (decembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru poeţii şi scriitorii din România

Scriitorii şi poeţii toţi
Doamne azi din România
Fă-i Doamne pe-a vieţii porţi
Să intre în veşnicia

Ta o scump Mântuitor
Domnul meu — Hristos Mesia
Dă-le-al apei vii izvor
Şi-n veci Doamne fericirea

Cei ce folosec cuvântul
În lucrări pe acest pământ
Găseşte Doamne mijlocul
De-a-i aduce-n cerul sfânt

Peste toţi acei ce scriu
Versuri astăzi şi poveşti
Domn al Vieţii veşnic viu
Toarnă daruri azi cereşti

Haine noi şi un nou nume
Doamne Isus să le dai
Bucuria de a spune
Că vor fi cu Tine-n Rai

Cei ce vor literatura
Şi în sine ei o poartă
O învaţă-i Tu Scriptura
Să bată l-a vieţii poartă

Ia-i Isus la sânul Tău
Să asculte doar de Tine
Domn să le fii — Dumnezeu
Şi în ziua care vine

Dă-le Tu Isus viaţa
Harul Tău în veşnice
Să aibă curată faţa
Şi-ai Tăi pururea să fie
02-02-2020 Cluj — Napoca

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub cer de sărbătoare...

Sub cer de sărbătoare
O stea a răsărit,
Când s-a născut în lume
Pruncul Isus cel Sfânt.

Şi cu uimire mare,
Trei magi la drum porni,
Sub raza stelei sfinte,
Ei staulul găsi.

Că între dobitoace
Pe paie aurii,
Maria Maica Sfântă
Născuse Sfânt copil.

Magii în genunchi căzură,
Lângă micuţul crai
Şi daruri preţioase
Îi lasară în Sfânt alai.

Maria Maica Sfântă
Pruncul la sân ţinea
Şi lumea fericită
În ode îi slăvea.

Din cer coboară în râuri
Colinde îngereşti,
Pe cetini de brad verde,
Crăciunul îl vestesc.

Iar clopotele lumii
Aprind lumini de argint,
În noaptea de Crăciun
Se nasc minuni pe rând.

Fecioara Maica Sfântă
Şi Dumnezeu cel blând
Sfânţiră ziua în care
Pruncul Sfânt s-a născut.

Cereasca bucurie
Se scurse pe pământ,
Isus, Craiul cel sfânt
Lumea a mântuit.

cântec, versuri de Valeria Mahok (26 noiembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e atât de dor de tine, tată!

Mi-e atât de dor de tine, tată!
Că a-şi da orice să-mi fii aproape,
Să-mi dai iar sfaturi înţelepte,
Ca filozofii în etate,
Să stăm la masă ca odată.

Mi-e atât de dor de tine, tată!
Să îţi revăd privirea blândă,
Ce ochii negrii îţi rotunjeau
Şi râsul larg, deşi cam rar,
Când lumea era mulţumită.

Nimica nu te supăra,
Ca lenea şi minciuna coaptă,
Ce necuviinţa fluturau,
Fără tupeu, din poartă în poartă,
Crezând-o chiar emancipată.

Te războiai cu orişicine,
Pentru prostia afişată,
Ca să nu prindă rădăcini
La Poarta mult prealuminată,
Căci tu ştiai ce era sfânt.

Mi-e atât de dor de tine, tată!
De glasul tău cântând romanţe,
În zilele de sărbătoare,
De demnitatea-ţi neclintită
Şi de respectul tău din poartă,
Faţă de toţi românii buni
Plini de omenie şi credinţă.

Mi-e atât de dor de tine, tată!
Şi mândră sunt, că eu ţi-s fată,
Care iubeşte tot ce-i sfânt,
Aşa cum îi spuneai odată.
Mi-e atât de dor, de tine, tată!
Şi îmi lipseşti, aşa de mult.

poezie de Valeria Mahok (20 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna marilor surprize

magia din Decembrie iar mă surprinde
peste sufletul meu cern ninsori de argint
sărbătorile vin cu alai de colinde
steaua vesteşte naşterea pruncului sfânt.

Moş Crăciun aduce daruri şi surprize
linişte în suflet dorita sănătate
brazi împodobiţi scot lumina din prize
mesele întinse sunt pline de bucate.

petreceri în familie cu toţi cei dragi
colindătorii poartă veselia pe umeri
ninsori de poveste acoperă fagi
clipe de miracol tu Floare enumeri.

lună de spectacol mă seduci mă atragi
mă porţi în lumea de vis printre magi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invitaţie, la viaţă...

Cuibul berzelor ne aşteaptă...
Stânci golaşe, în jur natură,
Cu voinţe pătimaşe
Toate sunt la îndemână,
Viaţă vie sau furtună...
Sub cerul capricilor,
Cu ispite fără număr,
Căci viaţa nu e glumă,
Tinde doar spre înălţimi,
Doar e Marea aventură.

Vântul sorţii ne sopteşte
Răspândind în jur ispite,
Că iubirea-i lucru mare,
Aripile ei vioaie
Poartă fără de tăgadă
Doar poveşti nemuritoare,
Fiindcă sunt în mare vogă.

Timpul curge pe cărări
Ţesând amintirile...
Dor cu dor se împleteşte
Luminând spiritele,
Sus pe deal, jos pe cărare...
Noi capricioşii lumii
Ne trăim momentele,
Un torent de viaţă vie,
Stăvilit fără de vrere
Doar de-o singură chemare.

poezie de Valeria Mahok (29 septembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cerne, Doamne, pe pământ
Ploi de pace şi-armonie,
Să cadă încet şi blând
Colinde de bucurie,
Peste cetini argintii
Şi mulţime de creştini
Şi de copii,
Că în seara de Crăciun
S-a născut Pruncul cel Sfânt,
Ce cu-a lui putere vie
Omenirea a mântuit,
Spre a lumii bucurie
Şi-al Mariei Sfânt alint.

poezie de Valeria Mahok (2 decembrie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Ţara nimănui...

În Ţara lui Papură Vodă,
Hoţia este la modă,
Şi îşi face de cap pe drum,
Că n-are niciun stăpân,
Parcă cu toţi sunt nebuni.

Foaie verde de dai, nai,
Adevăru-le cum stai,
Cu seminţele pe plai?
Nu prea mai eşti necesar,
Într-o hoardă de tătari,
Căci minciuna are rang mare,
De Regină stătătoare.

Adevăr desculţ pe plai
Şi înţepat de spinii urii,
În nimicuri de doi bani,
Te scalzi, fără să laşi urme
Şi strigi printre dinţii rari:
Vai, de viaţa ta române!
Ce-ai avut şi ce mai ai?
Doar prostie, în car cu grâne.

Răbdător eşti tu, române!
Din vremile strămoşeşti,
Dar când ţi se umple paharul,
Zău că nu te întrece nimeni,
Nici eroii din poveşti,
Răbdarea îşi rupe hamul,
Abia atunci, român tu eşti.

poezie de Valeria Mahok (20 ianuarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul sufletului meu

Domnul sufletului meu,
Minunea slăvii pe pământul tău,
O, nu-ţi întoarce răbdarea,
Coboară mila în grădina Ta.

Tu eşti cel ce-ai semănat,
Grădina ta cu oameni,
Păcatul de-i va asupri,
Iertarea Ta, mereu blândă va fi.

Tu eşti cel ce-ţi chemi pios,
Fii sus la ceruri,
Toţi pe sărite vom pieri,
Dar tu Doamne în veci de veci vei fi.

Doamne iartă-ţi fii răi,
Iar pe Cel Sfânt alintă,
Că Tu la ceruri l-ai urcat,
Să-l scapi de suferinţă.

De-a Lui dureri am râs mai toţi
Şi de-a lui Sfântă Învăţătură,
Mulţi au uitat că doar prin El,
Putem scăpa de ură.

Azi pentru Isus cântăm,
Toţi cu plecăciune,
Pentru liniştea Lui în cer
Şi-a noastră iertăciune.

poezie de Valeria Mahok (23 februarie 2008)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul sufletului meu

Domnul sufletului meu,
Minunea slăvii pe pământul tău,
O, nu-ţi întoarce răbdarea,
Coboară mila în grădina Ta.

Tu eşti cel ce-ai semănat,
Grădina ta cu oameni,
Păcatul de-i va asupri,
Iertarea Ta, mereu blândă va fi.

Tu eşti cel ce-ţi chemi pios,
Fii sus la ceruri,
Toţi pe sărite vom pieri,
Dar tu Doamne în veci de veci vei fi.

Doamne iartă-ţi fii răi,
Iar pe Cel Sfânt alintă,
Că Tu la ceruri l-ai urcat,
Să-l scapi de suferinţă.

De-a Lui dureri am râs mai toţi
Şi de-a lui Sfântă Învăţătură,
Mulţi au uitat că doar prin El,
Putem scăpa de ură.

Azi pentru Isus cântăm,
Toţi cu plecăciune,
Pentru liniştea Lui în cer
Şi-a noastră iertăciune.

cântec, versuri de Valeria Mahok (23 februarie 2008)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te...!

Nici nu ştiu ce!
Cum mai eşti!
Pe unde... eşti!

Mai trăieşti?
Ce întrebare!
Mai ai o clipă...
Să-mi vorbeşti?

Unde eşti?
În ce poveşti?
Tot ratăceşti!
În care vieţi?

Mi-aluneci
Printre clipe!
Eu printre...
Vremuri!

Îmi tremuri,
Printre rânduri!
Îmi baţi în gânduri,
Începuturi!

Tu şti?
Unde-am rămas!
Când te-asteptam,
Doar printre lacrimi!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru prietenii adevăraţi să nu ai la uşă lanţ,
Dar să ţii uşa încuiată pentru cei ce pică îţi poartă.

Valeria Mahok (23 februarie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecouri la Naşterea Domnului

ECOURI LA NAŞTEREA DOMNULUI

Revin tradiţii din vremuri străbune,
cu cete de voinici şi zarvă mare
să pună iar, tradiţia pe strune
la case în Ajun de sărbătoare.

În colinde vechi împart bucurie,
dar şi evlavia creştinătăţii,
Naşterea Domnului iarăşi să fie
minunea lumii şi-a Divinităţii.

Copiii prin colinde duc mesajul
de rod bogat, noroc şi sănătate.
Iar popa cu icoana-şi poartă harul,
credinţa să o ducă mai departe.

Spre dăinuire-n lege creştinească,
se derulează din a vieţii roată,
colind ce-aduce pacea sufletească
celor ce sunt nedreptăţiţi de soartă.

Iar anul isprăvit şi cel ce vine,
să-şi strângă mâini în cumpăna de vremuri,
cât ciclitatea naturii revine,
iar nou şi vechi se întrec în tandemuri.

Spre împăcarea cu tine şi ceilalţi,
urări de bine şi de fericire
la prieteni şi la rude să împarţi,
ca simbol de aleasă preţuire!

Că nu poţi ştii până unde îţi va fi
călătoria-n lumea trecătoare,
ascultă colinde în această zi,
magia retrăită-n sărbătoare!

Precum strămoşi plecaţi în altă lume,
pământ ori scrum vom fi în neamul străbun.
Doar în pomelnic ne adună nume,
urmaşi de sânge la Paşti şi la Crăciun.

În urma tuturor prin timp rămâne
ecou de amintiri, fapte ori idei
apreciate ca rele sau bune,
de acei ce vin la viaţă după ei.

Peste toţi, zăpada vremii se-aşterne,
când sunt conduşi în cortegiu de jale
şi mai ascultă regrete eterne
cu sufletul pe-a veşniciei cale.

Ca mesager prin lumea pământească,
las urmaşilor străveche comoară
de datini strămoşeşti să amintească
şi de mitologia populară.

Nepieritoare vor rămâne-n vremuri,
grăitoare dintre pagini de jurnal,
tradiţii creştine şi ritualuri
să-nsoţească români pe-al timpului val.

Colinde intonate-n recviemuri
prin ajun de sărbători sunt cântate,
ca neschimbate să rămână-n veacuri
de Dumnezeu în datini luminate.

Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu (29 decembrie 2021)
Adăugat de Maria Filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Crăciun

Vine moşul cu scufie
Şi cu barbă argintie,
Cu vocea cam îngroşată
Şi spinarea încovoiată,
De povara sacului,
Tăind brazdă omătului.

Noaptea-i neagră, şi geroasă
Copiii stau la fereastră,
Şi când moşul a sosit,
Şi la uşă s-a oprit,
Fug iute şi se ascund,
Unde pot, stau tremurând,
Sau, ţin strănsă fusta memei,
Sau se prind de vreun picior;
Şi cu ochii mari privesc,
La Moş Crăciun, cum le vorbesc,
Şi îi roagă să îi spună,
O poezioară scurtă,
Pentru darul ce-i aşteaptă.

Moşul, cu răbdare ascultă,
Lângă bradul ce cu fală,
Podoabele şi le poartă,
Tot la finele de an.
Şi copiii, cu sfială,
Se apropie de Moş:
Frământând mânuţele,
Când poezia pornesc.

Buze roşii, umezite,
Cuvinte, cam bâlbâite,
Spuse iute cât se poate,
Aproape pe nerăsuflate,
Să se gate poezia!
Şi să înceapă bucuria!!!
Când cadoul ei primesc,
Cu drag pe moşu-l privesc,
Îl sărută şi-l iubesc,
Cu sfială-i mulţumesc,
Au uitat de frica lui,
Bucuria moşului.

poezie de Valeria Mahok (18 ianuarie 1992)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu spune niciodată, niciodată...

De spui în viaţă: niciodată, niciodată!
Convins de hotărârea ta,
destinul a tot ştiutor...
te va purta ca vântul răsfăţat,
din poartă în poartă,
spre scopuri precise,
spre capăt de şoaptă,
fiind dinainte prescris,
nu cum vrem noi,
nici cum vrei tu,
ci cum vrea EL,
căci toţi suntem lucrarea Lui enigmatică.
Nu spune niciodată, niciodată!

poezie de Valeria Mahok (6 mai 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!